942 matches
-
în Draguignan, în sud-estul Franței. Tatăl său era un polițist, iar mama pediatru. După studii la Marseille, a fost admis la Școala Normală Superioară din Paris în anul 1986. A început să lucreze la algebre de operatori, și în special algebrele Von Neumann, introduse în anii 1930 pentru a oferi un fundament matematic mecanicii cuantice. În teza sa de doctorat, condusă de Jacques Dixmier, a propus o clasificare a factorilor de tip III, rezolvând astfel un problem vechi de zeci de
Alain Connes () [Corola-website/Science/335181_a_336510]
-
universitar la Paris VI (Pierre-et-Marie-Curie). În 1979 a fost numit la Institut des Hautes Études Scientifiques, unde colegii sale lucrau mai degrabă la geometrie diferențială și geometrie algebrică. S-a interesat la teoria foliațiilor, pe care a legat-o la algebrele Von Neumann. Astfel a dezvoltat geometria necomutativă, domeniu despre care a scris cartea de referință, "Géométrie non commutative" (1990), tradusă, revizuită si adăugită în engleză sub titlul "Noncommutative Geometry" (1994). A și lucrat la K-teoria, formulând conjectura Baum-Connes în urma discuțiilor
Alain Connes () [Corola-website/Science/335181_a_336510]
-
lucrat la K-teoria, formulând conjectura Baum-Connes în urma discuțiilor cu specialistul de topologie algebrică Paul Baum, și a introdus noțiunea de cohomologie ciclică. În 1982 a fost laureat cu Medalia Fields, cea mai înaltă distincție în matematică, pentru lucrările sale la algebra de operatori. În 1984 a fost numit la Collège de France, unde i-a fost atribuită catedra „Analiză și geometrie”, pe care o ocupă până în prezent.
Alain Connes () [Corola-website/Science/335181_a_336510]
-
În câmpurile matematice ale geometriei și ale algebrei liniare, o axă principală este o anumită linie într-un spațiu euclidian asociată cu un elipsoid sau hiperboloid, generalizând axele majore și minore ale unei elipse. afirmă că axele principale sunt perpendiculare, și oferă o procedură constructivă pentru identificarea lor
Teorema axei principale () [Corola-website/Science/335351_a_336680]
-
un elipsoid sau hiperboloid, generalizând axele majore și minore ale unei elipse. afirmă că axele principale sunt perpendiculare, și oferă o procedură constructivă pentru identificarea lor. Matematic, teorema axei principale este o generalizare a metodei de completare a pătratului din algebra elementară. În algebra liniară și analiza funcțională, teorema axei principale este o contrapartidă geometrică a teoremei spectrale. Ea are aplicații în statisticile de analiză a componentelor principale și în descompunerea valorii singulare. În fizică , teorema este fundamentală pentru studiul momentului
Teorema axei principale () [Corola-website/Science/335351_a_336680]
-
hiperboloid, generalizând axele majore și minore ale unei elipse. afirmă că axele principale sunt perpendiculare, și oferă o procedură constructivă pentru identificarea lor. Matematic, teorema axei principale este o generalizare a metodei de completare a pătratului din algebra elementară. În algebra liniară și analiza funcțională, teorema axei principale este o contrapartidă geometrică a teoremei spectrale. Ea are aplicații în statisticile de analiză a componentelor principale și în descompunerea valorii singulare. În fizică , teorema este fundamentală pentru studiul momentului cinetic . Ecuațiile în
Teorema axei principale () [Corola-website/Science/335351_a_336680]
-
În algebra liniară, pentru un subspațiu "W" al unui spațiu vectorial "V", se numește subspațiu ortogonal (sau complement ortogonal) al acestuia, o mulțime "W" care posedă proprietatea că orice vector al acesteia este ortogonal pe orice vector din "W". Pentru a demonstra
Subspațiu ortogonal () [Corola-website/Science/332702_a_334031]
-
În algebra liniară, o matrice simetrică este o matrice pătratică care este egală cu transpusa sa. Matricea "A" este simetrică dacă Deoarece matricele echivalente au dimensiuni egale, doar matricele pătratice pot fi simetrice. Elementele unei matrice simetrice sunt simetrice sunt simetrice față de
Matrice simetrică () [Corola-website/Science/332921_a_334250]
-
în domeniul matematicii, astronomiei și geografiei, iar toate cheltuielile erau sponsorizate de calif. În anul 830 a pornit pe drumul de Afganistan spre India pentru a face cercetări științifice. Al-Khwarizmi a pus pentru prima oară în evidență metodic și sistematic algebra și a fost primul care a folosit cifra zero în matematică. Pe lângă matematică, acesta a studiat și geografia și astronomia. El a cercetat structura Pământului, iar pentru a calcula diametrul Pământului, a fost înzestrat cu o comisie de către calif. Akșemsettin
Oameni de știință musulmani () [Corola-website/Science/333602_a_334931]
-
(n. 1916 la Trifești, Rezina) este un matematician român, care s-a remarcat prin contribuții în domeniul algebrei și al topologiei. A fost autor a numeroase manuale de matematică, atât de liceu, cât și universitare. S-a născut într-o familie de țărani, a urmat Școala Normală din Bacău, apoi la Facultatea de Matematică a Universității din București
Gheorghe Galbură () [Corola-website/Science/333307_a_334636]
-
Matematică a Universității din București (1935). În 1939 este licențiat în matematică. În anul următor, pleacă la Roma, ca în 1942 să obțină doctoratul. În 1943 se întoarce în țară, iar în perioada 1948 - 1950 este conferențiar la Catedra de Algebră și Geometrie Algebrică în cadrul Universității din București. Între timp, a predat complemente de aritmetică, geometrie și analiză matematică, teoria grupurilor, a structurilor și geometrie descriptivă. A fost prodecan la Facultatea de Matematică și Fizică, apoi șef de sector la geometria
Gheorghe Galbură () [Corola-website/Science/333307_a_334636]
-
În algebră, conceptul de serie formală reprezintă o generalizare a noțiunii de polinom. A apărut în lucrările lui Isaac Newton și are aplicații în analiza matematică, studiul ecuațiilor diferențiale, geometrie algebrică și în alte ramuri matematice. Fie formula 1 un inel integru. Se
Serie formală () [Corola-website/Science/334764_a_336093]
-
În algebra liniară, conceptul de rang are semnificațiile: Fie formula 2 o matrice cu "n" linii și "m" coloane. Se numește "rangul matricei A" numărul natural "r" cu proprietățile: "Observații": "Definiție". Se numește "transformare elementară" a unei matrice oricare din următoarele transformări: "Propoziție
Rang (algebră liniară) () [Corola-website/Science/334818_a_336147]
-
realizat descoperiri în cadrul anatomiei umane și în optică, inclusiv schimbarea formei ochiului atunci când focusează un obiect. 11. Carl Gauss avea un IQ între 250 și 300, matematicianul de origine germană a fost un copil minune care a contribuit în câmpul algebrei și a statisticilor. 12. Galileo Galilei, faimosul matematician italian,a descoperit că Venus trece prin mai multe faze, iar Jupiter ar avea patru aștrii selenari. IQ-ul acestuia fiind între 180-200. 13. Leonhard Euler este fondatorul disciplinei matematică, având un
TOP 40 cei mai inteligenți oameni din istorie. Pe listă, cel care a înregistrat crima perfectă by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104869_a_106161]
-
În matematică, și mai precis în algebra liniară și analiza funcțională, nucleul (de asemenea, cunoscut sub numele de kernel sau ker, după notația practicată) al unei aplicații liniare între două spații vectoriale "V" și "W", este mulțimea tuturor elementelor v din "V" pentru care , unde 0 indică
Nucleu (algebră liniară) () [Corola-website/Science/336778_a_338107]
-
O funcție transcendentă este o funcție analitică care nu satisface nicio ecuație polinomială, spre deosebire de . (uneori se pune condiția ca polinoamele să aibă coeficienți raționali.) Cu alte cuvinte, o funcție transcendentă „transcende” algebra prin aceea că nu poate fi exprimată în termenii unui șir finit de de adunare, înmulțire, și extragere de radical. Exemple de funcții transcendente sunt funcția exponențială, logaritmul și funcțiile trigonometrice. Formal, o ƒ("z") de o variabilă reală sau
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
existența unei , s-a găsit o metodă de manipulare algebrică a logaritmului natural chiar dacă el nu este o funcție algebrică. Funcțiile transcendente au fost definite pentru prima oară de către Euler în "" (1748) ca funcții fie nedefinibile prin „operațiuni obișnuite ale algebrei”, fie definite de astfel de operațiuni „repetate de un număr infinit de ori”. Dar această definiție este nesatisfăcătoare, deoarece unele funcții definite cu număr infinit de operațiuni rămân algebrice sau chiar . Teoria a fost dezvoltată mai departe de Gotthold Eisenstein
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]