1,082 matches
-
îi îngrozea pe ceilalți. El se clătină însă când îl văzu pe Împărat. La rândul lui, Împăratul, după acea noapte albă, vedea un bărbat la vreo șaizeci de ani, pe jumătate chel, cu o piele urâtă, rugoasă și o privire alunecoasă. „Nu te încrede în cel care, atunci când îți vorbește, se uită în altă parte“, îi spusese tatăl său. Senatorii așteptau într-o liniște plină de încordare; era primul proces de după moartea lui Tiberius. Nu aveau de-a face cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Vaughan își pierduse interesul față de pilotul cascador. După a treia dintre ciocnirile acestea, după ce plecară polițiștii și infirmierii de ambulanță, și după ce și ultimul camionagiu de noapte se întorsese la vehiculul său, Vaughan își termină țigara și străbătu nesigur cimentul alunecos din cauza uleiului spre terasamentul autostrăzii. O berlină mare, condusă de o doctoriță stomatolog de vârstă mijlocie, derapase prin parapet și se răsturnase în grădina abandonată de jos. L-am urmat și m-am uitat de la balustrada ruptă cum coboară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
argintie, pe care am recunoscut-o imediat ca fiind mașina mea, țâșni pe rampă în sus spre noi. Catherine strigă, împiedicându-se în propriile picioare, dar, înainte s-o pot apuca de braț, mașina ne ocoli și plonjă peste pietrișul alunecos drept în stradă. În aerul dimineții, motorul ei scoase un strigăt de durere. Capitolul 24 N-am mai apucat să-l văd Vaughan. Zece zile mai târziu a murit pe podul rutier pe când încerca să intre cu mașina mea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
destulă vreme. Gwen avu o expresie dezamăgită și se pregăti s-o urmeze, dar, În clipa cînd cobora de pe vas, acesta avu o mișcare de tangaj și, dezechilibrată, Gwen căzu În apă. Văzînd-o cum Încearcă să se agațe de malul alunecos al estuarului, Marie Îi veni În ajutor. MÎna lui Gwen se Încleștă peste a ei și, cu o forță nebănuită, o trase violent În față, făcînd-o pe tînăra polițistă să cadă cu capul Înainte În apă. Marie ieși la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dată mai pătimași. Chiar și iubirea cea mai pură reușeam s-o pervertesc, s-o terfelesc în îndoieli mistuitoare. Soarele își dănțuia umbrele pe piatra fierbinte și lucra în favoarea mea; la fel și apa dădea strălucire trupurilor, le făcea mai alunecoase, spiritul iubirii se încolăcea pe trupurile lor cu naturalețe. Viața își urma unicul ei sens, energii uriașe, nestăvilite germinau în ei, gata să se dezlănțuie la semnul meu. Într-o zi, au sosit doi băieți tineri, frumoși ca dioscurii, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îngerului Totul s-a petrecut din cauza Aspidei. Numai îngerii te-ar putea purta pe aripile lor pe deasupra Vasiliscului și a Aspidei. Ferește-te de privirea lor ucigătoare, de uneltirea lor vicleană de șarpe, de iubirea pervertită a Aspidei, cu chip alunecos de femeie fatală. Ea intră în tine și te chinuiește până la epuizare, dacă nu e exorcizată la timp. Dar tu nu pari a fi fost atins de înger, deși îngerul s-a aplecat deasupra ta și te-a mângâiat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sesiza mișcarea. Pe mal, leoaicele de mare se cambrează la soare în cele mai senzuale poziții, își arcuiesc coloana aparent nevertebrată, ca pe o semilună. Se dilată sau se contractă ca niște râme. Lâncezind prea mult în soare, pielea lor alunecoasă și neagră devine aurie și strălucitoare ca nisipul. Blondele leoaice de mare colcăie unele peste altele. Puii, deasupra lor, se răsfață în soare, în cele mai insidioase poziții. Aceste femele par cele mai tactile și senzuale ființe din lume. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ar fi ascultat cu toată ființa. Daru nu se clinti, își aminti că revolverul rămăsese în sertarul catedrei. Cel mai bun lucru ar fi fost să intervină pe dată. Totuși continuă să-l observe pe prizonier, care, cu aceeași mișcare alunecoasă, își lăsă picioarele pe dușumele, așteptă puțin, apoi porni să se ridice încet. Daru tocmai voia să-l strige, când arabul începu să meargă cu pași firești, dar fără să facă cel mai mic zgomot. Se îndrepta către ușa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Nici un fel de cuvânt de împotrivire nu putu îndupleca asprimea lui surâzătoare, și d'Arrast se văzu nevoit să promită că va mai chibzui. Apoi hotărâră să viziteze cartierul de lângă fluviu. Fluviul își revărsa apele gălbui peste malurile joase și alunecoase. Lăsaseră în urma lor ultimele case din Iguape și acum se găseau între fluviu și un povârniș înalt și abrupt, de care se agățau colibe de ramuri și de chirpici. În fața lor, la capătul povârnișului, ca și pe celălalt mal, începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
încercând” aerul pe măsură ce îl inspiră. Din cauza atrofieriii mușchilor nazali la omul civilizat, respirația este inhibată. Lărgirea conștientă a nărilor ajută și la concentrarea atenției mentale asupra procesului respirației. Mintea stă la baza întregului proces al respirației. Mintea este un năzdrăvan alunecos care are o capacitate de concentrare a atenției foarte redusă și o înclinație puternică de a pluti fără sens în mări mereu schimbătoare de gânduri și fantezii. Taoiștii chinezi o numesc „maimuță jucăușă”, iar yoghinii indieni o compară cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Semn este „că are gâtul și buzele uscate și îi este greu să înghită”, ceea ce înseamnă că bărbatul trebuie să înceapă să-și agite membrul mai energic în interior. Al Patrulea Semn apare atunci când „Poarta de Jad devine umedă și alunecoasă”, fiind lubrifiată, și aceasta înseamnă că bărbatul trebuie să înfigă puternic membrul în totalitate și să se mișcă în profunzime, în interiorul Palatului Ceresc. Al Cincilea și ultimul Semn este un lichid dens, vâscos, care se scurge pe interiorul coapsei femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
devin rigide, indicând faputl că acum este complet scufundată în propriul „mare reflux” și că simte valurile de plăcere până la mâini și la picioare. A Zecea Indicație, ca și al Cincilea Semn, apare atunci când „din Poarta de Jad curg lichide alunecoase și esența vitală a femeii s-a eliberat”. Este echivalentul unor ovații în urma unui spectacol, indicând faptul că bărbatul a avut o evoluție perfectă, că orgasmul femeii a fost complet și absolut satisfăcător și că acum poate să se odihnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
notă totul. Cleo Short își încrucișă brațele peste pieptul osos, parcă provocându-ne să-l contrazicem. — Domnule Short, când ați văzut-o ultima dată pe fiica dumneavoastră? l-am întrebat. — Betty a venit în Vest în primăvara lui ’43. Ochi alunecoși, inimă zburdalnică. Nu o mai văzusem de când am părăsit-o pe zgripțuroaica aia stearpă de nevastă-mea în Charlestown, Massachusetts, pe 1 martie 1930 după Hristos, și nici c-am privit peste umăr. Dar Betty mi-a scris că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sau șapte, la aeroport. M-am așezat pe unul din fotoliile negre de plastic și am privit prin geamul murdar avioanele, puține și vechi, care decolau sau aterizau. La un moment dat a început să plouă. La întoarcere, strada era alunecoasă. La lumina farurilor, căci între timp se făcuse noapte, am văzut un om întins pe jos. M-am oprit și m-am uitat. Era grav lovit la cap de o mașină care fugise de la locul accidentului. În jur nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
abandonate. Mai târziu mi-am schimbat părerea și mi-am așteptat răsplata din direcția inversă. Dar pe măsură ce am umplut acest caiet am descoperit că nu mai disting bine granița dintre realitate și vis. Parcă merg pe o linie subțire și alunecoasă și alunec când într-o parte, când în alta, fără să-mi dau seama exact în care anume. De aceea s-ar putea ca aceasta să fie ultima însemnare pe care o mai fac aici. De unde știu că nu visez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Virgil Jones îl privi dar nu spuse nimic. Stăteau lângă biciclete, la marginea apei, iar atunci Vultur-în-Zbor zări ambarcațiunea. Era o barcă grosolană, din nuiele împletite, cu un nume scris cu vopsea pe o scândură legată de o margine: Lama Alunecoasă. Vultur-în-Zbor, maestrul cuțitului, simți cum elanul îi scade tot mai mult și își dădu seama că citise o prevestire rea în acel nume. Acolo unde alunecă lama cuțitului, acolo alunec și eu. Se urcă în barcă, făcându-i semn lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mele, iar dovada acestui lucru ești chiar tu. Ca să mă eliberez, trebuie s-o pângăresc pe Axona. înțelegi? A rostit cuvintele cu o uimire blajină, ca pe niște adevăruri pe care tocmai le înțelegea. Apoi a violat-o. Când Lama Alunecoasă s-a întoars la țărmul unde aștepta Virgil, ducea cu ea un nou Vultur-în-Zbor. Virgil îi ascultă povestea, apoi spuse: — Știi, trebuie să faci ceva cu imaginația ta. E al naibii de sinistră. Cu ajutorul lui Virgil Jones, lui Vultur-în-Zbor nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Aici liniștea era ceva neobișnuit aici. Intrarea lui Virgil și a lui Vultur-în-Zbor schimbase întrucâtva atmosfera în care acești petrecăreți întârziați își duceau în mod obișnuit existența. Aflat și el în stare de șoc, Vultur-în-Zbor simți prezența a ceva mai alunecos, mai periculos, mai puțin previzibil prin efectele sale: emoția paznicului de închisoare ai cărui evadați tocmai s-au întors, din propria lor voință, la cei ce-i țineau captivi sau cea a leului în fața unui creștin sinucigaș. în mod ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
teiului în floare, Îmi număr pașii pe alee, Parfumul naște încântare, Între natură și femeie. În noaptea teiului în floare, Lumina nu se mai aprinde, E bezna mai ațâțătoare Și-o vrajă rece se intinde. În noaptea teiului în floare, Alunecoasă luna trece, Salut-a cerului grandoare, Rămâne însă pururi rece. În noaptea teiului în floare, Colind pe străzi întunecoase, Dau mâna cu înfiorare, Cu flori, copaci, garduri și case. În noaptea teiului în floare, Mă-mpac cu cerul și pământul
?n noaptea teiului ?n floare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83277_a_84602]
-
sprijinită de un scaun, lângă masa pe care observ niște bani de hârtie, mototoliți. Urmăresc În liniște picurii de ploaie, ce se desprind de pe frunzele de tei de deasupra ferestrei. Par niște vietăți minuscule, care, după un drum scurt și alunecos, străbătut de-a lungul frunzei, mai atârnă o clipită de marginea zimțată (ca și cum și-ar lua adio), apoi se aruncă disperate În gol. Aș vrea să mă ridic și să deschid fereastra, să respir aerul răcoros adus de ploaie, dar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de turiști la vreo șaptezeci și ceva de ani. Doamne din Țara Galilor cu permanente proaspăt făcute și geci căptușite care le fac să arate ca niște locomotive Încetinite pentru economisirea combustibilului. La unison, caută În poșete și scot pachetele acelea alunecoase care se deschid instantaneu, pălăriile acelea de ploaie transparente. Și iată-le cum stau, ciripind prietenoase și urmărindu-mă cum mă lupt cu acoperitoarea. —Vai, biata gâgâlice, zice una arătând spre fiul meu, care urlă din toți plămânii. Te udă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
impresionau peștii mari, Îi era foarte frică de ei și poate că de aceea era atras ca de un mirific magnet de către știucile, crapii, mrenele și mai rar, de marii somni mustăcioși. Alergând pe iarba nepăscută, se rotea În jurul monștrilor alunecoși și adeseori, În culmea curajului, Îi atingea cu un degețel Înfricoșat pe coadă. Se Întâmpla ca În acel moment, peștele să-și miște coada cu violență, aruncându-i mânuța cât-colo. Atunci Va, de frică, surpriză și plăcere, resimțite simultan, scotea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mâinile Împreunate s-au plimbat pe două ridicături catifelate și mai mici decât cele a Zâniței, pe care le văzuse când aceasta și-a pus sutienul de față cu Va, a coborât pe abdomen, apoi către pulpele moi și aproape alunecoase, iar când ca din Întâmplare a atins locul ...acela, Aneta s-a Întors brusc cu spatele la el, a abandonat mâna lui Va și s-a mișcat spasmodic, șoptind câte ceva, ștrangulată de emoție. Așa i se păruse, visase, dar multă vreme minunea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
am amintit copilăria noastră În Arabia Saudită, cu douăzeci de ani În urmă, și controalele de trafic arbitrare pe care le făcea poliția religioasă În săptămînile de dinaintea Crăciunului. Nu numai cel mai mic strop de alcool festiv era ținta mîinilor lor alunecoase, ci pînă și amărîtă de coală de ambalaj pentru cadouri de Crăciun, cu sinistrele sale simboluri reprezentînd bușteni, frunze de laur și viță de vie. Eu și Frank stăteam pe bancheta din spate a Chevroletului tatei, strîngînd În mîini trenulețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
jos, se auzi nechezatul întărîtat al armăsarilor. Moș Leu lumina cărarea îngustă cu un felinar. - Tu ești, Suleo? - Eu, unchiașule. - Ai adus prințesele? - Le-am adus. Le-o fi și lor. Iepele băteau din picioare și se opinteau pe drumul alunecos. - Băgați-le-n țarc, pe aici, se mai auzi vocea celui de la groapă. Le sloboziră. Ciotul lunii se făcuse galben. Malurile căpătară umbre mărețe. Paraschiv se ridică în mână. Armăsarii turbaseră. Alergau în loc și se izbeau de lemnul gardului. Căruțașii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]