1,673 matches
-
și Tândală actori-eroi ai istoriei românești? De ce nu? Dar În care registru al istoriei? E limpede că nu mai este același unic solemn registru, În care se rostesc fraze sacramentale, cu o voce tunătoare. Această lipsă ordonată de ordine În alaiul personajelor care se Îmbulzesc să facă istorie În textele autorului nostru mi se pare foarte interesantă, ca să spun un lucru cuprinzător... Corin Braga: Înainte de a-l lăsa pe Ovidiu să răspundă, În imediata continuare a ceea ce spunea Marius, aș Întreba
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dragostea înfruntă și desfide, fie și pentru puțină vreme, moartea, devenită în Prolog personaj alegoric adus pe scenă pentru a-și rosti sumbrul monolog. Defilează trist în ultima dintre traducerile lui D., ca într-o arhaică versiune a Panoramei deșertăciunilor, alaiul fantomatic al „chesarilor” de altădată invocând visul de glorie al cetăților spulberate în țărână, Semiramida și „Machidon”, „Râmul” și „Atina”, piramidele și turnul lui Nemrod, nu „câmpiile asire”, ca mai târziu la Eminescu, ci „scripturile caldee”, nunțile tragice, întreaga „frumsețe
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
motiva, poate - crede Neculce - „osânda” acelei țări, „că-i tot schimba domnii adése, și-l blăstăma toată țara291, și închiderea ei printre pricinile ce au dus la uciderea Prințului Aurului) - era în bună măsură constituită în zestrea pe care un alai impresionant, descris de cronicari, a dus-o în 1694 la Iași. Foaia de zestre, alcătuită „cu mila lui Dumnezeu” la 13 octombrie 1693, enumera: „1 iie cu lésă de mărgăritare împletită, za taleri 500; 2 ii iar cu mărgăritar și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
greu, înflorat cu aur și tivit pe margini cu benzi de blană. Ea poartă cercei sau pandelocuri de aur și mărgăritar, lungi până la umeri...” 316. Alexandru cel Bun e însoțit de Doamna sa - Ana, de data aceasta -, în fruntea unui alai impunător, și în pictura murală ce evocă aducerea la Suceava a moaștelor Sfântului Ioan cel Nou. Zugrăveala din pridvorul bisericii Mănăstirii Sucevița este mai nouă - e adevărat -, datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea, dar este foarte posibil ca ea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
absență” extrem de „prezentă”), dangăte necontenite de clopote. Cortegiul constituit spre a-l însoți pe defunctul Voievod (era ultima lui arătare în fața supușilor) pe o cale mai scurtă, până la biserica domnească ori până la catedrala mitropolitană seamănă, ca fast și etichetă, cu alaiul care marca „ieșirile” domnești, afișând, în plus, semnele durerii (plângeau chiar și caii, „căci știau să le stoarcă lacrimi din ochi cu zeamă de ceapă”): boierii, care purtau, pe rând, pe umeri sicriul, preoții în frunte („praecedunt clerici hymnos sepulchrales
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Brâncovéni, că acolo era îngropat”), prezența cortegiului funerar (descris și de Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae 595 și alcătuit în toate împrejurările similare: „Sin vero in monasterium quoddam longe extra urbem situm se condi mandaverit...” 596) devenea obligatorie. în oraș, alaiul de îngropăciune trebuia să impresioneze (și arhiereii străini, mai mereu în vizită prin București, reprezentau astfel de prezențe forte). Ca urmare, Voievodul a „orânduit” „mulți boiari tot rude de ale Mării sale, întâi la curte la dumneaei făcându-se pogrebaniia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au dus de s-au astrucat unde au lăsat cu sufletul dumisale, toți cu un glas rugând pre Dumnezeu ca să o odihnească în «corturile drepților, la vécinică împărăție aminț”. în cronica lui Radu Popescu, știrea este redactată cu parcimonie, dar alaiul de îngropăciune se conturează: „într-aceaia vréme și muma lui Costandin vodă, jupâneasa Stanca, au murit și cu cinste i-au făcut pogribaniea în București. Deci ridicând-o de aici într-o carâtă, rânduind boiari, jupânese și slujitori o au dus
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Iorga, Studii și documente..., vol. XIV, București, 1907, p. 331; Dan Berindei, Urmașii lui Constantin Brâncoveanu, p. 277. 100. Căci grupul îndoliat și epuizat de „pedepse și patimi” s-a întâlnit pe drum (până la Varna veniseră cu o corabie) cu alaiul ce venea să-l instaleze pe tron pe Ioan Mavrocordat (vezi Constantin Gane, op. cit., vol. I, p. 437). 101. Deși unii istorici (vezi Dan Berindei, op. cit., p. 277) le privesc cu oarecare circumspecție. 102. Ștefan D. Grecianu, op. cit., vol.III
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Soțiile legitime erau și ele desculțe, Îmbrăcate În rochii simple de mătase, fără a purta vreo podoabă, și păreau indiferente față de Înspăimântătoarea și totuși liber-consimțita soartă care le aștepta. Poate că inimile noastre erau mai emoționate la vederea acestui trist alai decât cele ale sărmanelor victime. Trupul neînsuflețit al lui Ranjit Singh era așezat pe o scândură de care fusese probabil legat, fiind purtat pe un catafalc ușor și decorat, construit sub forma unei corăbii; pânzele și steagurile vasului erau făcute
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din literatura lui S. Miniaturi lirice în care se fixează spaima de trecerea timpului și de iminența morții, ele compun un jurnal de muribund și consemnează lupta cu așteptarea morții: „De câteva zile defilez prin propriu-mi trup,/ cu tot alaiul: pompieri, cămătari, perfuzii și rock-mani - / pereții sunt fie scorojiți, fie afumați/ iar tribuna a înmugurit./ Îmi oglindesc sângele în cana cu ceai amar/ așteptând căruța cu un câine/ pe coviltir...” (Drapel la indigo). Imaginea trupului (dinăuntru, cel cu organe bolnave
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
sperietoare,/ cu capul numai viță, învelită în piele de cerb,/ cu suliță pe umăr și îți toarnă, din cornul lui,/ invizibil, o licoare, în pompa de stropit vie, să/ faci un duș și/ să strigi în vis: evan, băieți!... evoe!..., alaiului/ cu cununi de iederă/ mergând pe asini și/ cu ciorchini copți în palme, bețivi/ cu figuri cunoscute, muncitori/ la linie, la întreținere...”. Dimensiunea mitologică se estompează în Inima de raze (1982), unde euforia lasă locul depresiei, iar stilizarea viziunii nu
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
o simțea printre degete, în inimă, pe gene” și, intrată în odaia lui, i se răsturna pe masă, desfăcându-și părul și metamorfozându-se continuu: „Prietena mea luna nu mai era luna -/ Izvorau din ea alte luni, alte luni, un alai”. În vis poetul își recuperează eul profund, acela de „stelar”, de arhanghel al stelelor, de Lucifer: „Ce minunat Lucifer eram/ Lângă șoldurile de lună”, în timp ce în spațiul profan poetul e un „heruvim” suferind, un „înger” damnat, pierdut între declasați, „nedorind
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
relaxa colorând imaginea următoare. 6. Unește cuvintele care au același înțeles. 7.Cu ce situație din viața reală putem asemăna faptele întâlnite în această poveste? 8. Ce învățătură se poate desprinde din această întâmplare? PRIMĂVARA -expresii frumoase vine cu mândrul alai peste crânguri și poieni; odată cu păsările vin și florile-n câmpie; primăvara este pictoriță și cântăreață; zăpada a-nceput războiul cu soarele și acesta o săgetează cu razele lui de foc; foșnet de mătase al aripilor obosite; fir de ghiocel
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
lui specifică prin relatarea unor întâmplări mai puțin cunoscute. Talent literar arată R. și în reportaje: Hai cu mine (1942) și Pe drumuri de țară (1957). O mare parte a activității sale a dedicat-o însă creației pentru copii: Un alai la pescuit (1972), Cerbul de lumină (1977), Secretul de la Fântâna Roșie (1981), În grădina de lumină (1984). Ca traducător, s-a manifestat sporadic și nesemnificativ. SCRIERI: Vitralii, București, 1936; Hronic, București, 1939; Cântec de țărână, București, 1939; Cetățile înecate, Bucureși
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
din vale, postfață G. Călinescu, București, 1948; Vâltoarea, București, 1950; Vizite, București, 1955; O întâmplare cu tâlc, București, 1956; Pe drumuri de țară, București, 1957; Sosesc romantic, București, 1968; Necunoscutele scrisori de dragoste ale preadevotatului slujitor Alexandru, București, 1971; Un alai la pescuit, București, 1972; Luminile oglinzilor, București, 1974; Rondelul grădinii de sidef, București, 1974; Anotimpul izvoarelor, București, 1975; Viața, cântecele și speranțele cioplitorului de barcaze, București, 1976; Cerbul de lumină, București, 1977; Cu George Franga despre Muzeul Teatrului Național, București
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
text bizantin (primă contribuție într-o mariologie românească), M. a rămas toată viața un apropiat al literaturii religioase. Pe seama acestui studios la Stambul și foarte atent cu „ieșirile” sale, al căror fast (ostentație barocă) îi impresiona pe târgoveți (Neculce descrie alaiurile spectaculoase și atent regizate: „Și era mândru și bogat, și umbla cu povodnici înainte, domnești, cu buzdugane și cu paloșe, cu soltare tot de sârmă la cai”), este pusă și tălmăcirea, prin 1661, a două scrieri catehetice atribuite lui Athanasie
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
de iertăciune, prin care starostele sau unul dintre vornicei se adresează socrilor rugându-i să-i binecuvânteze pe miri, o. mare de colăcărie (conăcărie sau colăcășie), spusă de unul dintre vornici la poarta părinților miresei în momentul în care sosește alaiul mirelui, și o. la masa cea mare sau de dezlegare a mesei, declamată de vornic înaintea bucatelor. O. de nuntă cuprinde o adevărată aglomerare de motive și simboluri specifice, în variate exprimări metaforice. Mirele este un „tânăr împărat”, mireasa este
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
tinerii căsătoriți. O. de colăcărie configurează un cadru de basm, în care nunta este prezentată alegoric. Un tânăr împărat împreună cu mai mulți însoțitori pleacă la vânătoare. În cale ei întâlnesc o urmă misterioasă, care îi pune în încurcătură. Tinerii din alaiul mirelui-împărat pornesc în căutarea ființei necunoscute, identificată în cele din urmă cu mireasa. Narațiunea poetică se încheie cu o parte umoristică. Vorniceii intervin cu o avalanșă de glume la adresa nuntașilor, amplificând astfel atmosfera de petrecere. Motivul mirelui-împărat plecat la vânătoare
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
mai nuanțate, cu lumini și umbre, umanizate, ale lui Constantin și Antioh Cantemir, Petru cel Mare ș.a. Nu lipsesc tablourile mai vaste, pline de dinamism și culoare, de o puternică sugestivitate plastică, pictate pe viu la desfășurarea unor nunți și alaiuri domnești sau a luptelor de la Stănilești. Fluiditatea povestirii, imaginile sunt obținute prin folosirea cu măiestrie a limbii vorbite, ale cărei virtuți expresive se concentrează într-un stil simplu, direct, plin de forță. Farmecul exprimării, modalitatea narativă, conținutul istorico-etic dar și
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
Miu nu se sperie și plănuiește, la rându-i, atragerea domnului, prin viclenie, într-o cursă și pedepsirea lui. Îndelung comentat este episodul travestirii haiducului în cioban, motiv larg răspândit în literatura populară balcanică. Haiducul așteaptă la răspântia drumului sosirea alaiului domnesc. Acțiunea se precipită, intervine nota senzațională, menită să stârnească interesul crescând al ascultătorilor. Întâlnirea dintre domn și Miu este un moment esențial, care evidențiază istețimea și curajul haiducului. Cu multă abilitate, Miu înlătură bănuielile lui Ștefan Vodă și reușește
MIU HAIDUCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
vii și emoționante, ca aceea din triumfala galerie de la Versailles, unde privitorul își croiește drum printre marile bătălii din istoria Franței, unde fiece sabie pare un crîmpei din aurora boreală și unde regii și împărații înarmați se perindă ca un alai de centauri cu capetele încoronate. Aceste scene de bătălie pe mare ale lui Garnery ar fi vrednice să figureze într-o asemenea galerie. Aptitudinea naturală a francezilor de a surprinde pitorescul lucrurilor se vădește îndeosebi în acele picturi și gravuri
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
apăra împotriva lăcomiei acaparatoare a lumii occidentale. Țărmurile strîmtorii Sund sînt lipsite de cetățuile impunătoare care apără intrările în Mediterana, în Marea Baltică și în Hellespont. Spre deosebire de danezi, acești orientali nu cer niciodată omagiul slugarnic al coborîrii velei gabier, din partea nesfîrșitului alai de corăbii care, de cîteva secole încoace, trec zi și noapte printre insulele Sumatra și Iava, purtînd în cală încărcături grele și scumpe, aduse din Orient. Dar, deși renunță la acest ceremonial, nu renunță cîtuși de puțin la un tribut
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ca să nu mai vorbim despre faptul că, potrivit anumitor învățături canonice, unele bucurii firești nu dau naștere nici unei bucurii în lumea de apoi, ci dimpotrivă, sînt urmate de toate chinurile iadului; pe cînd nefericirile unor păcătoși dau naștere unui nesfîrșit alai de suferințe, pînă dincolo de mormînt. Dar chiar și fără asta, o analiză cît de cît profundă a lucrurilor te duce la încheierea că există o mare inegalitate la mijloc. Căci, își spunea Ahab, în timp ce pînă și cele mai sublime fericiri
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și căpățâni pline de puf, aveau fuste crețe, lungi și înflorate, iar băieții, flanele zdrențuite prin care li se vedea pielea neagră. între ei, fără rușine, se amestecau și câțiva bărbați cu capul gol, la fel de zoioși și rupți. Primenit mereu, alaiul nu-l mai părăsi toată ziua pe Zalomir, altminteri fiindu-i de ajutor : încurcând ițele, toți pârau și, la cea mai mică contrazicere, se pocneau unii pe alții peste cap. însuflețit de explicații, Zalomir intră într-un bordei. înăuntru laia
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
împăratul îi scrie țarului că renunță la căsătoria cu Anna și anunță că se va căsători cu Maria Luiza, fiica împăratului Francisc al Austriei. La început de aprilie 1810, a avut loc căsătoria. Parizienii nu au primit chiar foarte călduros alaiurile celor doi. Ei nu vedeau cu ochi buni înlocuirea unei franțuzoaice cu o austriacă în al doilea scaun al țării. Dar, în acele momente, părerea poporului nu mai conta. Cel mai mult l-a supărat pe Napoleon absența unora dintre
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]