3,081 matches
-
înconjoară, lumea făcută de Dumnezeu prima oară. Învăța ce-i virtutea sub înalta zare Și virtuasa punere a ei în aplicare. Iubea icoana din casă și rugăciunea, iar când sora Viorela a trecut la cele sfinte a cunoscut din plin amărăciunea ascunzând-o în tăcerea din cuvinte. Învățăcelul ” Pildă v-am dat vouă, ca precum v-am făcut Eu vouă, și voi să faceți“. ( Ioan 13, 15). “Prin mărturisirea sinceră și amănunțită a tuturor păcatelor“, Arsenie Boca scria, văzându-și viața
DRUMUL GOLGOTEI SPRE SFINŢENIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351464_a_352793]
-
lui: era coaptă bine și plină de zeamă gustoasă. A lui Caragiale era seacă. Marele scriitor nu zicea nimic. Se uita numai la portocala lui, se uita și la a lui Vlahuță, se uita și la negustor și dădea cu amărăciune din cap. Negustorul, foarte necăjit de întâmplarea asta și mai ales mișcat de expresivele gesturi ale lui Caragiale, îi spune: - Iertați, se întâmplă, domnule. Poftiți, luați alta! Caragiale parcă nici nu-l auzea însă. Își plimbă mereu privirile cu aceeași
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346561_a_347890]
-
cap. Negustorul, foarte necăjit de întâmplarea asta și mai ales mișcat de expresivele gesturi ale lui Caragiale, îi spune: - Iertați, se întâmplă, domnule. Poftiți, luați alta! Caragiale parcă nici nu-l auzea însă. Își plimbă mereu privirile cu aceeași semnificativă amărăciune de la portocala lui la a lui Vlahuță și de la a lui Vlahuță la negustor. Bietul negustor, continuă să se scuze: - Eu ce sunt de vină, domnule! Doar nu sunt în ele, păcatele mele! Poftiți, luați alta! Atunci, în sfârșit, Caragiale
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346561_a_347890]
-
accepți criticile întemeiate și să te motivezi, prin ele, pe mai departe! *Răspunde cu miere, chiar dacă ți se întinde o cupă de venin! Ai atât de multe lucruri frumoase despre care să dai veste. Lasă-i pe alții să împroaște amărăciune, tu împarte doar fericire! Fii blând - ori de câte ori te gândești la alții, fii dur - ori de câte ori te gândești la tine! Fii adiere mângâietoare, suflu vindecător și ferește-te de a deveni cuțitul care se răsucește în rană, otrava care înveninează sufletul, biletul
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346551_a_347880]
-
strige la poartă urmașul”. „Decadențele din templu”,sunt: „ne murdărise luna templu/ cu pete de rugină violente/ și ne duru-n lumină-ntregul/ iubirii noastre decadente”. „Tainele templului”: „de ochii mei se răstignesc tăcerile stelare [...]/ Pe gura mea a înflorit amărăciunea unui surâs”. „Spargerea templului”: „iar templu se sparge/ în cărămizi și regrete/ în vise frânte/ și în poeme nerostite”. „Intrarea in templu”: „Cuvântul meu se strecoară timid/ împotriva unui război fraticid”. Templu semnifică „Centrul lumii”, dar și locul de fugă
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
o secundă apoi se întoarse brusc pe călcâie, își înhață jacheta și ieși pe ușa fără un cuvânt. Nu era supărat. Nici măcar nu era nervos. Era doar trist. Un fel de tristețe care probabil nu impresionează pe nimeni, gândi cu amărăciune. Pentru că tristețea e de gen feminin, pentru că bărbații însurați de 20 de ani, cu copii mari nu-și permit să fie triști. Tristețea stă bine femeilor nu bărbaților. Nu-și aminti ultima oară când a stat singur pe o bancă
...DIN CAND IN CAND... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346666_a_347995]
-
pentru iubire, pentru legile inimii, care ignoră legile rațiunii: trăită sau imaginată, reală sau inventată, chiar neîmplinită, chiar neîmpărtășită, iubirea este repetabila povară pe care ne-o asumăm cu toții la un moment dat,,ca pe un numitor comun, conștienți de amărăciunea renunțării și a eșecului, de izolarea noastră în etern nerezolvatul conflict cu noi înșine și cu lumea. Mesajul autoarei este însă unul pozitiv: poezia Marianei Cristescu emoționează prin dezvăluirea a tot ceea ce ființa are mai vulnerabil și, prin aceasta, mai
DOUĂ CRONICI DE ILEANA SANDU DESPRE CĂRŢILE MARIANEI CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351002_a_352331]
-
batjocoritor, dar drumul spre iad îl poți parcurge și râzând. Trebuia să mă nasc în alte vremuri ... Deh! Asta e părerea unor persoane de care mi-e milă. Numai că cine râde la urmă, râde mai bine. Cu timpul, această amărăciune s-a risipit precum ceața într-o zi de iarnă și soarele iubirii m-a făcut să văd lucrurile într-o lumină mai mare. Deși nu și-au cerut niciodată iertare de la mine și au continuat, într-o măsură, aceeași
IERTAREA CARE NE DĂ PACEA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345600_a_346929]
-
-i conferă distincție și demnitate - iubire de patrie, identitate culturală, cinste, omenie, ospitalitate etc. Dar întinșii codri de odinioară, astăzi au devenit doar amintiri! Căci românul postdecembrist, modern în năravuri și profund ticăloșit în esență (venerabilul Neagu Djuvara spune cu amărăciune că în românul de azi nu izbutește să-l descopere pe românul din perioada interbelică!), românul de-acum, deci, înțelege să scoată bani chiar și din piatră seacă, fără să-i pese de morală, legi, semeni, ori de ce va urma
DAR UNDE-S CODRII DE MAI AN? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345680_a_347009]
-
el simțea pentru fata cu cireșe la urechi altceva decât simțise până atunci pentru o ființă, o altfel de iubire decât pentru mama sa. Iubire mare a fost pentru ea! La bostană, la pepeni, după scena de amor, a urmat amărăciunea, Saveta nu era singură îi distrase atenția cât ceilalți au încarcat căruța cu pepeni. Depășind măsura la adăpostul întunericului, un confrate al țigăncii l-a trosnit de la lăsat mai mult mort decât viu. Dar, la poliție, Emanuel s-a făcut
TRAIAN GHE. CRISTEA de TEO CABEL în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345706_a_347035]
-
Variațiuni pe aceeași temă, Călători pe acest pământ, Pe banda tocita, fugara a timpului, Purtători ai acelorași măști Obosite de atâta purtat, de atâta amar de vreme: Mască bucuriei, a fericirii, a împlinirii, Dar și a tristeții, a durerii, a amărăciunii, a deznadejdei, a indiferentei, ignorantei, ironiei, mândriei, egoismului, lăudăroșeniei, Un teatru absurd al măștilor frumoase și măștilor hidoase, O singură față pe o scenă mare Le poartă pe toate, obosită, descompusa de atâtea trăiri exaltate, De atâta naturalețe, De atâta
MASTI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352105_a_353434]
-
de a se apăra. Numai că, bârfa (acuzație neîntemeiată la adresa cuiva) este ca noroiul aruncat pe un perete alb care deși nu se lipește, lasă urme care pot dura toată viața. Adică, probleme pe termen lung și să aducă multă amărăciune și tristețe. Și asta e lipsă de viață! “Moartea și viața sunt în puterea limbii”. Poate aduce unire sau despărțire. Poate crea legături armonioase sau devianță. Părerile celor cu care am schimbat opinii sunt împărțite. S-a susținut că ipocrizia
DESPRE VORBIREA DE RĂU (2) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352097_a_353426]
-
aducem în discuție chin. teng „a fi bolnav“ (L. Wald, Progresul în limbă, p. 90), care, precedat de s, - a putut da stâng ca în cazul turdus>sturz. Cuvântul chinez teng poate fi în relație cu tîngă „mâhnire adâncă, jale, amărăciune“< sl. tonga, cu a se tângui și mai ales a tânji, „a fi bolnăvicios“. Cunoscuta țuică românească, cuvânt existent numai în sârbo-croată, a avut parte de mai multe discuții etimologice. Unii l-au dedus din sârbă, alții l-au crezut
THE WORLD OF ETYMOLOGY. LUMEA ETIMOLOGIEI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352203_a_353532]
-
a făcut semnatarul cărții de față, spre șansa noastră, a celor care acum, ne înfruptăm din dulceața gândirii lui: „Cum n-am avut șansa să mă apropiu prea mult de N. Steinhardt - erau toate locurile ocupate, aș spune acum, cu amărăciune - am recurs la un mod mai puțin obișnuit de a-l cunoaște, dincolo de scrisul său, pe acest Sfânt: am început să-i scriu și apoi să-l „provoc”, scrisoare după scrisoare, cu câte „un lot” de întrebări”. Așa aș fi
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356206_a_357535]
-
timp să mă obișnuiesc cu gândul. Am plecat de la doctor amețita. Mergeam pe strada năucita dar, simțeam în suflet o ușurare, eram mai mult inebunita mintal. Se întâmplă când ai o problemă, să-ți simți inima, sufletul, grele, înecate în amărăciune, o stare foarte greu de explicat. Eu nu am avut acest sentiment, si astazi când îmi amintesc, nu-mi pot explica, era ca și cum acceptasem diagnosticul, si imi făceam un plan pentru călătorie. Sau poate șocul este prea mare ca pierzi
PREZENT LA INTALNIRE de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356371_a_357700]
-
drumul ce li se așterne în cale. Aici este un loc al intimității, un „timp al spovedaniei”, o regăsire! Autorul se lasă captivat de intimitatea confesiunilor... Unele povestiri sunt pline de haz - dar un haz ce poartă cu el umbra amărăciunii. Amuzantă este și ideea unor români de a confecționa o ștampilă „nemțească” făcută dintr-un cartof și cerneală, ori despre acei refugiați care se spălau cu zăpadă în fiecare dimineață, numărând în nemțește, ceea ce i-a făcut pe sârbi să
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
sunt de interes, îți sunt adevărate și îndrăgite. Povestirile din Globul de Cristal sunt pilduitoare și pline de adevăr; adevărul văzându-l în noi prin atitudinea noastră - adică - de a fi în pace cu semenii noștri. De a înlătura orice amărăciune răutăcioasă, orice furie, mânie sau strigăt de vorbă înjositoare. Terminând această carte de citit am răsfoind-o din nou, de la început la sfârșit. M-am oprit pe rând; la prefață, la grafică, precum și la textele autoarei. Mi-am zis; Să
GLOBUL DE CRISTAL DE ELISABETA IOSIF de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355789_a_357118]
-
nu se mai poate abține. A numărat bărbații ce puteau lua atitudine și i-a privit cu dispreț în timp ce ei încă fixau podelele ori geamurile pentru a-și ascunde indiferența sau lașitatea. A ajuns curând, transpirat, obosit și plin de amărăciune... - Mariana, în interes personal, pot folosi telefonul tău pentru două minute? Înciudată că nici nu o salutase, ea l-a privit cu evidentă surprindere, nevenindu-i să creadă. - Da, se poate... dar tu nu ai? Ce s-a întâmplat?! - Ba
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
se baligă. Lui nu i se cere mai mult. Cu cât mai mult se deosebește omul de un animal! Am asistat odată la o discuție despre credință, post, mântuire. Un om în jurul vârstei de cincizeci de ani spunea plin de amărăciune dar cu convingere: - Diavolul este mai tare ca noi dom'le. Are o mie de mijloace la îndemână și noi n-avem nici unul. Poate să ne îngencheze într-o mie și unul de feluri. - Și cum cade omul cel mai
PUSTNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354695_a_356024]
-
mânie și ură ca mod de viață, despre frică, zgomot, inflația politică și proasta intonare a libertății sau despre „plăcerile vinovate". Autorul și filosoful Andrei Pleșu portretizează sarcastic câteva specii de ticăloși, vorbește, cu umor, despre capitalistul român sau, cu amărăciune, despre eul propriu transformat în obsesie, masacrarea limbii române și globalizarea manelelor. Filosoful nu uită însă să ne arate și partea plină a paharului: „Există încă păduri care n-au deloc un aer muribund, lacuri translucide, sate (austriece) modernizate și
ANDREI PLEŞU, DESPRE FRUMUSEŢEA UITATĂ A VIEŢII, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2011, 280 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354805_a_356134]
-
imaginile care acum îți joacă dindărărul privirii, se vor duce și ele. Se duc și supărările tale, întreaga tristețe care te-a măcinat, încă din naștere. E bine. Așa trebuie. Așa a rânduit Dumnezeu. Nu putem lua cu noi, toate amărăciunile. Ele rămân în aerul casei, printre obiectele primite în dar, devenite amintiri, nici măcar ale tale ... Până ce primul moștenitor le va arunca la gheenă. 13 martie 2012 CEZARINA ADAMESCU, AGERO Referință Bibliografică: TREI MEDITAȚII PASCALE - CEZARINA ADAMESCU / Cezarina Adamescu : Confluențe Literare
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354809_a_356138]
-
dumneavoastră ați trecut prin așa ceva. - Doamna Zbihli, dar la noi a fost cu totul altceva... - Vă spun ca la un frate, continuă ea fără să bage în seamă replica interlocutorului, nu am cu cine discuta pentru a mă descărca de amărăciunea adunată în ultimul timp... - Putem relua discuția când doriți. Acum trebuie să sune de intrare la clasă, încercă Condurache să dea o nouă ocazie reluării acestei discuții. Putem merge să continuăm la o cafea... Îi plăcea de Georgeta Zbihli ca
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
autoironic, autopersiflant, să te iei în balon și să urci așa, oricât de sus, până balonul se dezumflă. După care, urmează căderea. E necesară din când în când, ca să-ți ridici privirile iar spre cer și să pornești mai departe. Amărăciunea gurii nu poate fi eliminată nici cu un butoi de miere. Câtă iubire, tot atâta disperare printre rândurile jurnalului. Câtă patimă, atâta tristețe! Câtă seninătate și bucurie, atâta angoasă! Cum să le desparți una de cealaltă, fără să muști din
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
dragoste!? Violentul deghizat în soț perfect, tată iubitor care-și maltratează rodul dragostei, soția, cel mai des copiii, uneori surorile și chiar mamele?” „În spatele privirii” din această carte se ascunde o lume tristă, cotoiul singurătății și izolarea, cântecele fredonate, spaima, amărăciunea neînțelegerilor, asasinii mutelor amenințări în ideea că soția este o proprietate care trebuie „strunită”. Victimile își ascund cicatricele fizice, dar mai ales cele morale în flori de sânge. Volumul sugerează acel ocean de suferințe care sunt generate de om și
DESPRE O CARTE... de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354950_a_356279]
-
s-au rătăcit în șoapte ? De ce n-a fost să fie, De visele născute să piara-n efemer? Era o toamnă blândă că toate celelalte, Deosebită însă de-a ta prezenta vie. Fiorii de iubire parcă din culmi înalte, Născuți, amărăciune în suflet azi să-mi fie. Îți mai aduci aminte de serile în care, Iti povesteam naivă de dorul mut din mine? Privirea chinuita ce te făcea să cauți Să-mi dai pe drumul vieții tot ce-i mai sfânt
TOAMNA NOASTRĂ de ANA MARIA MORARU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354973_a_356302]