15,888 matches
-
lucrate, în așa fel încât nici un cititor să nu poată distinge părțile scrise de o mână sau de alta... (Se pare că au avut o contribuție importantă în ultima operă a Maestrului). Dar acum, Flannery le spune tuturor să aștepte, amână scadențele, anunță schimbări de program, promite să se reapuce de lucru cât mai curând, refuză ofertele de ajutor. Conform părerii celor mai pesimiști, ar fi început să scrie un jurnal, un caiet de reflecții, în care nu se-ntâmplă niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
alți elevi ai săi, obligați acum să se supravegheze și să se denunțe reciproc la cea mai mică deviere de la supunerea absolută față de autoritatea maestrului. Era necesar să mă decid cât mai curând să plec de Ia domnul Okeda; dacă amânam, era numai pentru că diminețile la el acasă, în timp ce el nu era acolo, îmi provocau o stare de exaltare plăcută, deși prea puțin profitabilă lucrului. De fapt, la lucru eram adesea distrat; căutam orice pretext să merg în celelalte camere, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de parcă acolo ar fi fost scrise tainele zilei, rețeaua de dorințe distincte, dar legate între ele, în care mă simțeam învăluit și de care n-aș fi vrut să mă eliberez fără a mi le fi satisfăcut una câte una Amânam, astfel, de la o săptămână la alta hotărârea de a pleca de la el, de a renunța la munca prost plătită și fără perspective de carieră; dar înțelesesem că domnul Okeda strângea tot mai mult plasa în care mă aflam. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
suporta una ca asta, așa că am fost de acord și am venit aici cu fiul nostru, Michael, care la vremea aceea n-avea decât optsprezece ani. Trebuia să înceapă facultatea în anul acela, dar am decis că poate să mai amâne cu un an începerea cursurilor la Dartmouth și nu-i strică să vină cu noi. E un colegiu foarte bun la noi în America, Mma. Unele din colegiile noastre nu sunt bune de nimic, dar acela este unul dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
august, iar pe la sfârșitul lui iulie ne-a anunțat că nu intenționează să se ducă. Voia să rămână în Botswana cel puțin încă un an. Fără știrea noastră, îi contactase pe cei de la Dartmouth și primise acordul lor să-și amâne începerea cursurilor cu un an. Am fost speriată, vă imaginați. Înțelegeți, în America neapărat trebuie să termini o facultate. Dacă nu, atunci n-ai șansa să primești o slujbă mai de Doamne ajută. Îl și vedeam pe Michael abandonându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai mult decât se așteptase, dar, în final, găsi hiba și reuși s-o remedieze. Odată pompa reasamblată, o verifică și văzu că funcționează din nou brici. Îi trebuia o reparație capitală, firește, iar ziua aceea nu va putea fi amânată la nesfârșit, dar cel puțin geamătul acela ciudat încetase. Întors în biroul lui Mma Potokwane, se relaxă în fața unei cești cu ceai și a unei felii uriașe de prăjitură cu stafide pe care bucătarii o făcuseră chiar în dimineața aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
că o tragedie nu poate fi împiedicată. E vorba de destin, nu?" Mihai Mihail și-a ridicat fruntea grea, bombată, încrețită. Avea un cap imens, care te paraliza prin expresia sa de autoritate. Nu poate fi împiedicată, dar poate fi amânată." II După plecarea prințului, urmată îndeaproape de o primăvară secetoasă, un fel de vară grăbită care a îngălbenit înainte de vreme frunzele viței ce stăpînea Vladia, Radul Popianu a trebuit să se despartă și de Leonard Bîlbîie într-un fel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se prezenta. Nu mai reușea să analizeze rapid toate datele, să ia decizia cea mai bună. Și, de aceea, dacă atacul frigului îl surprindea în biroul său, discutînd chestiuni importante pentru Serviciu, se străduia să întrerupă cît mai repede întrevederea, amînînd luarea hotărîrilor. Un lucru care nu putea decît să dăuneze intereselor Serviciului, în munca lor viteza de reacție era hotărîtoare. De aceea introdusese sistemul rapoartelor obiective, amănunțite, pe care să le citească singur. Nu puteau ele să înlocuiască cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
erau tot sindrofii ori recepții, cum a fost și ultima, cînd cu vizita lui Baibo. Iar în asemenea împrejurări, chiar dacă nu saluți pe cineva, nici nu se observă. Zîmbi acru, încrețindu-și fruntea, puse din nou mîna pe telefon și amînă întrevederea cu inspectorul Stan pentru a doua zi dimineața. În schimb, ceru să i se facă legătura cu prințul Basarab Cantacuzino. Nu era un moft faptul că n-a sunat singur la prinț, ci a cerut să i se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de minute și o groază de treburi de făcut peste care se aduna și "pregătirea conversației", care, mai ales în această situație, era absolut obligatorie. Dar prințul Basarab Cantacuzino, deși era o ființă grețoasă, părere strict subiectivă, nu putea fi amînat. "Perfect, excelență, la ora șase voi fi ia dumneavoastră." Basarab Cantacuzino mormăi ceva și apoi închise telefonul. Nu excela în politețuri după cum nici nu-i plăcea prea mult mondenitatea. Era un boier de modă veche, tîndălea prin saloanele vilei, dormita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un punct nevralgic, o zonă delicată, foarte personală. Cînd s-a răsucit din dreptul ferestrei, totul reintrase în normal. "Vă rog să mă scuzați, dar, știți, încerc să mă obișnuiesc cu ideea, a fost o situație îngrozitoare, inconștient am tot amînat relatarea... faptelor. Deci, Bîlbîie l-a adus pe adjutantul Popianu, care mi-a relatat tot felul de aiureli despre Vladia. Nimic nu mai era din ceea ce lăsasem acolo în urmă cu cîțiva ani. Știam că lucrurile au tendința să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
carn furat imaginația. A pierdut contactul cu realitatea, cum s-ar spune..." De parcă nici n-ar fi observat pasul pe care îl făcuse Mihai Mihail, Șerban Pangratty continuă istorisirea evenimentelor. Nu fusese chiar foarte sincer atunci cînd declarase că a amînat cumva povestea din motive emoționale. Emoționat n-a fost niciodată, nici cînd Bîlbîie l-a adus pe Radul Popianu, un ins aproape sfîrșit, dacă nu alcoolic, atunci măcinat cu totul de meschinăria vieții de provincie, în care se afundase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai întîmplat în magazia aia?" Șerban Pangratty simți că i se usucă gura, că tot sîngele coboară undeva în stomac și că pierde contactul cu realitatea. Pentru acest moment venise de fapt la Mihai Mihail, Era o mărturisire grea, o amînase cît putuse de mult, dar la urma-urmelor trebuia făcută. Cu atît mai mult, cu cît nimeni altcineva decît el n-ar fi fost în stare să-i spună directorului Serviciului adevărul adevărat. "După aceea, domnule Mihail, după aceea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putea nărui acea viziune Îndepărtată care l‑a iluminat În douăzeci și opt aprilie treizeci și cinci, când a privit pentru prima oară În viață, În depărtare, În zorii zilei, albastrul azuriu al Adriaticei. Și toate pretextele de care s‑a folosit pentru a amâna Întâlnirea cu marea erau atât de neconvingătoare: nu‑i plăcea să meargă vara‑n concediu ca orice turist cioflingar, nu avea destui bani (și aici nu era departe de adevăr), nu suporta soarele (deși toată viața lui a stat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rechin alb aflat în preajma insulei. De asemenea se bucurară destul de mult- deși n-o arătau în public - fetele nemăritate de pe insulă, care văzură în tinerii navigatori un neașteptat izvor de distracție pentru timpul nopții. Totuși se văzură nevoiți să-și amâne satisfacerea dorințelor, căci un scheletic și mohorât Tahúa hotărî că trebuia să aibă loc, cât mai curând, complicată ceremonie de alungare a temutului zeu Kauhúhu. Nici Tapú Tetuanúi și nici prietenii lui nu mai văzuseră vreodată un Mare Preot atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de două ori înainte să faci ceva de care să te rușinezi toată viața. Dă-mi o alternativă... ceru Căpetenia Războinicilor. Am s-o fac atunci când am s-o găsesc. Lasă-mă să mă gândesc. Căzură de acord să mai amâne hotărârea cu câteva zile, având însă grijă că, din acel moment, nimeni să nu-și mai asume riscuri inutile, iar restul zilei îl dedicară delicatei sarcini a ridicării Mararei de pe fundul lagunei. Pentru asta, scoaseră mai întâi din ascunzișul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
timp faci eforturi, te îndrepți înspre Marele Pot. Așa trebuie că te simți ca vampir în primele două sute de ani. După aia rămâi doar cu aceeași relație eșuată înmulțită cu două sute. Și ce. Problema tinereții veșnice e că tinzi să amâni. Așa că soții Clark au învățat cum să facă un film. Ceea ce a implicat, printre altele, faptul că Nelson s-a ras în jurul pulii, ca să pară mai mare. Tess și-a făcut implanturi la sâni, cât de mari o ținea spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care tovarășa îi învățase. Încerca aceeași senzație pe care o trăia, de fiecare dată, în fața darurilor din jurul pomului de Crăciun. Ambalajul, legat cu grijă, ascundea o taină anume și ea nu se grăbea s-o descopere. Privea cutiile încercând să amâne dezlegarea misterului. Mai devreme sau mai târziu, era nevoită să le deschidă. Atunci taina se împrăștia, sfâșiată de mâinile ei. În ultima dimineață în care îmbrăcă uniforma apretată de ciclul I, se așeză la locul ei și aruncă, o ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu va mai conta și atunci o va căuta, o va determina, prin toate mijloacele, să se întoarcă la el. Între timp, nu putea decât să-i facă jocul. Își văzu soția îndreptându-se spre ușă. Spuse, încercând să-și amâne lacrimile pe mai târziu: Viața mea nu va mai fi la fel fără tine. N-am să mă mai pot întoarce în casa asta știind că tu nu mai ești aici. Deși te îndrepți spre un mal îndepărtat, eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce v-am spus și vă asigur că cetățenii acestui oraș nu vor mai citi "Ochiul" doar pentru rubrica sport și programul de la televizor. Bărbatul dădu din cap nemulțumit dar inhibat de prestanța femeii nu avu curajul s-o contrazică. Amână discuția pe mai târziu, știind că hotărârea pe care trebuia s-o ia nu era alta decât aceea de a renunța la serviciile ei. Mânat de o pornire pe care nu și-o putea explica, redactorulșef, la punerea în pagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mașinile și într-o zi veni un meseriaș care le făcu să meargă. O convinse, apoi, pe Alexina, că era timpul să cumpere valurile de material și să treacă la croitul modelelor. Deși Luana aducea zilnic câte unul, doamna Alexe amâna realizarea creațiilor fetei. Le punea în lucru doar pe cele proprii, învechite și lipsite de culoare. Dincolo de asta, angajatele din atelier se dovediră a fi prea tinere și lipsite de experiență pentru un astfel de țel. Cusăturile strâmbe și neprofesionale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ce referat? Parcă rezolvase problema asta. Își aminti, cu greu, că nu reușise să dea de urma documentului care-i lipsea. Hotărî să scrie o declarație către director în care să justifice absența acestuia. Scoase o foaie de hârtie dar amână s-o facă. Nu se simțea în stare. Îi tremurau genunchii și starea de greață persista cu încăpățânare. Dădu să se ridice și ameți. Avea un gol în stomac pe care nu și-l explica. Din câte știa, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gaz pe foc luându-i apărarea, plângând și cerându-l înapoi acasă. Exasperată, Sanda îl sună pe Ștefan. Speriată, alarmată, fără să explice ce catastrofă se întâmplase, strigă după ajutor cu o vehemență care-l făcu pe acesta să-și amâne ultima ședință de terapie și să dea fuga să oprească dezastrul. În clipa în care îl văzu pe inginer postat în fața blocului, înțelese despre ce era vorba. Urcă agale scările și opri tirada înspumată a Sandei încă din pragul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
companiei un contract important. Doamna Noia fusese avansată asistent manager și prin prisma noii funcții îl însoțea la fiecare întâlnire ori dineu de afaceri. Deși se crease o relație aparte între ei, bazată pe încredere și o oarecare confidențialitate, Luana amânase o discuție pe tema vieții lui particulare sperând, din tot sufletul, ca șeful ei să se trezească, să-și rezolve problemele și să revină la o stare normală de lucru. Dar situația se înrăutățea, Abel Nost își anunțase venirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i arate jucăriile, să-i recite poeziile nou învățate ori să-l încânte cu melodiile pe care le știa. La plecare, îl întreba: Tati, când te muți înapoi în cața noatră? Bărbatul căuta fel de fel de pretexte pentru a amâna răspunsul. Aniela insista. Când ai ță vii ca ță nu mai pleți, gioi? Radu încerca să zâmbească. Da, joi. Pentru Luana era un chin să fie imparțială. În timp ce inginerul se bucura de libertate de mișcare în propria casă, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]