2,202 matches
-
eu somnoros. Ai Mamy, vino repede lângă steluța ta să o iubești. Tu Mamy spune-mi Tatăl Nostru și mângâie-mă pe fruntiuța, iar tu Taty mangâie-mă pe picioare. Pe moașta de zgâmboi, ca nemângâiat nu poți să adormi, mă alinta Taty cu cuvintele lui drăgălașe. Și amândoi se băgau în pat lângă mine, Mamy mă strângea cu drag la pieptul ei și-mi spunea cuvinte așa de frumoase. Așa iubire mică, o auzeam că prin vis, noapte bună îți urează
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI CAP 3 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369592_a_370921]
-
chiar e aprigă ca vorba... Doar dă-ne, Doamne, pâine! * În lan dă, Doamne, spic bogat! În rest, luăm noi seama... Bunica era meșteră la frământat dar a-ntrecut-o mama... Acum, la fiică-i mâna care face pâine și ea m-alintă de-a aflat tot satul, dar eu râvnesc, Slăvite, la o zi de mâine - la o-mplinită zi a faptei când mâna cea care frământă aluatul va fi mâna...nepoatei... * Dar când întinzi sărmanului o mână (cum un proverb stă să
MÂNA CARE FACE PÂINE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369730_a_371059]
-
Articolele Autorului Vreau să te am, vreau să îți fiu înger ce ține-n brațe cerul, graiul iubirii să îl scriu cu slove descifrând misterul. Vreau să te caut, să îți dau nisipul din clepsidra vie a nopților ce ne-alintau cu a lor tandră poezie. Vreau să te aflu, să îmi fii soarele ce-mi zvântă lacrima Îmbrățișați de liniști sidefii ne vom cunoaște inima... Vreau să te am, vreau să îți fiu lumină-n lumea întunecată, s-aducem iubirii
(VREAU SĂ TE AM, VREAU SĂ ÎŢI FIU... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369760_a_371089]
-
Autorului Visare Când că soare înnot în mare Mă apucă o visare ... Știu că steaua noastra-i mare Ființă mea stă în mirare! Dacă judec după nori Și un adulmecat de flori Când închid un ochi în noapte Dumnezeu mă alinta în șoapte Când mă manifest prin fapte Iubesc lumea chiar de-i noapte Din lumina fac doar stele Să ne bucurăm de ele De visarea mi-e iubire Și cu oameni înfrățire Și-mi păstrez aceeași fire Ce imi bate
VISARE de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369793_a_371122]
-
că ești talazul meu în viață peste care se coboară dimineața și seara, un început fără sfârșit, o nemărginită plăcere și un cântec de dor. Îți privesc irisurile albastre în care mă pierd cu duioșie, iar părul tău bălai îmi alintă fața, cu degetele de lut îmi potolești zbuciumul vieții și mă împletești cu măiestrie după făptura ta. Ești un templu în fața căruia mă închin, ești rază de soare pe al meu orizont întunecat, iar lumina ta îmi străpunge bezna firii
DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368115_a_369444]
-
că vei veni îmi era în vis ca-n viață îmi-era bine îmi era soartă aievea tu poezie te revărsai în valuri ca-ntr-un crez eu vis eram că doar visez din forma ta nășteau a mele gânduri te alintam și-a mea eu te știam tu vers și tot mai scriu nenumărate rânduri și-n vis din gânduri te nășteam e univers un dor e poezie mii de culori trăiaua la nostru ritm iar trupul tău îmi mirosea doar
DOR DE POEZIE... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368149_a_369478]
-
pe bolta gândului ceresc. Să fii a mea cu primăveri și verde, Cu toamnele-nrobite peste noi, Cu timpu`-n care lacrima se pierde, Să fii a mea... cu cântecul din ploi. Să fii a mea peste tăcerea nopții, Să te alint... cu zorii ei târzii. Rătăcitori, pierduți în voia sorții, Să fii a mea, mereu a mea, să fii. Să fii a mea cu prunci și curcubeie, Cu zâmbetul cuprins de vindecări, Cu plânsul și surâsul de femeie, Să fi a
SĂ FII A MEA... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368225_a_369554]
-
dețină în noua orânduire. Un cântar strict lumesc prin care se uita tot ce trebuie să fie hieratic în universul credinței, bazat pe conștiința nimicniciei celor lumești. Prea Fericitul nu mai era seraficul arhipăstor, ci doar omenescul întâistătător care se alinta și cu plăcerea de a-și permite a beneficia și a uza de puterea lumească. Lucru pe care-l consemnez. Dar, prin comparație cu alții care, în ciuda odăjdiilor ce le dau rangul, rămân toată viața doar între aceste vanitoase limite
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
fost o necurmată simfonie a pasiunilor umane! Am avut sufletul femeii singure, rămase pe insulă pustie, lovită de un vânt pribeag și așeteptând un semn de departe, din largi zări, o femeie bolnavă din cauza absenței bărbatului înghițit de marea ucigașă. Alintând-o, bărbatul acesta până mai ieri trufaș și nepăsător cu inimile de femei, rosti cu vocea afectată și blândă, semn că era puternic emoționat: Nu ești tu vinovată de nașterea ta singulară,vinovată că te-ai trezit viețuind într-un
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
cu fir de vers, Ți-am închinat cuvintele ofrandă Și viața mea, un tainic univers. Eu te-am zidit în trup ca și Manole, Ești bogăția sufletului me ! Revarsă-te în mine precum zorii, Coboară-n mine muritor și zeu. Alintă-mă cu un cuvânt-năframă, „Copilul nostru din coperți născut!” Iubirea ta mi-alină orice rană, Poet iubit - icoană în Absolut! STENAHORIA Mi-e a toamnă din oase azi. vânăt cer găurind ochi si poezia care nu mai vine spulberă gânduri
TOAMNA DIN SUFLET (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370125_a_371454]
-
a aruncat fără niciun echivoc în brațe, acum trebuia să suporte consecințele nesăbuinței sale. Modul de abordare al fetei se afla plasat la marginea șantajului. Doar că nu-l amenința și asta nu o făcea sperând că vorbindu-i frumos, alintându-se, va obține maximum din relația lor extrașcolară. Uneori se autoinvita la el acasă la ore nepotrivite. Sebastian credea în sinea sa că a făcut tot ce era posibil să stăvilească această exuberanță a ei, care începuse să-i declare
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
în plasele întinse pescar și vânător în ale firii cele curate las să prindă-n noduri neguri în vers le cern le mai răsfir odată apoi cuvintele le umplu iar cu rouă mi-s tălpile curate, umbră, iarba crudă m-alintă când pășesc atent pe vârfurile-i fine eu merg agale nu apăs să frâng tulpinile de stele m-am ridicat mă mai târăsc în dimineți aldine las ploile de aur să m-aline în colț de ochi se umple lacrima
FAGURI DE DRUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370158_a_371487]
-
să se ridice la nevoile și pretențiile ei, erau de sacrificiu pentru scopul vieții sale, ridicarea nivelului de confort al stării de provincială. Nu uita de fiecare dată când se întâlneau să-i amintească și să facă mofturi, să se alinte sau să devină răutăcioasă, că de fapt el n-o iubește suficient de mult și că nu dorește de la ea decât întâlnirile pentru sex și atât, dar nu se implică mai mult în viața sa. Șicane care i-au adus
ROMAN , CAP. SAPTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370135_a_371464]
-
urma”, sau “hai la mine acasă să continuăm discuția”? Nu-i plăcea să lase lucrurile nelămurite. Nu agrea ambiguitățile. Se gândea să-i facă o propunere de a servi o cafea la el acasă. O accepta oare sau se va alinta ca Georgeta? Asta ar însemna să ia un taxi să se întoarcă spre locuința lui. Se afla într-o încurcătură și nici de o altă sticlă cu bere nu mai avea chef, rar o servea pe cea de a doua
ROMAN , CAP. SAPTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370135_a_371464]
-
Toate Articolele Autorului Ți-aud bătând în inimă cuvinte Pe care nu le spui... Chiar dacă taci Și nu te-ncurci în pași de jurăminte Știu că mă vrei în preajmă și mă placi Așa cum sunt: când mare zâmbitoare Ce își alintă țărmul întomnat, Când iederă de drum, cățărătoare Printr-un ținut prea grav și-ncercănat Și nu m-aștept ca să dizolvi tăcerea În fluvii de-nsemnări. Nici să m-atingi Pe trupul de poem cu adierea Unui surâs. Nu vreau să mă
DIN CUIBUL BRAŢELOR de AURA POPA în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370226_a_371555]
-
adânc în suflet... O imagine minunată îmi mângâia privirea: luna plină de mândrie, încununată de o lumină aurie, se ridica parcă din mare, pentru a-și lua locul ei pe cer. Un tablou de o rară frumusețe. Briza mării îmi alinta obrazul, răcorindu-l cu solzii undelor aurite... In aceste momente pline de miracol am simțit din nou... clipa magică; aș fi dorit să o pot opri din fuga ei; aș fi vrut să o rog să mai rămână la mine
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
dă ca alin. Sufletu-mi tandru stă-ngenunchiat Și-n clipa de cer aripi parcă are Pe umerii mei simt îmbrățișare Iubirea e veșnica mea alinare. Cluj Napoca, 18 noiembrie 2015 Clipe de vis Petale de suflet Din flori de surâs Se-alintă în sunet De clipe de vis. În palme de ziuă Lumina se-ncântă Cu raze din rouă În privire se-avântă. Picuri eterni Înșiră secunde Seninul din zare Pe pleoape se-ascunde... Aripi de zori Se scaldă-n lumină Cuvântul
IUBIREA CA UN CURCUBEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353272_a_354601]
-
singură, măicuța mea, ai stat de sărbători Cu gândul tău neîntinat ca albul din ninsori, Degeaba-au fost colindători și multe ți-au urat Fără copil,te stingi ușor, o, doamne și-i păcat! Am vrut să plec să mă alint în poala ta de vis, Dar trenurile au plecat, s-au dus parcă-n abis; Și singură pe un peron, te strig, măicuță dragă, Așteaptă-mă, nu te grăbi, și eu sunt fără vlagă; Prea mi-au luat-o cei
AJUNG LA TINE-ACASĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353344_a_354673]
-
și multă apă, Are poftă de mâncare Nu îi pasă că-i prea mare. Am și-un câine aiurit Ce aleargă zăpăcit Și îl latră pe Găină, Biet motan fără vreo vină! Pe cățel îl cheamă Tedy Și e foarte alintat Burta lui e veșnic plină De atât cât a mâncat Mă mir că nu a crăpat. Deci, am acasă la bunici Un câine și două pisici Și abia aștept să fiu mare Să le dau și eu mâncare Să-i
POEZELE PENTRU RĂDUCU de EMILIA GHEORGHIU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353360_a_354689]
-
întruna că sunt la regim Și, zău pentru mine ar fi mare chin! ---------------------------- PS. Ce repede au trecut 10 ani de atunci! Răducu e un baiețel minunat în continuare (și mama-l iubeste tare! Îl iubește și tăticu, și-l alintă „ăla micu”!) Emilia GHEORGHIU 2007-2017 București Referință Bibliografică: Emilia GHEORGHIU - POEZELE PENTRU RĂDUCU / Emilia Gheorghiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2194, Anul VII, 02 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilia Gheorghiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
POEZELE PENTRU RĂDUCU de EMILIA GHEORGHIU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353360_a_354689]
-
de binecuvântări, în energie răspândită-n respirații, în apa mării fluturând vibrații, în daruri de tandrețe dantelată, să te iubesc cu vinul bucuriei, ciocolată, în strigătul înflăcărării, în fierbinte șoaptă, cu buza lunii care soarbe din nectar divin, să te alint în val de poezie ca pe țărmul răsfățat de apă lin, să te cuprind cu dansul inimii-n neștire, cu râsul în cascadă, în izvor de fericire, în codrul anotimpurilor ce adăpostesc misterioase căi, în munți, pe dealuri, între ape
DEDICAȚIE CELUI IUBIT de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353408_a_354737]
-
așeză deasupra sa. Buzele sale dornice de săruturi puneau pecete lângă pecete, coborând spre curbura șoldurilor bărbatului, ce-i încălzise sângele care alerga năvalnic prin corpul său tânăr, dar puternic. Mâna ei delicată, mângâia bărbăția rigidizată, apoi începu să o alinte cu vârful limbii, trezind fiori și tresăriri necontrolate în partenerul său. Mircea rămase surprins de îndrăzneala fetei, dar cum nu era crescut într-o chilie călugărească lângă maici, era deschis la orice joacă erotică cu frumusețea de fată ce se
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
deschis la orice joacă erotică cu frumusețea de fată ce se zbenguia în patul solid, construit din lemn masiv sculptat în stil baroc. Săndica gusta cu nesaț din fructul oprit, trăind senzații pe care nu le-a mai avut niciodată, alintându-i bărbăția cu buzele și limba, iar mâna i se mișca ritmic susținând această măreție ca pe un trofeu cucerit cu mare trudă. Părăsind pentru moment ocupația de a-i alinta cu mișcări fine ale limbii rotunjimea minunatului instrument de
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
senzații pe care nu le-a mai avut niciodată, alintându-i bărbăția cu buzele și limba, iar mâna i se mișca ritmic susținând această măreție ca pe un trofeu cucerit cu mare trudă. Părăsind pentru moment ocupația de a-i alinta cu mișcări fine ale limbii rotunjimea minunatului instrument de plăceri divine, Săndica îl rugă pe Mircea în șoapte duioase: - Iubitule, aș dori să mă atingi ca și cum te-ai hrăni prin mângâierile tale din frăgezimea trupului meu, te aștept să te
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
gemete de plăcere. - Mircea... limba ta emană energia iubirii prin fiecare mișcare în adâncurile mele. Nu te opri până nu-mi consumi toată energia acumulată în căușul plăcerilor nebinecuvântate de nimeni până la tine așa de pătrunzător. Te rog să mă alinți desăvârșindu-ți opera, precum un sculptor care tocmai și-a încheiat lucrarea și acum netezește din nou fiecare parte pentru a-i da strălucirea finală! Explorează-mă toată și gustă din deliciul fructului meu copt și plin de aromă! Tânărul
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]