12,606 matches
-
pe site a materiilor în suspensie mai mari; separarea prin filtre presă, ca și diverse prelucrări pentru formarea produselor; uneori, glazurarea sau șlefuirea acestora. Apele uzate industriale rezultate se prezintă sub forma unor tulbureli argiloase, având culoare cafenie deschisă sau alb lăptoasă, cu un conținut ridicat de materii în suspensie, alcătuite din particule fine minerale. Marea majoritate a particulelor în suspensie din aceste ape uzate au dimensiuni între 10 m și 1 m și uneori, mai puțin, conținutul total de materii
Reţele de canaliza re orăşeneşti şi industriale : exemple de calcul by Tobolcea Viorel, Tobolcea Cosmin, Creţu Valentin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91652_a_92377]
-
priviri pe vorbăreț - apărea și dispărea, se trăgea într-o parte, îi vedeai jumătate din trup, apoi dispărea din nou și auzeai doar câteva mormăieli artistice dacă îi poate face o fotografie. Pictorul arboră un zâmbet imens. Dinții de un alb surprinzător - numai buni pentru o reclamă la pastă de dinți străluciră în razele soarelui. Clic. Clic. Clic. Pictorul se ridică de pe scaun și făcu o reverență. Posteritatea îți va fi recunoscătoare, amice. Am săți las adresa de la atelier, poți să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pierdute prin întunericul unei alte nopți, pe o scenă asupra căreia cădea lumina unui singur proiector, în mijlocul unui anotimp rece, predispus la înfigerea țurțurilor în streșinile indiferente și la hârjonire hibernală cu termometrele timorate. Câteva mese mici, rotunde, îmbrăcate în alb, pe care chelnerul de serviciu așezase boluri roșii din interiorul cărora pulsau flăcările unor lumânări parfumate. O părere de fum, albastră, șerpuitoare, lascivă, insinuându-se printre clienții pierduți în gânduri, mângâindu-i pe umeri, invitându-i să se ridice și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
dâră roșie brăzdând stratul alb și rece care îi acoperea fața. Deveni conștient de greutatea genelor care se transformaseră, insensibile, în țepi. Țepi mișcați în sus și în jos de pleoapele chinuite, o posibilă amenințare pentru ochii împăienjeniți, traumatizați de albul desfășurat de-a lungul și de-a latul câmpului, arși de frigul pătrunzător, înțepați până în străfunduri de imagini în care un trup prăbușit agoniza acoperit încetul cu încetul de giulgiul troienelor. Mirosul de vin fiert îi excită nările aproape lipite
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
procesul de masticație... Vru să se întoarcă din drum, dar fu incapabil să-și ducă gândul salvator (era doar o ipoteză) până la capăt. Dacă ar fi întins brațele, ar fi simțit cu siguranță răceala de gheață a pereților zugrăviți în alb de spital care se apropiau de trupul său, însă nu o făcu. Cum este să mori strivit între doi pereți ai unei case pe care de-abia ai cumpărat-o, prin intermediul unei agenții imobiliare al cărei site lăuda ofertele inegalabile
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
gură, iar curva m-a întrebat dacă nu vreau un pahar cu apă. Am dat din cap, adică DA, CURVO, VREAU, iar ea s-a dus în spate, poc-poc-poc, pe tocurile înalte, și a venit cu un pahar din plastic alb, plin cu apă. Rece. Poate că are acolo, în spate, un aparat din acela cu bidon înfipt în vârf care îți dă apă rece sau caldă, după ce apeși pe o clapetă, în funcție de preferințe, sau poate că a luat apă direct
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
parcă toate amorțiseră sub căldura aceea Înăbușitoare. Cum mergea negustorul pe drumul prăfuit, se Întâlnește cu doi drumeți care i-au atras numaidecât atenția: unul era foarte bătrân, cu o barbă alba ca neaua și cu straie lungi de un alb strălucitor.Avea privirea blândă și pătrunzătoare, mersul lin și se sprijinea Într-un toiag. Celălalt, mai tânăr, avea barba deasa și ochii vioi, blânzi și ducea o desagă.Era Dumnezeu și Sf.Petru. După ce și-au dat binețe, Dumnezeu l-
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
veselă, deși se simțea puțin amețită. Dimineață când se trezi, prima ei grijă a fost să meargă În fața oglinzii. Îi Îngheță inima (vă vine a crede că avea și ea inimă?) de groază când văzu că penele ei de un alb strălucitor erau acum negre ca smoala.Crezu că cineva făcuse o glumă proastă: se frecă, se spală, se pudră, dar degeaba.Penele rămâneau negrenegre.Îi veni să plângă dar nu putu să spună decât ” cra-cra”.Ce se Întâmplase cu glasul
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
albă. Într-o după-amiază, pe când se afla la vânătoare, zmeul văzu Într-o dumbravă o fata deosebit de frumoasă. Nici lui nu-i venea a crede că e adevărată. Se Întrebă: o fi vreo zeiță? Fata avea straie lungi de un alb strălucitor, părul de culoarea mierei Îi ajungea până la brâu, iar ochii albaștrii Îi străluceau blând. Zmeul Îi ascultă cântecul și rămase fermecat de glasul ei melodios. Glasul ei Îi aduse aminte de glasul mamei lui. O luă și pe această
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
plecați. Am intrat în grădina pe care o știam căci în fiecare seară o conduceam și m-am apropiat de fereastră. Cred că erau săraci, mulți în casă, pentru că n-aveau nici perdele. Era liniște și pustiu. Dar, deodată, ceva alb din interiorul camerei mi-a atras atenția. Întunericul făcea ca albul să fie mai strălucitor. Din când în când o umbră acoperea albeața cu mișcări lente, apoi din ce în ce mai repezi. Era silueta unui bărbat, gros de statură, care gemea puternic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fiecare seară o conduceam și m-am apropiat de fereastră. Cred că erau săraci, mulți în casă, pentru că n-aveau nici perdele. Era liniște și pustiu. Dar, deodată, ceva alb din interiorul camerei mi-a atras atenția. Întunericul făcea ca albul să fie mai strălucitor. Din când în când o umbră acoperea albeața cu mișcări lente, apoi din ce în ce mai repezi. Era silueta unui bărbat, gros de statură, care gemea puternic și împingea către perete pata albă. Eram atât de uimit, încât cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ducea spre depărtări, spre infinit... Cerul era senin așa cum ar fi dorit și el să fie, liniștit. Dar nu era. Avusese chiar de la început, în această casă, o stare stranie, de neliniște, de când intrase pe aleile parcului, alei neverosimil de albe, cu acea marmură fărâmițată, care la cea mai mică mișcare scotea un zgomot straniu. Își privi pantofii de la marginea patului. Vârfurile și tocurile, unde călcătura era mai apăsata, se roseseră de parcă i-ar fi purtat ani de zile. Își zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ușa glisantă se închise în urma lui. Cu pași înceți străbătu culoarul până la sala de baie, apoi trecu în dormitor. Deschise perdeaua de plasă și ieși pe terasă. Era trecut bine de miezul nopții și luna strălucea aleile albe, nefiresc de albe. Porneau din capătul celălalt al parcului și se adunau în fața terasei. Erau ca niște șerpi fosforescenți. Se așeză în fotoliul de răchită. Îi zvâcneau tâmplele de atâtea gânduri. Într-un târziu își spuse, ca o eroină de roman americană: "mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să mor pe loc, împreună cu mama. Nu mai aveam la ce spera, viața noastră se sfârșise odată cu părăsirea casei din strada Nishikata. Două ore mai târziu, unchiul s-a întors cu doctorul satului. Părea un bătrânel cumsecade. Era îmbrăcat în alb din cap până-n picioare. - S-ar putea să facă pneumonie, a spus el după ce-a consultat-o pe mama. Însă părerea mea e că nu trebuie să vă îngrijorați. I-a făcut mamei o injecție și a plecat. Febra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
un seducător personaj de foileton: "Romanul se intitula Le Bouchon de cristal, și într-una din ilustrațiile care îl însoțeau putea fi admirat portretul și o parte din bustul unui bărbat chipeș, de aproximativ 30-40 de ani, îmbrăcat numai în alb și negru: cămașă albă cu plastron și guler tare, papion alb, garoafă albă la butoniera reverului stâng al fracului de culoare neagră, joben negru, cu panglica de mătase de aceeași culoare cu pălăria, dar într-o nuanță ceva mai deschisă
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
al laboratorului pregătirii întîlnirii cu "celălalt", al felului în care interiorul mental se pregătește pentru a intra în joc, pentru "acting". Nu există practic, în această confesiune albă, frontiere între spectatori și actori. Scena și mica sală sînt acoperite de alb. Nu violentăm în nici un fel faptul că sîntem acceptați, nu lăsăm urme, fiindcă purtăm, ca la muzeu sau ca într-un laborator de cercetare, papuci din pînză albă. La urma urmelor, acest spectacol este un laborator de cercetare teatrală. De
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
pe cont propriu și împreună cu celălalt, un joc sec, al detaliilor, al relației cu partenerul, un joc arid la nivelul istoriei propriu-zise, bogat în planuri de așteptare, în mirări, în uimiri, în "măști". Cred că spațiul puternic și fragil al albului în care ne situăm o vreme unii cu ceilalți scoate la iveală, prin acest studiu regizor-actor-spectator, deopotrivă vulnerabilitățile fiecăruia, prejudecățile care, de prea multe ori, sînt tot atîtea obstacole pe drumul unuia către celălalt. În viață și pe scenă. O
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
atît mai mult efortul redacției, cu cît știm că asemenea reproduceri nu sînt doar costisitoare ci și laborioase. în întregul său, memorialul Margareta Sterian e un număr de colecție. Cucu Există un mare fotograf. Un artist desăvîrșit al imaginii în alb și negru. Un comentator vizual al istoriei literaturii române. Un însoțitor de zeci de ani al celor mai importante nume și figuri din literatura noastră. Un tip formidabil, mucalit, discret, modest, îngrozitor de modest, doldora de povești și de mii de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
totul dintr-o recunoaștere prietenească a altuia cu "boala dusului". La vremea cînd îi apărea Abisinia, Mihai Tican Rumano (supranume spaniol, cu atît mai evident românesc), avea ceva bagaj de cărți de călătorie. Le citim pe coperta a doua: Viața albului în țara negrilor, Lacul cu elefanți, Peisagii iberice, Corrida (Arte, sangre y passion), Dansul canibalilor, Misterele continentului negru, Icoane Dunărene (Dunărea, Delta și taina Bălților) - epuizată, ne anunță editura, Monstrul apelor. Alte patru cărți sînt, în '35, sub tipar, una
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
văzut-o la Teatrul maghiar din Sfîntu-Gheorghe și, de ceva timp, aici, la Cluj. Merge încet, ca în vis, purtînd o rochie de epocă, monumentală, elaborată pînă la ultimul pliu, mov închis, închis, spre negru. Față îi este de un alb accentuat de pudră. Imobilă, încercănată. Părul, de un roșu aprins ca focul bine pornit, este aranjat într-o pieptănătură amplă, cu un coc răvășit. Ca personajul însuși. Ca ființa creatorului. A Scriitorului interpretat de Dimeny Aron. Corpurile lor se opresc
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
găsi de altfel un corespondent mitologic sau măcar celebru livresc, există chiar și o Laură tot atît de frumoasă ca și cea a lui Petrarca, dar toate aceste eventuale umbre ale unor figuri simbolice sînt invariabil malformate, pervertite, maculate. Strălucitoarele albe faleze de marmură (probabil contrapunct sarcastic la romanul lui Ernst Junger) se învecinează cu o mlaștină fetidă. Ferocității sordidului nu-i scapă nici natura, turme de cerbi cutreieră împrejurimile Azilului, dar mîndrele și nobilele animale, simbol sacru, sînt transformate într-
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
cele mai neîndoielnice: absență, secetă, eclipsă, / să deslușesc în amuțirea ta apelul cel mai poruncitor ce mi s-ar putea adresa". Această "muțenie" a Demiurgului n-ar fi decît un mod de încercare a credinței, un spațiu ambiguu în care albul și negrul se amestecă, în care se ivesc solicitări diverse, demonice ispite cu o mișcare centrifugă. Natură complicată, reverberînd formula umanității generice, Dan Damaschin nu plonjează într-o adorație totală, nu se fixează în luminiscența extazului, împrejurare ce-l duce
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
un artist al secolului al XIX-lea, Seurat desenează fără culoare. Tratează însă colile de hârtie Michallet - pe care le-a folosit aproape exclusiv - ca pe niște pânze pe care "pictează" cu creionul conté și uneori, când vrea să sublinieze albul hârtiei, cu guașă. Artistul nu este interesat de precizia detaliilor, ci de atmosferă. Indiferent de subiect, imaginile sale au o seriozitate, o tandrețe lipsită de efuziuni care te duce cu gândul la pictura lui Vermeer. Desenele sunt un joc continuu
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
de exemplu, Seurat folosește clar-obscurul într-o manieră similară celei alese de Degas sau Toulouse-Lautrec, amplasând siluete întunecate în prim-plan și caractere fluidizate de lumina lămpilor de gaz în fundal. În alte lucrări însă - Trei femei, Doică, Fată în alb - schimbările de plan sunt mult mai subtile, mai vagi, mai aproape de abstract. Cu toate diferențele de manieră dintre desenele și picturile sale, Georges Seurat a folosit adesea primele în mod tradițional, ca schițe pregătitoare pentru tablouri importante: După-amiază pe insula
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
a deveni prezent și nici prezentul nu mai e în stare a deveni trecut, deoarece "orășelul se scufundă lent în igrasie", precum într-un simbol al irevocabilei sale ruinări. Memoria auctorială halucinează: "mă torturează memoria iar memoria / e torturată de albul pereților / pe care luna pune focuri albe vîlvătăi / în formă de cai ce mă privesc cu ochii mei de cal obosit" (Insomniile bătrînului). Poetul își propune a arbora o mască a purei impasibilități, "să nu se mai recunoască să nu
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]