9,447 matches
-
dată fiind o astfel de structură, nici nu s-ar putea dilua. Dacă ceva diferă, e, desigur, gradul de lacerație interioară pe care-l presupune anvergura fiecărui proiect în parte. Paradoxul e rezolvat cu finețe chiar aici, într-o confesiune amară și încrezătoare, intitulată Despre onoarea actului de a scrie (pp. 75 - 78). Câteva rânduri numai, finale: „O onoare absurdă și totuși imperioasă ca a samurailor. Despre o spintecare a pântecului propriu în onoarea ideii de artă. Despre o respectare a
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
leagă de ea: pasiunea, obișnuința și vocația. Deosebirea stă în cît de intensă e fascinația care îl apropie de numere. și cum pasiunea e forma incipientă prin care recunoaștem un imbold autentic, obișnuința e chiar sleirea atracției, cu ivirea sentimentului amar că nu poți depăși condiția epigonului. E atîta blazare în neputința de a aduce ceva nou în matematică, încît specialiștii domeniului sînt cel mai adesea niște dezabuzați care gustă în secret gustul înfrîngerii: repetă ideile altora și trăiesc cu teroarea
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
pix roșu. Apoi, tot cu același pix, câteva semne de întrebare erau puse la cei care nu aveau funcție sau ocupație. Dintr-o dată, se îngălbeni: un semn roșu fusese făcut și în dreptul numelui Tălparu Petrache și, parcă, mai îndesat... Zâmbi amar, dar se învioră brusc. Luă o coală din mapă și, apasat, scrise: ,,Mă angajez să susțin material campania cu 5.000 de dolari și să tipăresc 10.000 de afișe”... Nimeni nu a știut, apoi, dacă Petrache a tipărit sau
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
au o predispoziție către singurătate, uneori refuză compania altor copii de vârsta lor în favoarea cărților, de asemenea, nu vor să se uite la desene animate și se plictisesc teribil în timpul orelor de clasă. Și eu, și Antonia am dat cu amar din cap: într-adevăr, Alexandru privește prea des pe fereastră, obosește pur și simplu stând în fața televizorului, consumă în mod excesiv ciocolată atunci când este nesupravegheat, uită să își îndeplinească sarcinile zilnice dacă nu îl bate nimeni la fund ș.a.m.
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Întrun fel, destul de pașnic, dar nu datorită moderatorului (cu toate că-mi Închipui că asta este datoria lui de a păstra echilibrul și de a impune termeni civilizați Într-un talk-show), ci datorită tocmai bătrânului domn Paler. Am rămas cu un gust amar după acea emisiune, și cu toate că nimeni (cu atât mai puțin eu) nu contestă calitățile personale și cele de moderator ale domnului Marius Tucă sau ale domnului Cosmin Gușă, care are asemenea Înalte funcții, stai și te Întrebi fără să vrei
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
chinuit până la sânge”, vaș fi Înțeles, domnule președinte, dar așa ?! Pe cine vă Înfuriați ? Și de ce ?! Că oamenii mai țin Încă la dumneavoastră, știați ? Dar nu e departe ziua când se vor Întreba, din ce În ce mai mulți, de ce v-am susținut atâția amar de ani. Pentru că n-ați făcut mai nimic pentru ei sau pentru țară, ci numai pentru consolidarea partidului. Că doar tot pe banii noștri umblarăți pe la internaționala socialistă după sprijin. Și să nu-mi spuneți că erau banii partidului, că
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
de noi imediat a doua zi după alegeri ?! Că doar asta este politica domniilor voastre : să vă păstrați fotoliile calde cu orice preț ; restul ( acesta fiind noi, cei mulți ) nu contează. Dar vedeți că românul mai are o rezervă -râsul - râde amar, dar râde, și asta ajută la sănătate. Și pentru că am fost ajutată să trec și să ies din multe belele, tocmai pentru a ști cât mai bine ce și cum să scriu, vă mai spun una, proaspătă pentru mine, mai
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
încărcându-se de polenul albastru înveninat al pelinului, de parfumul pătrunzător și iute al frunzelor de stejar, lepădând acum din lăbuțele vlăguite, alături de mirosul viu al sângelui scurs din ghearele tocite, aromele macerate de ghindă, ferigi și ciuperci cărnoase, adierea amară a pelinului veșted și cea uscată și-necăcioasă de praf și cenușă înăbușită în izul bâhlit al bălților căptușite cu blana zbârlită a păpurișului gras, peste care micile vietăți își scuturaseră flăcările cozilor în salturi iuți și sincopate. "Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
as-noapte că nu-i rău să avem și noi ceva de adunat. Poate se isprăvește cu războiul și ne lasă la casa noastră. Or să se-ntoarcă ai noștri, și ce-o să mâncăm? Tot câmpu a rămas în părăsire, atâta amar de grâu s-a risipit, când or să vină toți, după război, n-au să aibă ce mânca. Așa a fost și după primul război: se-ntindea lumea ca râma după o fărâmă de pâine. Ocoliră piața cu statuia Eroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să dispară de-acolo, dar așa ceva ar fi stârnit indignarea generală. Foamea, care-i scormonea măruntaiele, o făcu să cedeze. Se trase într-un colț, întoarsă cu spatele și, cu capul plecat, înfulecă repede felia clisoasă de pâine neagră și amară, apoi, înapoindu-se să predea cana, se opri lângă masă, în dreptul fostei colege, care n-o recunoscu nici de data aceasta. Se sili să-și tragă răsuflarea, cu ochii fierbinți de rușine și umilință, simțind toate chipurile acelea crispate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
țărâna zgrunțuroasă, măcinată de mersul căznit al furnicilor, drumurile înfundate-n văiugi spârcuite pe buza crăpată a râpelor și ponoarelor, șerpuirile bătătorite și însăilările șovăitoare încrucișate la tot pasul cu prăpăstiile înguste, cotite și-ntortocheate, săpate sub palmele brusturilor, în amara aromă de pelin, ca și drumurile late și hârtopite, cu colbul ars pe ele, zvârlite parcă de-a dreptul spre cer, legau puterea nopții libere și proteice a câmpiei, pădurilor, apelor și munților de misterele și osteneala orașului, cu orizonturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să te sperii! Vorbindu-i lui Tudor de visurile ei cu păduri, străbătute de boncăluitul cerbilor și de grohăitul mistreților sălbateci, Cerboaica se gândea la nopțile singurătății ei. La toate nopțile intrate în sânge, rămase în simțuri ca o drojdie amară și-nmiresmată, atât de asemănătoare până-ntr-un punct, și-atât de unice, care o ajutaseră să treacă prin timp ca printr-o apă vrăjită. Nopți care-o înfiorau până-n cel mai tainic loc al trupului ei făcut să zburde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ia cu el undeva, să-i arate ceva sau să-i anunțe o veste. Tudor îi spunea, se-nțelege, și lui. Multiplicat în arbori și vietăți, Tudor era prezent peste tot. Cerbul care-și arunca umbra tremurată împreunată cu aroma amară întinsă până pe malul scăldătoarei ei și-a lui Tudor celălalt, calul huțul care-o purta kilometri întregi prin pădure. Calul se numea tot Tudor. Tudor stejarul. Tudor piatra din fața ușii, Tudor viezurele, Tudor coțofana ce vorbea cu vidra în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
apă sărată și numeroase izvoare sulfatate, mezotermale (2022șC); lacuri de stepă: Amara (lângă Slobozia) cu o concentrație mare de sulfați de Ca, Na și Mg, ce au dus la formarea unui nămol terapeutic care stă la baza extractului naturist Pel Amar, și L. Sărat (lângă Brăila), de asemenea cu nămol sapropelic; lacuri în masivele de sare, prezente în număr variabil în cadrul stațiunilor: Sovata (Lacul Ursu), Ocna Sibiului (Lacurile Avram Iancu, Horea, Cloșca și Crișan), Ocna Mureș (Lacul Ferdinand), Turda (Lacul Roman
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
stare se instala de obicei la orele după-amiezii, când treaba se liniștea și fiecare își îngăduia o oră de odihnă. Era frumos totuși în acele ore de tihnă, era cald (și nu numai la propriu) și bine, iar eu plângeam amar. Acum, după atâția ani, cred că știu, sau măcar sunt pe aproape de adevăr. Eram la vârsta când „încă mai eram puțin și dincolo”..., cred că plângeam după tot ce lăsasem frumos și luminos acolo. și mai plângeam pentru că intuiam, sau
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
lui cu degetele trandafirii!): „Fața i s-a luminat instantaneu. Atunci i-am observat ochii. Albaștri. Nu albastrul acela clar si transparent al cerului în diminețile de vară, ci albastrul mării. Nuanțe schimbătoare. Un bleu vert, de fapt.” Sau: „Cireșe amare, flori amare. Și zâmbete. Tot amare.” Anafora, simplă sau dezvoltată e și ea prezentă: „Cine (s.n.) este Mihu? Știi, întrebarea asta mi-am pus-o și eu de multe ori, din momentul în care viețile noastre s-au intersectat. Cine
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
degetele trandafirii!): „Fața i s-a luminat instantaneu. Atunci i-am observat ochii. Albaștri. Nu albastrul acela clar si transparent al cerului în diminețile de vară, ci albastrul mării. Nuanțe schimbătoare. Un bleu vert, de fapt.” Sau: „Cireșe amare, flori amare. Și zâmbete. Tot amare.” Anafora, simplă sau dezvoltată e și ea prezentă: „Cine (s.n.) este Mihu? Știi, întrebarea asta mi-am pus-o și eu de multe ori, din momentul în care viețile noastre s-au intersectat. Cine este Mihu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
s-a luminat instantaneu. Atunci i-am observat ochii. Albaștri. Nu albastrul acela clar si transparent al cerului în diminețile de vară, ci albastrul mării. Nuanțe schimbătoare. Un bleu vert, de fapt.” Sau: „Cireșe amare, flori amare. Și zâmbete. Tot amare.” Anafora, simplă sau dezvoltată e și ea prezentă: „Cine (s.n.) este Mihu? Știi, întrebarea asta mi-am pus-o și eu de multe ori, din momentul în care viețile noastre s-au intersectat. Cine este Mihu, dincolo de bărbatul înalt, ușor
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
suficient timp. Știu, e doar o senzație, realitatea e alta, dar... Îmi amintesc, știu că florile tale preferate nu sunt crizantemele, însă mie îmi plac mult, nu doar pentru varietatea culorilor, ci mai ales prin parfumul lor unic, amărui. Cireșe amare, flori amare... - Mami, cine e Mihu? Întrebarea a căzut ca un trăsnet. N-am știut pe moment ce să-i răspund. Am închis ochii, m-am aplecat și am sărutat-o pe creștet, așa cum chiar tu m-ai rugat cândva
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Știu, e doar o senzație, realitatea e alta, dar... Îmi amintesc, știu că florile tale preferate nu sunt crizantemele, însă mie îmi plac mult, nu doar pentru varietatea culorilor, ci mai ales prin parfumul lor unic, amărui. Cireșe amare, flori amare... - Mami, cine e Mihu? Întrebarea a căzut ca un trăsnet. N-am știut pe moment ce să-i răspund. Am închis ochii, m-am aplecat și am sărutat-o pe creștet, așa cum chiar tu m-ai rugat cândva. Maria VII
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
că în ființa și în sufletul ei sensibil mă regăseam pe mine însămi, deși existau, desigur, diferențe majore, între noi două. Maria adora vara, anotimpul în care se născuse. Luna lui cuptor echivala cu zilele lungi, cu cireșele dulci și amare care se găseau peste tot, cu vacanța și mai ales cu ...marea. Marea pe care ea o iubea mult, despre care scrisese cu patimă. Marea, de care o legau atâtea amintiri. - Hei, fii atentă, domnișoară! Luată de valul gândurilor mele
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
impresia, din tot ceea ce citisem, că își găsise sufletul pereche? - Iartă-mă, Ana, nu vreau să te sperii. Am năvălit așa peste tine, poate aveai de lucru. Ce-ai să crezi acum? Că am înnebunit la bătrânețe! Zâmbește. Un zâmbet amar. Îndoială? Regrete? - N-am fost niciodată un om foarte echilibrat, draga mea. Dar am avut perioade în care am cunoscut liniștea interioară care te face să crezi că totul este în ordine. O chestiune atât de delicată... Sunt momente însă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
tristă, primită vreodată. Dacă treci duminică seară pe la mine, ți-o voi arăta și ți-o voi înmâna, împreună cu însemnările despre care vorbeam. Merg pe mâna ta, îți repet, sper să iasă un lucru bun. Zâmbește. Un zâmbet dulce-amar... Cireșe amare, flori amare. Și zâmbete. Tot amare. XXI. Încă nu vreau să-l deschid. Am strania senzație că plicul din mâinile mele, acest plic îngălbenit de trecerea timpului, ascunde o sentință dură și fără drept de apel. De regulă, îmi plac
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
vreodată. Dacă treci duminică seară pe la mine, ți-o voi arăta și ți-o voi înmâna, împreună cu însemnările despre care vorbeam. Merg pe mâna ta, îți repet, sper să iasă un lucru bun. Zâmbește. Un zâmbet dulce-amar... Cireșe amare, flori amare. Și zâmbete. Tot amare. XXI. Încă nu vreau să-l deschid. Am strania senzație că plicul din mâinile mele, acest plic îngălbenit de trecerea timpului, ascunde o sentință dură și fără drept de apel. De regulă, îmi plac poveștile cu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
rece de februarie, strada Salcâmilor a devenit, brusc, o stradă ca oricare alta. O stradă dintr-un oraș străin, din ce în ce mai străin. Într-o dimineață rece de făurar, soarta a decis să ne mai joace o farsă. Ultima. Și cea mai amară dintre toate... Tu ai plecat. Eu am ajuns prea târziu... 2 februarie, ora 9 Iubesc orașul acesta străin cu parcurile lui, în care nu ne-am ținut niciodată de mână. Iubesc orașul acesta străin cu străzile lui furnicar, pe care
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]