1,907 matches
-
pregătit de altfel pentru o carieră didactică, absolvind Institutul Pedagogic din Petersburg. Numai că acolo Îl află pe „bunicul chimiei ruse“, un neîntrecut dascăl, Alexandr Voskresenski; drumul Îi era de acum hotărât. Nici Rusia nu mai era cea de odinioară. Ajunsă mare putere, stăpânind până și Alaska, nu mai avea de cucerit decât Oceanul Pacific poate; ideile Revoluției franceze ajungeau În sfârșit și În Rusia, dispusă să Îndulcească absolutismul cu ceva reforme. Mendeleev a fost astfel contemporan cu țarul reformator Alexandru al
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
negentropic Într’o lume entropică ca a noastră, riscului dar l’a și putut Împodobi. Și au căzut destule, chiar Împodobite; sau invers... Acea extremitate a fost Împodobită cu cununa de lauri a atleților și Învingătorilor antichității, cu diadema monarhilor ajunsă, dar În Evul Mediu, la acea diversitatede ranguri ale coroanei heraldice, În sfârșit cu nimbul sfinților. Și, tot de devreme, omul s’a gândit să potejeze acea extremitate, valoroasă Între celelalte valori ale trupului său, un fel de primus inter
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
seama de rafinamentele cu care erau obișnuiți. Dispăruse o generație educată în anumit fel și apăruse o alta mai rudimentară. Rezultatul în competiția culturală dintre Iași și București a fost în favoarea capitalei. Hemoragia personalităților lăsase în urmă o urbe anemică, ajunsă și întrecută nu numai de București, dar și de Clujul mult mai puțin afectat de război, care, datorită și unei rivalități dintre români și maghiari, alimentată de patriotismul ambelor tabere, își păstrase personalitățile. Dar chiar în Moldova se profilau, la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
mi-a comunicat că el și ai lui nu vor veni la botez. Ce bătrân nebun și pătimaș” !, nota Regina Maria, la 19 ianuarie 1922. Iorga considera că, fiind ignorat de monarh în viața politică, „am dreptul să ignorez Coroana ajunsă vasală Brătienilor”. Ceilalți lideri ai partidelor politice s-au raliat părerii lui N. Iorga, astfel încât la botezul principelui Mihai au participat, în afara membrilor Familiei Regale, doar liberalii și reprezentanții armatei. (Vezi foto nr. 1.) Duminică, 22 ianuarie. La Palatul Cotroceni
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
al unei uriașe selecții naturale ce are loc În viața economică americană. O primă mare selecție a avut loc cu ocazia imigrării. Au venit din Europa numai acei oameni cu sete de muncă, oameni persecutați În luptele politice sau religioase. Ajunși aici, procesul selecției a fost adâncit. În Europa, spiritul Îngust de breaslă, de caste de tot felul, nepotismul, favoritismul, diferențele sociale, au stânjenit acest proces de selecție. Să ne gândim la liceul englez, sau la cel german, care recruta elevi
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
picioare, trecându-și brațele pe sub spatele ei. Nu era grea. Se ghemuise cât o năfurică sub rochia ei de culoarea doliului, așteptând, cuminte și răbdătoare, să i se facă cele creștinești de cuviință. Nu se grăbea. Avea în fața ei Eternitatea. Ajunși acasă, au deschia poarta, au intrat în curte și au depus-o binișor în patul din camera ei. Două vecine bătrâne îi privegheau corpul pentru a-i ține de urât cu lumânările aprinse la căpătâi. Frații mei mai mari Mircea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nereușite ale căruțașului de a-i determina să pornească, în ciuda loviturilor de bici aplicate cu strășnicie pe spinarea lor. Asta era. Silvia nu voia să plece de acasă. Da, asta era! Se ceruse "acasă" de pe patul de spital. Acum, odată ajunsă "acasă", nu mai voia să plece. Primele care au furnizat această explicație și au tălmăcit, în limbaj explicit, comportamentul nefiresc al animalelor, au fost, firește, bătrânele. S-au mai întâmplat, maică, s-au mai întâmplat și altă dată asemenea lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Și-a luat unealta ucigașă, apoi, cu o voce calmă și chiar bucuroasă, ca și cum i-ar fi reușit o afacere deosebit de profitabilă, a zis: De-amu am isprăvit șî cu aista, n-o sî mai mânânși căcat. Hai, măi țâcî! Ajunși acasă, a pus lanțul sub prispă alături de bățul plin de sânge și a intrat în căsuță, văzându-și mai departe de treburile ei, ca și cum cele întâmplate erau lucruri perfect normale, intrând în desfășurarea firească a evenimentelor cotidiene. "S-a prăbușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-i exemplarul vostru. Aveți aici plita, cercurile, rola, burlanele și coturile. Tot ce vă trebuie. Iar dacă mai aveți nevoie de ceva, căutați-mă. Ați înțeles? Da, domnule gestionar. Cei patru meșteri germani au săltat soba în timp ce noi aduceam accesoriile. Ajunși acasă, oamenii aceștia, aparent reci și insensibili, dar inimoși, săritori și buni la suflet, au montat soba la hornul zidit de domnul Muea și, într-o jumătate de oră, focul ardea în sobă, răspândind căldură în casa care nu avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
1843 de scriitorul moldovean Costachi Stamati, puterea hanului tătar se află Într-un talisman vrăjit care conține „Câteva fire de păr/ Din barba lui Solomon/ Și alte lucruri drăcești” <endnote id="(14, p. 240)"/>. Multe poezioare, aparent hazlii și nevinovate - ajunse, prin degradarea semnificației, În folclorul copiilor <endnote id="(128)"/> -, pun În evidență relația dintre barba evreului și Diavol. În România, ele sunt atestate În secolul al XIX-lea, mai ales În Moldova, unde imaginea evreului ortodox era mai prezentă : „Iese
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
duce oasele în patrie, după cum scria, fără să fi primit timp de 8 ani nici o pomană din partea Romei. În Moldova nu mai rămăseseră decât doi misionari: Pr. Bernardino Valentini da Perugia la Trotuș și Pr. Simeon Miserich la Baia. Ceilalți, ajunși recent, s-au întors descurajați în Provinciile lor, întrucât documentele nu mai fac nici o precizare. Între timp, în 1649 murea și Mons. Francesco Ingoli, primul Secretar, pentru mulți ani (1622-1649) al Sf. Congregații a Propagandei. El a nutrit o dragoste
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
buzunar sau într-un sertar de-acasă, cînd ne luăm toți biletele de tren sau de avion pe net și cînd fiecare poate călători și vizita orice țară, fără altă problemă decît limita posibilităților sale financiare. Mult mai tîrziu, odată ajunsă și stabilită în lumea liberă, repede m-am învățat să uzez de această libertate de deplasare. Dar îmi amintesc perfect ziua în care, obținînd la Prefectura din Paris primul meu pașaport de om liber, am plîns ca un copil, în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
instalăm lîngă Gheorghi, noi înghesuindu-ne în spate. Pe drum, Gheorghi îi explică despre ce-i vorba, așa că ne îndreptăm spre depozitul de utilaje și unelte al nu mai știu cărei instituții avînd în îngrijire parcurile și împrejurimile orașului. Odată ajunși, grăsanul își ia, la rîndul său, un aer important de comandant de oști și se adresează responsabilului, cu aceleași cuvinte: Aceștia sunt... etc. Să trăiți, tovarășe maior, nu am nici o drujbă! Tvoi... (înjurăturile rusești sunt perfect traductibile în românește fiindcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
metan, cărbune, distribuite pe un teritoriu uriaș. S-a ridicat o nouă clasă politică și o nouă clasă economică, în frunte cu așa-numiții oligarhi, oameni super-bogați, profitori ai unei privatizări și ai unui mediu economic de tip junglă. Odată ajunși, ei au avut nevoie de un mediu politic mai stabil și atunci au sprijinit un om de mână forte ca Vladimir Putin. Putin nu a blocat mersul reformei economice, dar a centralizat puterea politică, a schimbat toți guvernatorii uriașelor regiuni
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
ecranul încețoșat al minții îmi apar așa cum au fost toate odinioară. Pe locul unde s-a aflat casa părintească și în care am crescut cei nouă copii se află acum doar o cumnată a mea, o femeie vrednică și primitoare, ajunsă și ea la vârsta senectuții. Nici nu îndrăznesc să mă gândesc ce se va alege din frumoasa ei gospodărie după... Probabil că moștenitorii o vor vinde. Dar ce se va întâmpla cu amintirile mele? Vor fi vândute și ele? Le
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ceva mai bun, un protest Împotriva foametei neostoite, transformat În iubire pentru această doctrină, a cărei esență n-o cuprinsese niciodată, dar a cărei traducere, „pîine pentru săraci“, era ceva ce Înțelegea și, mai ales, Îl umplea de speranță. Odată ajunși acolo, șefii, manageri blonzi, eficienți și aroganți, ne-au spus, Într-o spaniolă stricată: „Acesta nu e un oraș turistic. Vă găsesc un ghid să vă facă un tur de juma’ de oră prin instalațiile din mină, apoi fiți buni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
neplăcerile drumului. Am așteptat pînă cînd prima cotitură ne-a scos din raza vizuală a latifundiarului și ne-am luat bagajele de la ghid; fața lui enigmatică nu a schițat nici un gest cum că ar fi apreciat sau nu acest lucru. Ajunși Înapoi În Huancarama, ne-am cazat din nou la Garda Civilă, pînă cînd găseam un camion care să ne ducă și mai departe În direcția stabilită de la bun Început, cît mai În nord, ceea ce s-a și Întîmplat, a doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
al Mântuitorului: Când am strigat ca omul să nu-și vândă Chemarea la a Nemuririi Cină, Am fost întemnițat sub grea osândă ! În „Rugăciune în robie” ne este redată istoria neamului nostru, care se repetă implacabil de-a lungul veacurilor: Ajuns-am robi la slugi cu pofte grase De sângele din trupul nostru suptă Cu guri ce nu mai vor nimic să lase. Firește, duhovnicul, cu toată capacitatea sa superioară de a înțelege ale lumii taine, e surprins și neputincios în fața
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
de a-i băga la zdup pe toți dependenții din S.U.A., au nevoie de mai mulți agenți. Și nu doar de agenți, ci de un tip diferit de agent. Ca În timpul prohibiției, cînd boschetarii și derbedeii inundaseră Fiscul, acum dependenți ajunși agenți intră-n departament ca să aibă marfă pe gratis și imunitate. Un drogat știe să recunoască drogații. Agenții dependenți reușesc să-și ascundă dependența sau, poate, sînt tolerați fiindcă obțin rezultate. Un agent care trebuie să găsească un furnizor sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
individuală: Se adaptează oricărei situații, [...] nu se resemnează complet, ci încearcă să amelioreze situația pe cale individuală, căutând pe cât se poate un aranjament prin stăruințe ori favoruri care trebuiesc să facă din el o excepție, un privilegiat. Și odată acest țel ajuns, situația generală nu-l mai interesează” (Ibidem, pp. 77-78). Mihai Ralea atrage însă atenția: Adaptabilitatea e o sabie cu două tăișuri. Ea poate însemna evoluție, inteligență, finețe, suplețe, progres, după cum poate însemna lașitate, duplicitate, șiretenie, superficialitate. În ea se găsesc
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
la 9/21 septembrie 1883. Cuprindea sfaturi economice, învățături morale, rubrici: Cugetări asupra evangheliei, care se citea în duminica respectivă, despre legi, bani, despre case și ce se aude nou în viața zilnică a țăranului; Simeon Cobilanschi publica o istorisire ajunsă și în volum - „Dumitru Stan” iar Artemie Berariu „Norocul unui Satulmărean.”. La Steluța au mai colaborat: V.T. Ștefanelli, Ștefurac, Artemiu Berariu, Constantin Morariu. Steluța a apărut doar un an, iar în al doilea an doar un singur număr. Gazeta Steluța
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
printre negre, vechi zidiri și a vastelor priveliști peste nespuse nemărginiri de țară), revistei FătFrumos, mutându-și scaunul de la Suceava la Cernăuți, nu prea încearcă alt regret, văzând cât de cu vrednicie o înlocuiește, publicația domnului Gh. MaximBurdujanu Crainicul Cetății. Ajunsă acum la capătul anului II (1934) Crainicul dlui Gh. Maxin Burdujanu se prezintă cu serioase lucrări monografice de literatură bucovineană (P. Iroaie, „Pseudo kynegeticos-ul lui Al. Odobescu; Valeriu Cudla, T.V. Ștefanelli (18 VIII 1849-23 VI 1920) viața și opera; Gavril
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
luptei de veacuri a poporului român" și a datelor-cheie de memorat, 24 ianuarie 1859, respectiv 1 decembrie 1918. Simpla invocare a orașului Alba-Iulia, "loc al memoriei" investit cu dubla simbolistică a lui Mihai Viteazul și a Marii Adunări Naționale 334 (ajunsă, în 1989, chiar "Populară și Națională"335), devenea o trimitere exclusivă la unitatea românilor. Istoria în gimnazii și licee Cărțile pentru restul elevilor au avut, după 1948, o concepție similară manualului de clasa a IV-a. Și au rămas așa
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
autobiografică De-a curmezișul (1935). Cu pumnii încleștați și fălcile strânse, înjurând cu năduf și înfuriindu-se întruna, ambițiosul acesta inadaptabil nu e un rebel fără cauză. Nemulțumirile, manifestate cu o brutală franchețe, au ca resort ostilitatea proletară împotriva celor ajunși, dar și voința trufașă de a răzbi într-o societate ale cărei legi le desfide. Ingrat și egoist, bădăran și gâlcevitor, el parcurge un șir de experiențe fără cine știe ce relevanță psihologică. Nici o tresărire mai profundă în atitudinile lui Marin Dogaru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
printre cari îmi mai amintesc de: Gheorghe Ionescu, mai târziu Io nescu-Gion1, Grigore Andronescu, fost procuror-general sau prim-procuror în București, cu supranumele Andronescu-Dulap; trei macedoneni bursieri ai statului, Gulioti, profesor după aceea la gimnaziul din Brăila, Ionescu și Simolta, ajunși telegrafiști, Nicolae Constantinescu, un nepot al lui Simion Mihălescu, Matei Theodor, în urmă profesor de liceu în București, un Pangăl etc. etc. Bineînțeles, afară de literatură și știință se făcea prozelitism politic. Cel mai sprinten și unul din inițiatori era Gheorghe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]