1,588 matches
-
al tăcerii). Dacă este asociat unui spațiu, accentuează trăsătură de mister. Alteori exprimă uimirea în fața necunoscutului (Imn Patriarhilor, Catre Angelo Mai, În mine rătăcita fiece formă). Pornind de la această ultimă conotație, Quasimodo plasează adjectivul amintit în versuri ce abordează tema alienării, a exilului, a suferinței din prezent. Asemenea lui Leopardi, ermeticul detesta lumea contemporană (Îngeri), preferând trecutul și visarea, dorind să evadeze într-un alt timp și spațiu, care ce ar putea fi cel al morții dorite, invocate, așteptate și de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din ce în ce mai puțin numeroși, și proletari, din ce în ce mai numeroși, supuși exploatării capitaliste (vezi teoria plusvalorii). Această exploatare determină crize economice ce trebuie să se sfîrșească prin a conduce la prăbușirea capitalismului (vezi legea scăderii tendențiale a profiturilor), odată cu care va dispare și alienarea economică a omului. 2.2.3. Noțiunea de tip de organizare economică la Walter Eucken W. Eucken pleacă de la faptul că în toate societățile ce cunosc activități economice producătorii și consumatorii acționează plecînd de la planuri sau proiecte pe care ei
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Capitalismul face același lucru prin intermediul banului și al tehnicii. Sarcina unei economii echitabile e de a distribui prosperitatea, de a face să circule valoarea. Atîta timp cît sistemul economic este conceput din abstracțiuni străine de viața reală, el conduce la alienare și nu conduce la un scop normal, cum ar fi dispariția mizeriei și promovarea prosperității. O economie sănătoasă trebuie pusă în slujba vieții, trebuie să promoveze viața prin intermediul valorilor morale. E dezolant să constatăm cît de departe suntem actualmente de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și de accentul pus pe calitatea mediului. De asemenea, este de remarcat nivelul ridicat de autonomie a cantoanelor și localităților. Există doar cinci legi federale. Majoritatea elvețienilor vorbesc trei-patru limbi. Totuși, oamenii sunt însingurați, iar concurența e acerbă. Bani, stress, alienare. Iar marea catedrală Sf. Ioan din Geneva, unde Calvin a predicat peste 30 de ani, e aproape goală... Întreaga Europă este în evoluție, iar tineretul elvețian se pronunță majoritar pentru integrare. E vizibilă, însă, o îngrijorătoare criză morală, populația e
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
proză, cît și în poezie, nu reprezintă, într-adevăr, un prilej de simbioză culturală cu literatura scrisă în America la vremea respectivă și, chiar mai puțin, cu mentalismul per se al epocii ca atare. Personajele sale suferă, necondiționat, de o alienare funciară (care va deveni explorabilă estetic, în Europa și America, abia după încetățenirea unor paradigme de existență în societăți industrializate, spre jumătatea veacului al XX-lea), intrînd, cu ușurință, în aria tulburărilor psihice și nervoase, a patologicului și pornirilor sangvinare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
haosului duce invariabil la inteligibilitatea multitudinii de efecte contradictorii și posibilitatea asocierii lor unei cauze primare) sau nebunia invadînd, sub forma unei metafore a "morții roșii", compartimentele altădată simetrice ale creierului uman sînt tot atîtea imagini alegorice ale felurilor de alienare exersate de individul modern într-o lume supusă treptat efectului de înstrăinare. Edgar Allan Poe e, de fapt, un scriitor foarte modern și receptarea lui intensă în cultura postindustrială (statisticile arată că, în programele de americanistică de la marile universități din
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
parabolice. Ishamel (vocea narativă) pare, pe de altă parte, destul de suspect (ca individ) el însuși, pentru a prezenta o credibilitate totală în excursul lui "anamnetic". Nu este marinar profesionist (a lucrat ca profesor cîndva), însă, suferind de o formă de alienare superioară și căutînd izolarea de lume, decide (în urma întîlnirii cu harponierul Queequeg la un han, unde cele două personaje împart un pat!) să plece pe apă, la bordul balenierei Pequod. Înclinația naratorului spre hiperbolă se simte de la bun început. Indivizii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sale? Pentru a răspunde convingător la întrebare trebuie să spunem mai întîi cu claritate cine este Bartleby, omul care oferă prilejul unei asemenea tranformări. Marea majoritate a interpretărilor critice, oferite, în timp, lui Bartleby converg spre posibila diatribă marxistă a alienării sau, cel puțin, spre refuzul (nietzschean, avant la lettre) al oricărei forme de constrîngere socială. Astfel, individul reperabil într-un context capitalist dat devine o entitate depersonalizată, dezumanizată, redusă la gestica mașinăriei liniare, programate să execute un număr limitat de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
constrîngere socială. Astfel, individul reperabil într-un context capitalist dat devine o entitate depersonalizată, dezumanizată, redusă la gestica mașinăriei liniare, programate să execute un număr limitat de acțiuni. Odată defectat, mecanismul se pierde în haotic și irațional. "Persoana" sugerează atunci alienarea acută și anihilarea socială, psihologică ori morală. Bartleby este, prin urmare, victima acestei organizări macrosistemice, el lucrînd simbolic înaintea întîlnirii cu avocatul într-un birou al scrisorilor cu destinatar necunoscut, din Washington. Pierderea finalității (destinației) nu reprezintă altceva decît pierderea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Melville, Benito Cereno, în traducerea lui Petre Solomon, este tot atît de semnificativă ca și publicarea (de același autor, în aceeași colecție și în tălmăcirea aceluiași subtil poet și eseist), acum aproape doi ani, a povestirii Bartleby, parabola new-yorkeză despre alienarea învingătorului și învinsului (deopotrivă) în interiorul ferocelor sisteme concurențiale. În mod similar, Benito Cereno rămîne un text (alegoric) al opozițiilor fundamentale, unde Melville explorează, ultimativ, sugestia interferenței extremelor absolute, zona suprapunerii dualităților majore, intrate, prin însuși caracterul lor radical, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de Dickens sau The Book of Snobs/Cartea snobilor de Thackeray. În al doilea, autorul, folosindu-se de instrumentarul artistic al distopiei, oferă o imagine apocaliptică a viitorului umanității. Aluziile sale transparente la revoluția bolșevică, la excesele industrializării și la alienarea insului (post)modern, pînă la atingerea stadiului de mutant identitar, uimesc și astăzi, datorită acurateței lor așa-zicînd "profetice", cu atît mai mult cu cît romanul descrie inevitabila unificare a întregului mapamond sub autoritatea unui "Stat Mondial". Cele două opere l-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
propovăduiește libertatea de conștiință), faptul afectînd maturizarea afectivă a copiilor. Urmărind ritualurile și discuțiile spirituale ale doamnei Marchmain și progeniturilor ei (îndeosebi Bridey și Cordelia), Ryder este tot mai revoltat, întrucît consideră credința o fabulație, iar, mai nou, din perspectiva alienării prietenului Sebastian, una periculoasă. Prezența sa la Brideshead se transformă treptat într-un episod generator de criză în familie. Julia se îndrăgostește de el și Sebastian are, ca atare, un șoc psihic, atunci cînd își descoperă sora și prietenul sărutîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vedere palidă a colinelor (1982) și An Artist of the Floating World/Un artist al lumii plutitoare (1986) -, prozatorul (considerat un reprezentant important al melanjului cultural între postmodernism și postcolonialism, ivit în Marea Britanie spre sfîrșitul veacului trecut) pare preocupat de alienarea individului postbelic (aflat fie în postura de expatriat izolat și marginalizat în civilizația de adopție, fie în aceea de inadaptat social, eșuat în compromisuri sau erori) și creionează, ca atare, destine fragile, de eroi "culpabili" în mod tragic conform vechii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Emerson), urmărind numai servirea ireproșabilă a stăpînului care capătă, ca atare, valențe demiurgice. Faptul că majordomul lui Ishiguro refuză să-și elibereze eul din "chingile" supra-conștiinței i-a făcut pe mulți comentatori să vadă la el o "orbire" ontologică, o "alienare" insurmontabilă, un "defect" tragic ori o "abulie" existențială. Cu toate că, parțial, fiecare dintre ipotezele menționate pot fi susținute în cazul lui Stevens, cred că nucleul simbolic al personalității sale se află în alt loc creionat subtil de autor. Protagonistul nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
hollywoodiană, derivat din bisexualitate, alcoolism suicidal și aventuri cu actrițe celebre ale însoritei Californii!) -, din stil tăios, precis ca un instrument chirurgical (și lipsit, prin urmare, de "ceremonialurile" metaforice ale epicului generic de pe bătrînul continent) ori din tematică axată pe alienarea individului (post)industrializării (fenomen mult mai acutizat în America secolului XX decît în Europa echiva lentă). Specificitatea "locală" a lui Cheever se naște și din sau mai cu seamă din faptul că el a rămas, în istoria culturală, în primul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
auspiciile colecției Integrala prozei scurte. În acest volum, John Cheever dă măsura adevăratului său geniu narativ, creionînd un univers (american) autentic, surprins în intervalul transformărilor produse de trecerea convulsivă de la modernitate la postmodernitate. Nu întîmplător, preocuparea centrală a autorului e alienarea (ori măcar depersonalizarea) indivi dului (post)industrial. La jumătatea veacului trecut, după experiența dramatică și traumatizantă a Marelui Crah, modul de viață american se modifică semnificativ, urbani tatea înlocuind masiv structurile societății tradiționale. Prozator înnăscut, Cheever nu putea trece impasibil
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
bloc. Deși inițial oripilați de situație, gradual, cei doi soți (și, în special, Irene) devin obsedați de existențele celorlați, pe care le "ascultă", în direct, pe unde scurte. Fericirea cuplului se risipește, compulsia întunecîndu-le mințile și transformîndu-i în monștri. Ideea alienării tehnologice pare dublată aici de sugestia unei duplicități umane în general: sub masca echilibrului, a fericirii și bonomiei necondiționate, individul ascunde, prezumtiv, impulsuri întunecate. "The Five-Forty-Eight"/"Personalul de cinci și patruzeci și opt" (1954) ne confruntă cu o fostă secretară
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
experimente teatrale, cu iz valpurgic, în speranța (deșartă) că fiorul orgiastic îi va elibera de depresie. În sfîrșit, castitatea Clarissei nevastă tipică de suburbie -, din "The Chaste Clarissa"/"Clarissa cea castă" (1955), e învinsă numai de gradul disperat atins de alienarea ei. Axioma extremelor care se suprapun pare a guverna universul tipologic al acestor povestiri. Mai mult, înclin să cred că John Cheever urmărește să dea dualității naturii umane o latură paradoxală, împingînd mai departe chiar principiile de construcție din tradiționala
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Robert Peary (evenimentul și personajul istoric sînt autentice expediția condusă de Peary a avut loc în anul 1909!) și, nereușind să părăsească tabăra (datorită epuizării fizice), pentru a atinge punctul final al călătoriei, revine acasă cu un profund sentiment de alienare (va muri mai apoi, cu obsesia ratării, la bordul unui vas oceanic). Tateh o părăsește pe Mameh desco perind că aceasta are o relație intimă cu șeful ei, pentru a putea aduce familiei sume infime de bani și o ia
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
irosească talentul și valoarea intrinsecă într-un univers descompus identitar și social. Ulterior, noțiunea a făcut carieră și peste Ocean, funcționînd ca o "etichetă" culturală pentru junii descumpăniți de Marea Depresiune din 1929, juni forțați să supraviețuiască unui proces de alienare, în anumite privințe mai dur chiar decît războiul. Și fără a fi activ în cadrul grupului ca atare (deși a călătorit de cîteva ori la Paris, din atmosfera căruia s-a inspirat pentru mai multe dintre textele sale), Fitzgerald rămîne, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
tîrziu. Totuși, autoreferențiali tatea (Eugenides recunoaște, într-un interviu cu David Weich, că, dacă o parte dintre trăsăturile scrierilor sale sînt "tradiționale", multe altele rămîn "postmoderne", între cele din urmă incluzîndu-se "autoreferențialitatea" și "autoficțio nalizarea"), impulsul deconstructiv, ironia și sentimentul alienării (grefat pe imaginea unei lumi în disoluție) simpto me prin excelență specifice postmodernității definesc ideo logia textuală a promoției lui Eugenides și Franzen, în aceeași măsură în care defineau și viziunea artistică a colegilor lui Barth și Hassan. Povestea doar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
îl constituie dorința lui Alfred și a lui Enid de a reuni familia pentru un ultim Crăciun (Al, în fază terminală a bolii Parkinson, pare complet decrepit). Reuniunea are loc greu și doar pentru a da protagoniștilor sentimentul total al alienării și dezintegrării familiale. Moartea lui Alfred e studiată cu metode naturaliste, ca un proces mai degrabă similar experimentelor științifice, în care indivizii participă detașat și exterior (Gary vădește chiar, la un moment dat, impulsul "pragmatic" de a-și împușca tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
rea medicală de la serviciul militar (pe care personajul, simpatizant de altfel al germanilor, nu atît prin descen dența, cît prin natura sa rebelă, îl consideră absurd și irelevant în raport cu ideea "dragostei de țară" pentru el, o noțiune goală și stupidă!). Alienarea și inadaptabilitatea ajung acum pretexte pentru o investigație mai amănunțită a Los Angeles-ului sordid și morbid, un oraș puțin cunoscut elitelor financiare ale locului sau micilor burghezi americani. Chinaski nu reușește să comunice cu nimeni (în paralel, scrie enorm, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și ale lui Doug Anderton, retrogradat, la ziarul prestigios unde lucrează, de la poziția de publicist comentator la cea de... redactor cultural. Philip Chase, Steve Richards și Sean Harding trăiesc, la rîndul lor, în contexte diferite, diverse forme de depersonalizare și alienare. Apoteotic, în final, Ben, divorțat și intrat în plină criză existențială, se reîntîlnește cu Cicely (bolnavă și îmbătrînită), devenind, oarecum irațional, sclavul ei domestic. The Closed Circle este, prin urmare, romanul dezamăgirilor maturizării, urmărind, cu asiduitatea victorienilor Charles Dickens și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
studiul, Subiectul absolut al artei și alteritatea creatoare, Rodica Marian își propune, "pe de o parte, o dezbatere a fenomenului cunoscut în critica și hermeneutica literară sub numele de criza identității care se presupune că ar sta la baza sentimentului alienării prezent în unele opere poetice, pe de altă parte, eforturile definirii subiectului absolut al artei se canalizează în direcția reelaborării conceptului de identitate ca o categorie înscrisă în subiectivitatea eu-lui, dar indisolubil legată de alteritate. Conceptul de alteritate la care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]