1,286 matches
-
mintea senilă a lui Clyde i-a clasificat drept „turiști“. Mă întreb dacă Clyde a avut vreodată prilejul să-i vadă pe degenerații, ratații și neisprăviții care cumpără și, pare-se, subzistă din produsele Paradisului. Printre ceilalți vânzători - niște ambulanți amărâți si bătuți de soartă care se numesc Buddy, Pal, Sport, Top, Buck și Ace - pe de o parte, și clienții mei, pe de altă parte, s-ar părea că sunt prins în capcana unui limb al sufletelor pierdute. Totuși, simplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vreme făr’ de slujbă. — Mda. Făr’ de slujbă vro cinzeci de ani. Eu n-am văzut pe nime’ să umble bezmetic dup-un muncitor negru fără meserie. Una ca Lee asta cunoaște-o droaie de polițai. Că altfel, bordelu’ ăla amărât cu fală care-mpinge mușterii să bee ar fi de mult închis. N-am de gân’ să risc să mă duc la poliție, să dau tocma’ d-un preten de-a ei și să-i spun: „Hei, nene, vrau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-mi zică: „Bine, băiete, hai mai bine să te-nchid un timp!“ — Și cu sabotaju’ cum merge? Nu cine știe ce. Lee m-a pus eri să muncesc ore suplementare, c-a văzut că s-a-ngroșat jegu’, așa că nu lipsește mult pân’ ce amărâții ei de clienți o să fie-n praf pân’ la glezne. Draci! Ț’-am zis că i-am scris adresa p-unu din pachetele pen’ cei orfani, așa că dacă le mai împarte la Fundurile Unite s-ar putea să primească ș-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
agentului care dârdâia, dar Steve nu făcu altceva decât să Îl privească cu o groază mută. Mirosul de aici era chiar mai rău decât dincolo. Deschide ușa, agent, spuse Logan, hotărât să nu o deschidă el. Nu atâta timp cât avea un amărât care să o facă. Trecu ceva vreme, dar În final, agentul murmură un „Da, domnule“ și apucă hotărât clanța. Era o ușă care se urnea greu, având balamalele Încovoiate și ruginite. Agentul scrâșni din dinți și zgâlțâi ușa. Se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
c-avea să Întârzie. Cu puțin noroc, avea să-l aștepte, dar, dat fiind comportamentul din acea după-amiază, era departe de a fi sigur. — Deci clar nu e băiatul nostru, nu? zise Logan și acceptă bombănind dropsul. — Nu. Doar un amărât nebun și urât mirositor. Rămaseră privind silueta bătută și Învinețită cum se chinuie să-și pună la loc șireturile. — Oricum, zise Insch, trebuie să o Întind. Cortina se ridică peste o oră și jumătate. Îl bătu pe Logan pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
afară și, imediat ce Logan opri farurile mașinii, se făcu Întuneric. Sări Înapoi În mașină și scoase o lanternă de sub un teanc de afișe cu fața lui Peter Lumley pe ele. Dă Doamne să fie el. Să nu fie un alt amărât mic. Nu Încă unul. Lanterna lumina Întunericul exact cât să vadă Logan pe unde calcă. Zăpada se făcuse morman, astupând șanțurile și găurile, așa că era foarte ușor să aluneci și să cazi. Logan bâjbâi prin iarbă spre adăpostul numărul doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
parte de o ședere de doi ani la Cornhill, singurul spital pentru cei cu „nevoi speciale“ din Aberdeen. Reacționase bine la medicamente, așa că fusese plasat În grija comunității. Ceea ce, tradus liber, Însemna că-l eliberaseră ca să facă loc vreunui alt amărât. Bernard se Îngropase În munca sa: aduna animalele moarte de pe șosea pentru primăria Aberdeeen. Ceea ce explica multe. Logan nu avea nevoie de vreo informare asupra echipei trei: văzuse destul la fața locului ca să știe că nu ajungeau nicăieri prea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
chestia cum a rămas? Îl Întrebă. — Cum? — Chestia lucioasă pe care-ai găsit-o pe cadavru. Ce era? Unde e? — Folie de aluminiu. Era doar o bucățică de folie. De aluminiu. Insch se uită Încruntat la el. — Vreau numele tuturor amărâților pe care i-ai jefuit. Vreau prada. Pe toată! Se uită la teancul de fotografii În plicul lor de plastic transparent. Și vreau și numele agenților de paruri pentru care faci poze. Și dacă cineva din pozele-astea a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
postelnicul, ficiorul lui Ioniță căpitan, nepotul lui Ilie Stamate păharnic, strănepot lui Stamatie postelnic... precum au vândut o pivniță de piatră cu 2 locuri de dugheni care iaste în Cizmărie... Au vândut-o lui Gavril Puiul cizmar”. Numai că un amărât de cizmar nu are noroc și la 1 mai 1735 (7243) Constantin Nicolae Mavrocordat voievod întărește lui Toader Pălade mare vistiernic stăpânirea pe acel loc prin răscumpărare. Acest loc însă era împresurat de călugării de la Ocnă, care au dat locul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
sunt „barosanul“ de la St. Regis’. Vreau să ajung Într-un loc unde fiecare Își face datoria și unde să pot spune lumii unde cred c-ar fi cazul să se ducă. M-am săturat să mă port frumos cu toți amărâții din școală. Tu nu ești un pișicher, zise brusc Amory. — Un ce? — Un pișicher. — Asta ce naiba mai e? — Păi, e ceva ce... sunt puzderie din ăștia. Tu nu ești, nici eu nu sunt, deși eu sunt În mai mare măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
profesorul Rooney, În cămașă cu mâneci scurte; apoi, tolăniți dizgrațios pe scaune, doisprezece tineri: Fred Sloane, aruncătorul, care trebuia neapărat să fie ales; „Slim“ Langueduc, care-i va bate pe cei de la Yale În toamna asta dacă va reuși un amărât de cincizeci la sută; McDowell, veselul student din anul al doilea, care credea că e o chestie foarte sportivă să vii aici la seminarii, cu toți fotbaliștii ăștia importanți. — Amărâții ăia care n-au nici un sfanț ca să ia meditații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cei de la Yale În toamna asta dacă va reuși un amărât de cincizeci la sută; McDowell, veselul student din anul al doilea, care credea că e o chestie foarte sportivă să vii aici la seminarii, cu toți fotbaliștii ăștia importanți. — Amărâții ăia care n-au nici un sfanț ca să ia meditații și trebuie să studieze pe parcursul trimestrului, de ei mi-e milă, Îl anunțase el pe Amory Într-o zi, cu o camaraderie vlăguită, exprimată prin felul cum Îi atârna țigara pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din cap. Suficient de multe păcate Îmi apasă cugetul ca să le mai vâr oamenilor În minte lozinci periculoase și găunoase. L-aș putea determina pe vreun sărman capitalist inofensiv să aibă o legătură vulgară cu vreo bombă sau pe vreun amărât de bolșevic inocent să prindă din zbor un glonț de mitralieră... Tom Își pierdea răbdarea sub acest tir neprietenos Împotriva conexiunii dintre el și The New Democracy. - Dar ce legătură au toate astea cu plictiseala ta? Amory a decis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Mal simți că vocea lui începea să tremure. „Gentlemen, vă rog”. Întreruperea îi permise lui Mal să înghită, să-și ascută privirea și să-l săgeteze pe Dudley Smith. Polițistul ripostă cu un zâmbet blând, zicând: „Destulă ceartă pentru un amărât de latino mort”, apoi îi întinse mâna. Mal i-o dădu pe a lui; Smith trase cu ochiul. Ellis Loew spuse: „Așa e mult mai bine, pentru că vinovăția sau nevinovăția n-are nici o legătură cu problema noastră. Adevărul e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cartușe, ca s-o poată reîncărca. Pariu la marele noroc - de două ori. Cu arma lui în mână, Buzz porni la atac. Când ajunseră periculos de aproape unul de altul, grecul apăsă pe trăgaci, dar nu se auzi decât un amărât de clic. Buzz atacă, lovindu-i păroasa mână stângă, care încerca disperată să bage pe țeavă muniția inexistentă. Tommy Sifakis urlă și aruncă arma din mână. Buzz îl dărâmă cu o pereche de croșee dreapta-stânga în coaste. Grecul scuipă sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mâna de pe masă, își scutură cioburile de sticlă din palmă și linse zeama de lămâie de pe degete. Cine mai era băgat în afacere, în afară de grec? Buzz arătă spre ochii lui, acolitul fidel care nu minte niciodată. Se gândi la doi amărâți pe care-i gonise din oraș pentru că atentaseră la carnețelul cu maimuțe a lui Lew Wershow de la Paramount. — Bruno Geyer și Steve Katzenbach. Poponari. Găsești un cuib pentru Lucy? Cohen pocni din degete. Ospătarii se materializară și curățară masa rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
arde-i una, nu-ți pierde cumpătul și ești omul meu... — Să mă ia dracu’ dacă-s eu! Upshaw se aplecă peste masă, drept în fața lui Scoppettone. — Mi se rupe. O să intri diseară la o identificare, împreună cu alți suspecți, și amărâții ăia trei de la Moonmist Lounge or să se uite la voi. Trei spălăciți amărâți, care cred că toți macaronarii sunt Al Capone. Înțelegi, nu te vreau pentru Sun-Fax, Vinnie. Te vreau legat pe veci. N-am făcut-o eu! — Dovedește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dracu’ dacă-s eu! Upshaw se aplecă peste masă, drept în fața lui Scoppettone. — Mi se rupe. O să intri diseară la o identificare, împreună cu alți suspecți, și amărâții ăia trei de la Moonmist Lounge or să se uite la voi. Trei spălăciți amărâți, care cred că toți macaronarii sunt Al Capone. Înțelegi, nu te vreau pentru Sun-Fax, Vinnie. Te vreau legat pe veci. N-am făcut-o eu! — Dovedește-o! N-o pot dovedi! Atunci plătește, belitule, oalele sparte! Tot trupul lui Scoppettone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
asigurându-i o noapte de agonie și o lovitură de grație marca Fritzie Kupferman: un piolet în ureche, cu Fritzie care îl imita pe Toscanini dirijând Beethoven și făcea mici acolade și fandări cu bagheta înainte de a-i găuri creierul amărâtului. Mickey Leul și bungalow-ul de bambus - bârlogul lui. Buzz lăsă deoparte carnetul de însemnări, aruncând o ultimă privire la cele patru nume pe care Dudley i le dăduse mai devreme, cu niște Roșii care trebuiau verificați. Alte belele și, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
credit cu bătrânul poponar. Îți rămân dator pe chestia asta, pentru c-a trebuit să-l agresez puțin ca să-l fac să cânte și i-am promis să-i țin pe cei de la Omucideri departe de el. Puștiule, fraieru’ ăla amărât nu era în stare să omoare nici o muscă! — Căcat! De ce-a trebuit să vorbești cu el? Pentru că avea legături cu Comitetul Sleepy Lagoon? — Nu. Încercam să fac niște conexiuni pe niște chestii murdare cu comuniști și-am găsit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
apoi se puteau descotorosi de el. Până la urmă, acestea erau adevăratele sentimente ale negustorilor. Samuraiul clipi. „Oare cu ce... sunt eu altfel decât negustorii?” Omul acesta pocit și sfrijit, omul acesta fără pic de onoare și fără mândrețe, atât de amărât, omul acesta de care te puteai descotorosi după ce te foloseai de el, omul acesta născut într-un pământ pe care samuraiul nu-l văzuse niciodată și mort demult. Samuraiul își zise că el n-avea nici o legătură cu omul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din toate acestea, dar își dădeau seama că era un moment solemn pentru ei. „Este doar de fațadă”, își zise iarăși samuraiul în sinea lui în loc să se roage. „Nici prin gând nu-mi trece să mă închin la omul acela amărât.” Un clopot se porni să bată. În liniștea bisericii, episcopul puse de-o parte pâinea, luă cu amândouă mâinile Sfântul Potir din aur curat și îl ridică deasupra capului. În clipa aceasta vinul devenea sângele lui Hristos. „Este doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ar fi avut o viață măreață și îmbelșugată, la care mie mi-ar fi fost cu neputință să ajung, poate că n-aș mai fi avut aceste simțăminte. Samuraiul nu putea înțelege vorbele fostului călugăr. — Omul acela înțelege inimile celor amărâți pentru că El însuși a dus o viață amărâtă. Și cunoaște, de asemenea, jalea celor care mor nefericiți, pentru că și El a avut o moarte nefericită. Omul acela n-a fost deloc puternic. Nici frumos. — Dar ia privește bisericile, ia privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
audiența ei, care e, ce-i drept, una mai discretă, dar nu atât de patetic inexistentă. Judecând cu ocaua mare a audienței, nici un mare poet român (dar nici străin) n-ar fi trebuit luat în seamă. Nu fiți atât de amărât, poezia va avea totdeauna un public. Numai că în cazul ei nu funcționează conceptul "publicului larg"; cel puțin nu în imediat. Funcționează mai degrabă conceptul "publicului de club". Dar și revoluțiile s-au pornit din cluburi și abia apoi au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
orientare ortodoxă împotriva cremațiunii. Prima parte a studiului său dedicat relației dintre cremațiune și religia creștină, publicat în numărul inaugural a revistei Flacăra Sacră, făcea ca Glasul Monahilor să-l "taxeze" în termeni radicali. Șerboianu era considerat un "derbedeu", un "amărât", care s-a apucat, "pentru parale", "să facă teorie", adică să arate că "religia creștină nu poate fi împotriva cremațiunii"203. Glasul Monahilor îl amenda prompt, considerându-l "un sâmbraș al Satanei", care nu ar fi meritat atenția dacă nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]