1,052 matches
-
rotund ca o bilă, fața strălucind de sudoare și ochii mici care trădau o inteligență și iscusință neobișnuite, gura cu buze cărnoase, rasa bogată și crucea cu pietre prețioase care-i atârna pe piept. — Aparențe, fiul meu, aparențe Înșelătoare. Reminiscențe amărâte ale unor vremuri mai bune. Nu te lua după aparențe. Duc o viață mizerabilă, mă ascund unde pot... Când nu sunteți găzduit la curtea imperială, sublinie cu falsă inocență ministerialul. La urma urmei, de ce nu rămâneți la Sankt Gallen? Nimeni
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Poate totuși se găsea acolo vreun călugăr care să vrea s-o ajute? Adelheid petrecu toată ziua privind pe fereastră și sperând Într-o minune. Dar locurile erau pustii. Departe jos, În vale, se vedeau câteva cocioabe mizerabile. Erau șerbii amărâți ai lui Adalbrecht, care-și trăiau zilele chinuite aștep tând În fiecare zi să-și sfârșească traiul nefericit, fie sub spada, fie În jugul stăpânului lor. Cruzimea și neomenia lui deveniseră proverbiale chiar În acele timpuri când faptele sângeroase, prădăciunile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
traseul pe care-l avea de străbătut până la acel punct terminus unde se va opri cuminte și supus în fața Tatălui Ceresc. Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace. (Luca 2:29) Trupul bunicului meu necăjit și amărât își va găsi liniștea intrând în circuitul perpetuu al materiei universale din care inițial am fost alcătuiți: molecule și atomi. Totul era spus. Trebuia să plece. Ce să mai aștepte? "Ce să aștept să vie și ce să înțeleg, Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
României, dez‑ amorsarea conflictului cu maghiarii. Eram mereu vizitați de Consiliul Europei. În Bulgaria era aceeași problemă cu turcii. V.A. : Peste un milion și jumătate. A.M.P. : Și s-a spus : „Trebuie să facem ceva pentru aceste două țări amărâte. Au pierdut din cauza embargoului pe care l-am impus Iugoslaviei, au niște tranziții economice îngrozitoare...“. Eram cei mai săraci, cu contracții econo‑ mice de la un an la altul... V.A. : Probabil că a contribuit și dorința noastră de a ieși
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
-o din nou ca un grup de bărbați dependenți de guvern și partide, călăuziți de aceleași principii cu care am pășit acum trei ani pentru prima dată înaintea publicului românesc.” * 147 Valeriu Braniște * Și astfel Patria apune, V. Braniște părăsește amărât țara, iar Iancu Flondor șefia Partidului Național și, împreună cu G. Popovici, chiar partidul. Suficient ca ziarul Deșteptarea (an VIII, nr.11 din 13 mai 1900) să consemneze: „Liniște adâncă domnește din nou peste plaiurile Bucovinei. E ca o liniște de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
valorilor". Am început în credința că România este sentinela de la Răsărit a civilizației europene. Și astăzi sfîrșesc în mijlocul unei mulțimi de români terorizați, cărora li se impune credința că patria lor este sentinela dinspre Apus a civilizației moscovite. [...] Ce bătrînețe amărîtă mi-a hărăzit Dumnezeu!". Douăzeci și doi de academicieni se vor regăsi în iulie 1950 în temnițele de la Sighet: "academician Dimitrie Caracostea, acad. Ioan Lupaș, acad. Silviu Dragomir, acad. Constantin Giurescu, acad. George Fotino, acad. Constantin Brătianu, acad. Ion Nistor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu poftă de viață și de dis- tracție ca și mine. Îmi arde mie de paranghelii și chefuri, Costică ? N-am orchestra mea ? râde Știrbu, după care învârte nervos din scobitoare. Ja ! Ja, pralo ! Și matale, șukarule John ? — Un poet amărât, să trăiți, domnule. — Amărâtu, amărâtu, ita, da-și permite să vină la nea Știrbu, râde țiganul. — Ei, mai bine să ne văităm decât să ne lăudăm, nu ? Că dup-aia-n loc să luăm, tot dăm. Ha-ha, san dilo ? Ăsta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
e dor de trei-patru ore de somn legate fără vreo bubuitură și mi-e dor de o zi, o nenorocită de zi în care să nu mai văd sânge și morți. — Amin, nea Vasile ! — Haideți, să le îndulcim clipele astea amărâte, căci dacă nici noi nu ne ducem la ei, atunci cine ? Când Cristi și instrumentiștii intrau în corturile medicale, în care se adăposteau soldații răniți, proaspăt aduși de pe front sau din sălile improvizate de operație, fețele pacienți- lor se luminau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
treaptă mare. Cuvintele lui la plecare au fost: „Dacă știam că va lua pe Costescu, mai bine Îndrăzneam să o cer eu!”. După câteva zile, zăresc pe Dragoslav - cu pălăria În mână -, plecând spre iaz, prin fundul grădinii noastre, foarte amărât. La Întrebarea mea, Îmi răspunde: „Mă duc să mă Înec, sunt foarte amărât de soartă!”. Și bietul Dragoslav, În ce modestie a murit! Noroc de nepoata lui! Tot Dl. Eugen Dimitriu, a șters praful de pe crucea lui de mormânt . Așa
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
traduc din română în rusă și invers. O refuz inițial, dar cedez la rugămintea lui Adrian Popescu - el este „românul vorbitor de italiană și franceză”. Adrian, ființă calmă, optimistă și tenace pe tot parcursul călătoriei noastre, mi se pare acum amărât și puțin derutat. Merg cu ei. Ceilalți doi scriitori din grup sunt Wolga Ipatava din Belarus (membră a PEN Clubului și opozantă a regimului lui Lukașenko) și Jurica Pavicic din Croația. Mai întâi mâncăm la o cafenea numită Soleanka. Felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai poate; un ieromonah care pare mare pehlivan, tânăr și frumos, ne arată mândrele odoare de argint ale vechii biserici a lui Nestor Ureche; un călugăr țăran apoi pe banca de la poartă, în liniștea amurgului, ne spune cu glas greu, amărât, despre viața lui necăjită cu muerea, de care s-a despărțit după ce a avut un copil. Amărât, s-a gândit că n-are ce să facă altceva: să se ducă să se hodinească la mănăstire: Dar ș-aici e greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ale vechii biserici a lui Nestor Ureche; un călugăr țăran apoi pe banca de la poartă, în liniștea amurgului, ne spune cu glas greu, amărât, despre viața lui necăjită cu muerea, de care s-a despărțit după ce a avut un copil. Amărât, s-a gândit că n-are ce să facă altceva: să se ducă să se hodinească la mănăstire: Dar ș-aici e greu, pentru că ades te cearcă demonul ispitelor!..." În liniștea înserării se aud rar din când în când, glasuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
După masă, îți pleci puțin capul pe perină, în cort, în cuptorul cortului, nu poți lipi pleoapele, te zvârcolești ca pe jar asudat, până ce vine vremea ceasurilor de instrucție. Cu greu te scoli, ce greu eși în căldura după amiezii, amărât mergi lângă soldații tăcuți, pe câmpul ars. Masa, la amiază și seara, se face la fel. Aștepți în cerdacul larg, până ce vin cei mari, intri după ei și te așezi la locul obișnuit, vorbești puțin întăiu, după aceea vorbești mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Transilvania. O parte din oameni, prădându-l îl părăsesc într-o noapte. A doua zi îl atacă hoții, prădându-l și cu greu îi respinge, ucigându-i și calul. Cu 25 de copii de casă, scapă la M-rea Bistriței. Amărât, se desparte și de copiii de casă, ca să rămâe singur. Cu doi cai din care unul al italianului Gritti (pe care acesta încălecase când la Mediaș cercase să scape în tabăra Moldovenilor. A fost însă ucis.). Pleacă, singur, trist, noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
consommateurs de marchandises et de fabrications coûteuses; comme toute l'Europe nous ne sommes encore de bons clients. Alors nous sommes bien coupables. [NOTĂ]*1 948 Un pensionar bătrân de la 1877 vine într-un birou cu o cerere. Năcăjit și amărât. Cererea lui o urmărește de ani de zile și o repetă în oficiile statului, fără nici un rezultat. Se întâmplă că șeful serviciului e un om de treabă. Înțelege năcazul bătrânului și-i pune o apostilă favorabilă imediat, trimițându-l la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pământ; dar când intră fata dulgherului înăuntru se cruci: bogății nenumărate, frumuseți de-ți luau vederile, aurării, pietrării...”. Nerăbdarea revelației provoacă refluxul magicu¬lui, semnele imixtiunii în fenomenal fiind șterse odată cu plecarea neofitului în călătoria de ispășire: plecă cu inima amărâtă, blestemând ceasul în care deschisese gura de spusese mă-si taina, iar bordeiul se dărâmă în urma ei până la temelie”. Erodarea lăcașului ce ascundea minuni pare efectul expunerii la durata temporală, care năvălește în spațiul care i se sustrăgea și-l
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
om frumos, dar femea cânta la casa lor, nu cucoșu. Și a treia fată a fost Marița blondă și înaltă și a fost drăguța tati. A fost măritată cu Nică Rădășanu și au ținut crâșmă. Mulți bani și multe zile amărâte a avut biata mama mea săraca din pricina ei ! Și un ficior Vasile Liță, care iar a fost voinic și înalt că toți și cele trei fete și feciorul au samanat mâni-sa nu tată-su. Vasile Liță a fost de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
V-am rugat pe toți la plecare a-mi scrie câte ceva - nu știu nimic; sânt expus să aud toate veștile care se aduc aici de noii refugiați care vin - unele vești mai imposibile ca altele - că trebuie să fiți foarte amărâți și ocupați, dar vă rog să însărcinați pe Cristescu - de la Secretariat - a-mi comunica pe fiecare săptămână de ce se face la Bancă și ce se mai petrece. Chiar rog a-1 pune să-mi scrie dacă s-a depus în
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
a lăsat barbă, pentru a fi mai admirat de studente sau a fi mai sexi. Și dacă profesorul vine la facultate cu barbă și X vine fără cravată, iar Y este mai dezmățat ca omul de pe stradă, eu, un student amărât de ce să nu mă prostesc? După 1989 Încurajarea le-a dat-o televiziunea, care În fuga după audiență, le-a oferit cele mai nefericite exemple. Și chiar În acest mediu social din ce În ce mai degradat, studenții facultății de medicină veterinară au fost
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
clădirii, nu aceleași vederi le-a avut și săraca Mama, care a venit să ne vadă noua locuință. Zadarnic i-am prezentat-o În culorile cele mai vii, cu toate planurile noastre de renovare, s-a Înapoiat În Axente Sever amărâtă foc. “Oare chiar așa i-a luat Dumnezeu mintea, să și arunce munca Într-o asemenea dărăpănătură” mi-a mărturisit după câțiva ani, când a venit Împreună cu Tata, la căsătoria civilă a lui Corneluș. “Nu mi-aș fi Închipuit că
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și dacă atunci doar la București (vezi Mircea Cărtărescu sau Dinescu). În particular există solidaritate însă în grupuri restrânse și atunci gurile rele vorbesc de gașcă sau de mafie (în România). Scriitorii din România care trăiesc în Germania sunt cam amărâți și cam vai de capul lor. Când se întâlnesc, și se mai întâlnesc, umflă bășici de spumă pe care tot ei le sparg. Ajunși în România la vreun colocviu se umflă în pene că, vai, Doamne, cine sunt ei și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
primesc un certificat de revoluționar sau o indemnizație de revoluționar și avantaje care și azi mi se par a fi neverosimile, de la scutire de impozit la terenuri și spații comerciale (dacă primeam, azi eram și eu cineva, nu un poet amărât). Dacă sunt dezamăgit de evoluția postrevoluționară a lumii românești? Răspunsul e inclus în întrebare, am stat în opoziție, am fost până azi un critic al puternicilor zilei, din orice tabără politică s-au aflat ei, România fiind doar o țară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ajutorul meu, nimeni altul. Și Maica Domnului. Dragii mei frați și surori Întru Domnul, să știți că nimic nu mi-a venit de-a gata. Mult efort și osteneală am pus În toate. Și poate puțina rugăciune care ieșea din amărâta mea inimă. Ochii spuneau ce trăia inima și intensitatea ei. Duhul Sfânt mă călăuzea și-mi ajuta la toate. Dar dorul de a vedea Grădina Ghetsimani nu s-a stins, deși trecuseră zeci de ani. Eu tot mi-o doream
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ziarele pe stradă: „Marea victorie a ger manilor! Marșul spre Berlin, 45 kilometri pe oră“. Ne vorbise și de frigurile tifoide ale Adinei. Acum dânsa cu copiii și Niculescu-Dorobanțu erau la Adjud, Pilații, la Miorcani; d-na Costinescu fusese foarte amărâtă, bărbatul ei suferind, Adina greu bolnavă, fiul ei Emil transportat în Moldova grav rănit în plămâni, Nicu, asemenea, cu piciorul frânt de un glonț. Din fericire, toți au scăpat și d. Costinescu s-a bucurat de victorie. viața la băi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lui Sturdza, găsi că este cea mai bună soluție până se vor potoli și îndrepta lucrurile, ba încurajă zvonul că regina suferea de o zdruncinare nervoasă și are nevoie de o cură specială în străinătate. La Veneția se stabili regina amărâtă, bolnavă de nenorocită ce era, neînțelegând marea nedreptate ce i se făcea, după părerea ei. Acolo mrejele întinse se reformară, o corespondență se restabili între cele două aliate și din nou fu ne voit regele să răscumpere scrisori, după sculele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]