4,765 matches
-
s-ar aprinde un bec. Urmez eu cu minunile cehoslovace: bere neagră, ciorchini de banane, Praga luminată noaptea ca un pom de Crăciun, miracole. Subiectele vin unele după altele ca de la sine și ne dau un fel un fel de amețeală - aproape că ai putea spune că ne-am creat un obicei, așa cum țăranii din Bolivia mestecă frunze de coca. Îmi vine rîndul să fac planton, sînt tura a treia. De la trei la șase dimineața, frec bocancii camarazilor pe holul din fața
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
primul Revelion liber, dacă nu ai fi acolo, lovit de mașină, băi, dar acum ești bine, n-ai nimic? s-a auzit Andi din telefon, iar ecoul cuvintelor lui a rămas pe undeva În ceața fierbinte a capului, dîndu-mi o amețeală fără contur. Probabil că același lucru l-au pățit și cei doi. Moise a Început să vorbească precipitat despre niște rude din București, dacă ar pune mîna pe niște haine civile s-ar duce să facă Revelionul cu rudele, și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e la fel, dar arată altfel. Arată altfel pentru că toate străzile sînt Îmbrăcate În afișe și pentru că la fiecare colț de stradă sînt steaguri cu o gaură În ele, iar această gaură (e adevărat, dizgrațioasă) e ceva care Îți dă amețeli și te umple de speranță. Și pentru că În cîteva locuri sînt coroane de flori și lumînări care ard - aici au murit oameni În decembrie. Și pentru că magazinele au tot felul de lucruri În ele. Magazinele au În ele lucruri colorate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Într-un talcioc uriaș. Printre stive de haine țipătoare și munții de ambalaje de diverse electronice lucioase, pline de leduri și beculețe verzi sau oranj, se plimbă o mulțime de români euforici. Un tablou colorat care-ți dă, Într- adevăr, amețeli. Andi, cu agilitatea unui ghid nepalez, mă plimbă În locurile esențiale. Să lăsăm pe altă dată cunoașterea noilor frumuseți ale patriei, acum facem cumpărături. Ne grăbim spre secțiunea tutun-alcool. E incredibil, te lasă fără suflare. 10 metri pătrați de mărci
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
viitor, băi băiatule... viitorul, avem unul. Îți vine să crezi? Uneori mă gîndesc la povestea asta și nu-mi vine să cred, mi se pare ireal... Am scăpat de Ceaușescu, de comunism. Revoluția, apoi alegerile... Pur și simplu mă ia amețeala... Și acum mai e un pic și trecem prin Poarta de aur... Poți să Înțelegi ce-i dincolo de poarta aia? Paradisul. Un fel de. Nu știu... totul e așa, Într-un mare fel... Și poate că te Întrebi cum e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și la acoperișul verde, ud, al Papucului, și-a oferit emoția nerăbdării și curiozității. Sau poate că era mai curând senzația pe care ai avea-o într-un leagăn lent, visător, zburând în sus, zburând în jos, un fel de amețeală, o clipă de anticipație ce-ți tresaltă în măruntaie. Chiar o vagă greață și simțământul de a fi brusc mișcat din loc, ca într-o stare de beție: Alex era surprinsă de propriile-i senzații, dar își dădea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
orice? — Da. Uite ce-i, numai de curând am încetat să mai predau la universitate și m-am întors din America; pentru prima oară în viața mea nu am cu cine sta de vorbă. Părintele Bernard simți că-l cuprinde amețeala. Răspunse: — Dar, de bună seamă, sunt destui oameni... Nu. — Vă gândiți, pur și simplu, la a sta de vorbă? — Trebuie să-ți explic. De mulți ani încoace, am avut permanent studenți și colegi cu care puteam discuta filozofie. — Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se instală pe promenadă în apropierea ferestrei panoramice. Pândea fără încetare, nesinchisindu-se de faptul că lumea se holba la ea. În cele din urmă, își comandă o ceașcă de ceai și se așeză, toropită de jale. Se deșteptă din amețeală, văzând limpede silueta lui George trecând chiar pe lângă ea (nu o observase) și dispărând pe ușa ce ducea la Baptisteriu. Erau ceasurile de prezență redusă la Institut și nimeni nu-l văzuse pe George furișându-se muțește, ca o vulpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unor făbricuțe, și câteva clădiri de cărămidă despărțeau canalul de strada (cunoscută sub numele de „Calea comercială“), care ducea spre Victoria Park. Un câine lătra. George închise ochii și respiră încet și adânc. Simțea că-l năpădește iarăși acea îngrozitoare amețeală, acea pierdere a identității care se anunța prin simptome fizice, printr-o intensă percepție a propriului său trup, a masivității și solidității lui, a dimensiunilor sale materiale, carnale, care se combina cu totala dispariție a locatarului acelui trup. Această subită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aceea, unde era, unde s-a dus? Ce ciudat că nu mai știu. Trebuie să aflu, trebuie să întreb pe cineva. Poate că-i din cauza băuturii, beau mult mai mult ca înainte“. „Am împins mașina? continua să se întrebe în timp ce amețeala i se risipea. Dacă aș reuși, în vreun fel, să-mi pun în funcțiune memoria.“ Începu să se învârtească pe pietriș, agitându-și mâinile, mișcându-și picioarele, mimând răsucirea volanului pentru întoarcerea mașinii („Am frânat?“), ieșirea lui din mașină, ocolirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-ți ascult frumosul Esurientes... După lecție, când Emrna ieși din nou în lumina soarelui, fără să fi reușit nici de astă-dată să-i „spună ceva“ domnului Hanway, își duse mâna la ochi simțindu-se din nou cuprins de acea amețeală care-i împăienjenea vederea, vertijul dezgustului de singurătate și de frustrare, în care șiruri nesfârșite de fulgi de zăpadă îl orbeau și-i obliterau orice interes. Își aminti de un vis în care rătăcea prin vaste caverne vibrante și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vina ta, nu? Sau a fost? — Nu. Tot ce-a spus el e adevărat. — Bine, atunci uită-l pe Tom. Sărută-mă. George era numai ușor băut. Faptul că bâjbâise când încercase să vâre cheia în broască nu se datora amețelii, ci întunericului de la ușă. Oricum, se găsea într-o bizară stare de spirit. Primise violenta scrisoare a lui Rozanov chiar în dimineața acestei zile de joi. George nu văzuse nici unul dintre ziarele locale și habar nu avea de „scandalul“ cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o recunoască. Apoi știu: Judy Osmore. — Greg, vino, Tom e aici, dormea tun. Tom, ne-am întors acasă, n-ai primit scrisoarea noastră? — Nu, răspunse Tom. Își lăsă picioarele pe podea, dădu să se ridice, dar simți că îl cuprinde amețeala și se așeză din nou pe marginea patului. — E drept, am trimis-o cam târziu - am uita să-ți scriem din timp - am fost într-o grabă nebună, toate s-au precipitat pe neașteptate - dar a fost minunat! Gregory Osmore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
curgă sau să țâșnească în sus. Am să cobor puțin și am să le văd.“ Trecând de o tăblie pe care scria cu litere roșii PERICOL, păși pe scara cea mai apropiată. Se legăna ușor. Tom se opri cuprins de amețeală, apoi, ținându-se cu putere de balustrada netedă, cilindrică, coborî câteva trepte până la o mică platformă de mai jos, care promitea să fie mai stabilă. Scările, pe care nu le mai deslușea, păreau confecționate dintr-un metal ușor, flexibil, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mult starea ce o am. Văd înainte, nu la mare distanță, pe partea cealaltă a șoselei un supermagazin Hyper U și-mi zic că acolo trebuie să ajung cât mai repede. Cu sentimentul și starea de cuptor încins și o amețeală pe care încă o controlez, reușesc să ajung la magazin, sărind peste un gard și mă reped la primul bar cerând orice de băut, apă sau suc. Incet, încet îmi revin, mă liniștesc și-i telefonez soției d.lui Matteucci
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
avem să ne preocupăm de codurile, concordanțele și datoriile pe care societatea le ridică la rangul de reguli. Desigur, a descrie practici îndrăznețe, anomice poate fi îngrijorător. Și foarte des gânditorul simte, așa cum remarcă Platon, că suspendarea judecății îi dă amețeli. "Uite-l cum se bâlbâie acum, într-atât se simte dezrădăcinat" (Theaitetos, 175d). Și totuși, este important să realizăm o astfel de dezrădăcinare, dacă vrem să fim capabili să înțelegem diferitele efervescențe prin care se exprimă cultura postmodernă. Așa cum au
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
la desen, nu simțeai decât dogoarea focului, fiindcă el era mai parșiv chiar decât seceta lungă de-o vară întreagă. Cătălin își amintea că la începutul școlii, aruncându-și nerăbdător ochii pe ultima lecție din abecedar, îl cuprinseseră spaima și amețeala: Dumnezeule, cât era de lungă! Avea oare să fie vreodată în stare s-o citească de la cap la coadă? Îți venea să bați în retragere. Puteai oare să renunți la școală și să dai timpul înapoi până în ziua însorită de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îl revolta, dar în același timp îl scotea pe calea cea mai directă din lumea reală... Și-a coborât din nou privirea către bocceluța de la picioare și, într-un fel care i-a dat fiori, a simțit că îl cuprinde amețeala... Pata întunecată de pe podeaua murdară parcă n-a mai fost la fel de nemișcată ca înainte. Ceva dădea să iasă din ea... Pe ecran, eroul care se sacrificase, acum că focul ucigător încetase, era răsucit de camarazii săi cu fața în sus
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
jocul se petrece în spațiul copilului (ceea ce ținea de paideia, înseamnă puerilitate, educație, ceea ce ținea de luptă era agon, iar termenul de a se juca se diferenția dacă se referea la jocurile cu zarurile sau la un joc care năștea amețeală); oamenii recurg la joc în timpul sărbătorii. Grupurile de presiune și de interese la nivelul organizației sportive județene, organizației sportive statale internaționale au la bază performanțele sportive transformate în scopuri sociale (Doina Melinte face parte din aceste grupe), experiența competițională (Laura
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
de educație, paideia (puerilitate), apoi al luptei, ceea ce ținea de luptă era agon (luptă în piață), iar termenul a se juca se diferenția: dacă se referea la jocurile cu zaruri, care erau alea (zaruri) sau la un joc care năștea amețeală ilinx (amețeală), jocurile marțiale păstrează elemente din arta militară: spadă, floretă, sabie, individual sau în echipă, precum apare schema de la ultimele J. O. Ca și într-o limbă scrisă, un echipament sportiv este un rod al unei elaborări savante și
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
paideia (puerilitate), apoi al luptei, ceea ce ținea de luptă era agon (luptă în piață), iar termenul a se juca se diferenția: dacă se referea la jocurile cu zaruri, care erau alea (zaruri) sau la un joc care năștea amețeală ilinx (amețeală), jocurile marțiale păstrează elemente din arta militară: spadă, floretă, sabie, individual sau în echipă, precum apare schema de la ultimele J. O. Ca și într-o limbă scrisă, un echipament sportiv este un rod al unei elaborări savante și complexe, o
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
sine (spiritualul). Sufletul și corpul uman sunt două substanțe heterogene, însă corpul poate atrage de partea fenomenalului, opiniei sufletul dacă acesta din urmă recurge la el și la senzațiile lui; acest contact aduce cu sine indecizia, ezitarea, un soi de amețeală și beție a materialului (potum materialis alluvionis); din contră, dacă se îndreaptă spre ceea ce îi este asemănător, adică spre pur, imobil, nemuritor primește starea de non-schimbare, gândirea (79c). Această opoziție între suflete distinge, într-un mit eshatologic, pe de o
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
caleidoscopic realitatea, demontând-o în părțile componente și remontând-o, descriptiv meditativ, ca după o imersiune în adâncul propriu, favorizată chiar de datele extrinseci, aparținând lumii din afară, ca după un zbor cu avionul când, la aterizare, impresia e de amețeala saltului peste propria ființă, alcătuiesc volumul SimoneiGrazia Dima, Interiorul lucrurilor, apărut la Editura Vinea, din București, în 2011. Preocuparea pentru esența / interiorul lucrurilor, afirmată chiar din titlul volumului, este o constantă a cărții, manifestată, ca în cazul operei oricărui poet
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o diaree, erupții pe piele etc. Asta se întâmplă de exemplu atunci când începem să ținem post negru sau total (să ajunăm). Toxinele, în încercarea organismului nostru de a le elimina, sunt puse în circulație. Asta ne creează o stare de amețeală sau de slăbiciune sau de leșin. Atunci tendința celor mai mulți dintre noi este să ne speriem și să ne ducem repede să mâncăm ceva în ideea că nu mai putem continua, că ne este rău, că nu vom mai putea munci
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
arborat rânjetul. Dar pe mine nu mă mai interesa rânjetul lui. Îi cercetam trăsăturile și le comparam cu cele ale desenului pe care-l studiasem toată noaptea. Nu era nici o îndoială. Semăna foarte bine. Am simțit atunci că mă cuprind amețelile. Ce putea să însemne asta? Ce să caute în orășelul meu un călău care servise pe eșafod la sfârșitul secolului al XVIII-lea? El se uita la mine iscoditor. Avea o căutătură vicleană. Și pentru prima oară îl simțeam stingherit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]