1,886 matches
-
rodul iubirii noastre! PRINȚESA: Voi vorbi cu tata să organizeze un bal în cinstea noastră! Bărbatul o apleacă ușor pe spate și își afundă fața între sânii săi. PALOȘ: Un gust plăcut, ca un fagure de miere și un parfum amețitor degajă pielea ta catifelată! EXT. / CONACUL LUI CIOCOIU / ZI Conacul boierului Ciocoiu reprezintă o casă mare cu curte spațioasă. În apropiere se află hambarele pentru cereale, grajdurile pentru animale dar și grădinile cu flori și livezile cu pomi. INT. / SALONUL
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
observant când a plecat tânărul. Citea despre arestarea primarului pe motiv de corupție.” Doamne, oamenii aceștia nu se mai satura. Spuneau politicieni, că dacă vor primii salarii mari magistrații nu vor mai lua mită.Realitatea a confirmat contrariul. Au venituri amețitoare și mită tot primesc.Nu-i mai satura nimeni, decât atunci când gură le v-a fi plină de pământ “. După ce termină de băut cafeaua, s-a ridică și trecând pe langă masă unde stătuse tânărul, observă pe jos caietul acestuia
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]
-
bolți”, nu mai reprezintă decât suportul verbal al unor iluminări interioare („Pe cruce Iisus/ Grâul în pământ. Noi toți/ Oaspeți ai crucii” sau: „Abis dedesupt/ Altul dea¬supra la fel/ Ce rece-i frica// Și cum mă soarbe în ea/ Amețitoarea punte”). Vo¬lumele următoare: epistolarul „Sub umbra Sfinxului” (1975), poemul istoric „Constan¬tin Brâncoveanu” (1981), scenele în versuri din „Melcul” (1981), prozele din „Agape” (1982) ori eseul din „Biserică și religie la români” (1985) sunt meditații pe tema lui „a
PĂRINTELE DUMITRU ICHIM DIN CANADA de AUREL SASU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346243_a_347572]
-
schimb, când simți că această putere îți este sleită pur și simplu de vlagă și că totul pare definitiv pierdut într-o văgăună a destinului, unde nici Dumnezeu nu își mai poate face loc să pătrundă. E ca un carusel amețitor și enigmatic cu început și cu final mereu fixe, în care, de foarte multe ori, rolul tău nu e decât acela de simplu spectator neputincios al propriului traiect existențial dat. Iar, din acest punct de vedere, am recunoscut întotdeauna cu
PORTRET FINAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346404_a_347733]
-
ruginii cazute simfonic ca în "Valsul de Adio"a lui Chopin. Crizantemele, tufănele, cârciumăresele și trandafirii ne oferă zâmbete pastelate... par atât de tăcute în bătaia vântului tăios, ca pietrele lui Brâncuși. Frunzele ruginite fac piruete grațioase într-un vals amețitor asemeni unei balerine în fața unor spectatori hipnotizați. Câtă demnitate e în zborul diafan al frunzelor spre pământ, grăbite să-l atingă și să-l acopere cu umbra veșniciei. Aștept cu înfrigurare să vină iar în ființa mea primăvara, atât de
TOAMNA-ANOTIMP AL CAUTĂRII ŞI MELACOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346473_a_347802]
-
codiță fiind “protuberanța” în care se află restaurantul “rotitor”, deasupra amenajate celelalte instalații de “sporturi” extreme și “sinucigașe”, “osia” portocalie fiind “codița” mai lungă a mărului, pe care se mișcă în sus și în jos unul din vehiculele cu viteze amețitoare, care îți “bagă” frica în oase. Aferim! Sunt lucruri însă pe care doar le-am citit fără să le fi și văzut, în extrem de scurtul timp de aproape 4 zile cât m-au purtat pașii pe aici. Câteva din ele
DISTRACŢII, LUX NINEACĂ ŞI CRIZA...APROAPE ÎN L.V. (XV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346492_a_347821]
-
Și fugeam, măi visăm Cît de tînăr eram Cum rîdeai, ca un vis Și atuncea ți-am zis: Le Poeme de Grignan Doar pe tine te-aveam... 9 Nu mai știu cîte femei Mi-au forfecat sufletul cu picioarele lor amețitoare Or fi fost multe, ori fi fost puține Dar toate reușau să mă-nfioare Unele aveau părul auriu și ochii verzi că iarbă Altele ochii albaștri, negri sau căprui Altele aveau părul că un cer înnoptat Una dintre iubitele mele avea
ZECE POEME FANTASMAGORICE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345309_a_346638]
-
și înalte. Soba frigea , însă brăduțul plin cu globulețe, fondante și lumânări părea brumat. Brumat de tăcerea care-i strângea tâmplele într-un cerc de foc și de gheață . Senzațiile de cald și de rece se succedau c-o viteză amețitoare. Undeva în interiorul capului au început să se audă bubuituri surde : se rup ghețarii, se desfac în bucăți din ce în ce mai mari și plutesc în derivă prin marea înghețată din capul meu. Doamne, oare voi înnebuni ? Aprind lumina. Camera începe să se rotească
DEŞERTUL DE CATIFEA (3) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345359_a_346688]
-
Armenescu Publicat în: Ediția nr. 815 din 25 martie 2013 Toate Articolele Autorului Beatitudine Binecuvântate, eterne anotimpuri! Sinteze miraculoase de culori Lire izbăvitoare de suspinuri Inepuizabile, nostalgice așteptări E zvon sedus de împrimăvărare Încununat de ciripit corupt Ce urcă în amețitoare Zăpezi de cântec neîntrerupt. Este un vuiet de verde abil Ce cutremură liniștea somnoroasă E un tărâm de speranță, un tril De dimineață aurie, luminoasă. E inundație de alb, de argint În ramurile de soare înfometate Care în țipăt de
BEATITUDINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345401_a_346730]
-
meu prin pat zac încă împrăștiate dorurile mele udate cu lacrimi și suspine de iubire te legăn ușor dormi iubire,dormi un vis croit din sărutări privirea ta se pierde în mine surâd, în freamătul nopții de iubire în mângâieri amețitoare iubesc,plutesc în brațele iubirii Referință Bibliografică: CHEMĂRILE IUBIRII / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2116, Anul VI, 16 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Birtu Pârăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CHEMĂRILE IUBIRII de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376898_a_378227]
-
sus. Această energie primită din pământ, călușarii o transmiteau în jur cu strigăte sacadate: -Hălăișa, șa, șa! Hălăișa, șa, șa! Hălăișa!.. Hălăișa!.. În salturile lor, călușarii păreau râuri de lavă fierbinte, izvorâte din adâncul pământului. Trupuriloe lor-torțe aprinse în răsuciri amețitoare, fețele lor-flăcări orbitoare în mișcări magice. Acest iureș de foc îi electrizase și pe lăutari care cântau tot mai iute , într-un ritm amețitor, amplificat de energia călușarilor. În acest timp, ce făcea mutul călușului? Sigur că juca și el
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
lor, călușarii păreau râuri de lavă fierbinte, izvorâte din adâncul pământului. Trupuriloe lor-torțe aprinse în răsuciri amețitoare, fețele lor-flăcări orbitoare în mișcări magice. Acest iureș de foc îi electrizase și pe lăutari care cântau tot mai iute , într-un ritm amețitor, amplificat de energia călușarilor. În acest timp, ce făcea mutul călușului? Sigur că juca și el, tot atât de serios cum jucau și călușarii. Dar seriozitatea lui devenea caraghioasă când îi juca nasul de ardei pe față și i se scutura sub
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
iar șarpe-călușar-pasăre-arc voltaic. Mereu în cer și iarăși pe pământ, sub pământ...mereu prin călușar...prin mâinile lui...prin picioarele lui...și sunetele magice ale clopoțeilor...și zborul ireal al picioarelor...irizațiile culorilor din cămășile înflorate...strigătele călușarilor...muzica asta amețitoare...ritmul magic tot mai iute...mai iute...Toate, toate... deschid cerul și pământul...Ooo! Ce fluid de energie!..Acum trupurile dansatorilor plutesc...plutesc...și zboară...zboară...sus, sus...tot mai sus...Fluidul de energie amplificat tot creștea ...și iar creștea
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
de bucurie care îl făceau să plutească în vârtejul dansului. Doamnee, participam la nunta cerului cu pământul!.. Iar mutul? Era purtătorul harului misterios al călușarilor. Invitați de mut, călușarii s-au lansat din nou într-un serial de salturi acrobatice, amețitoare, care i-au epuizat total, făcându-i să cadă la pământ, precum ciocârliile obosite și amețite de soare. Ultimul care mai joacă și cade la pământ este mutul. Cei din jur aplaudă frenetic, țipă de bucurie și strigă în neștire
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
ne scuzi, suntem la un pahar cu vin ca pescarii și începu să râdă, ciocnind paharul de cel al lui Vicenzio. Imediat au intrat și cele două prietene cu farfuriile pline cu bunătăți din care ieșeau aburii împrăștiind un miros amețitor de plăcut. Chiar dacă nu-ți era foame, aceasta îți apărea numai la vederea farfuriilor aburinde. Toți eliberau spațiul din dreptul lor pentru a face loc farfuriilor plăcut mirositoare. - Uite Adriana, aceasta este delicioasa supă de creveți, pe care nu cred
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377833_a_379162]
-
ultimele zile și îi dezlegase semnificația cu ajutorul dicționarului, iar acum își făcea și el un bilanț al năzbâtiilor ... XXXI. SUB SEMNUL LUPULUI, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2178 din 17 decembrie 2016. Seara cobora peste sat cu piruete amețitoare, biciuind văzduhul plin de fluturi albi și jucăuși cu cravașa de argint a vântului, ce își șuiera poveștile printre pletele pădurii. Iarna încă mai respecta tradițiile în acele vremuri aspre, dar deosebit de frumoase prin simplitatea lor. Prin anii '60, societatea
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
de numai trei luni, ce se desfăta la sânul ei, toropit de căldura sobei și de dulceața laptelui matern. Era singură acasă ca de obicei, căci omul său muncea de luni ... Citește mai mult Seara cobora peste sat cu piruete amețitoare, biciuind văzduhul plin de fluturi albi și jucăuși cu cravașa de argint a vântului, ce își șuiera poveștile printre pletele pădurii. Iarna încă mai respecta tradițiile în acele vremuri aspre, dar deosebit de frumoase prin simplitatea lor. Prin anii '60, societatea
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
înțeleg cuvântul, Iar ce aud acum mă înfioară. - E dragostea ce ție-ți aparține ! Purtată de un gând foarte curtat. - În emisfera clipelor senine ! Unde nu este urmă de păcat. Gându-mi șoptește melodia noastră, - Într-un balans de pași amețitor ! - Urmând să îți șoptească la fereastră ! Cât te iubesc dar și cât te ador. - Dansează valsul tău pasional ! Unde trădarea este interzisă. - Iar vântul ce adie triumfal ! Va crede clipa noastră că-i proscrisă. - Luceferii acizi de miazănoapte ! Mă poartă
IMPOSIBILA ASEMUIRE... de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375873_a_377202]
-
Dunării al lui Richard Strauss, în timp ce răsfoiesc alene albumul cu poze, ca de fiecare dată când nu am nimic altceva de făcut, încântată de alinturile valsului și de trosnetul vesel al focului, întărâtat de furiile vântului de afară. Crivățul continuă amețitor să înalțe vârtejuri din fulgi de nea, troienindu-mi fereastra și sperând să mă încarcereze îndelung în casă, cu troienele de nea înghețată. Continui să-i răspund ignorându-l și lăsându-mi privirea să zăbovească mai îndelung pe o fotografie
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
amintirea celor care vor mai rămâne aici, iar eu cu tine vom putea vizita toate locurile în care acum eu nu pot ajunge decât cu gândul, tu cu lumina ta desăvârșită. Viață și moarte dansează în jurul meu într-o horă amețitoare. Uneori îi cuprind marginile și i le răsfrâng ca un copil curios valul desenat pe o pânză a nu știu cui. Ce apare acolo numai Domnul știe, dar tare îmi plac acei ochi nevinovați rotunjiți și lucioși în căutarea mereu a altui
AŢA ZMEULUI DE FUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375957_a_377286]
-
dintîia oară Sub mii de stele ce-s pe cer. Vreau să îți revăd eu chipul sacru Ce cu blîndețe mă privea, Înconjurați de lume multă Privirea noastră doar sclipea! O lume la doi, era destulă În ritm de dans amețitor, Mă cufundam în ale tale buze... De azi-nainte, Te ador! Te regăsesc în orice clipă Unde mă-ntorc ești tu zîmbind, Îți cer eu ție Doamne Sfinte Unește-ne sub un destin... Așa cum zic bătrînii: De vați unit printr-
FLUTURAȘI TREZIȚI de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/375992_a_377321]
-
are putere s-o stăpânească, ambarcațiunea nu-l asculta, și începu să plutească săltând în derivă la vale. Speriat și neputincios, urmărea cum ambarcațiunea fuge amețitor de repede pe ape, cum trece pe lângă maluri înalte, întortocheate, cu viteză și mai amețitoare, se apropie de un ostrov, apoi se izbi cu trosnet de un dig, se sparse, și începu să ia apă. Rameses rămase descumpănit, neștiind ce să facă. Barca se scufunda repede. Văzând că apele fluviului înghit ambarcațiunea, sări în apă
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
harnic, da-i frumos!(din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015)... XXVII. FETIȚA MEA, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016. În preajma ta, iubit odor, Sunt multe flori, eu le ador, Cu un parfum amețitor, Și toate au povestea lor. Când dimineața mă trezesc, Eu fascinată le privesc Și simt cât sunt de-nmiresmate, Dar tu le-ntreci, dragă, pe toate! Însă din toate câte sunt, Cu al lor farmec pe pământ, Tu ești comoara
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
curat! Admir cu mare bucurie Mândrele flori de iasomie: Sunt albe, mici, înmiresmate, Tu ești mai fină decât toate! Florile-s multe pe pământ, ... Citește mai mult În preajma ta, iubit odor,Sunt multe flori, eu le ador,Cu un parfum amețitor,Și toate au povestea lor.Când dimineața mă trezesc,Eu fascinată le privescși simt cât sunt de-nmiresmate,Dar tu le-ntreci, dragă, pe toate!Însă din toate câte sunt,Cu al lor farmec pe pământ,Tu ești comoara minunatăDin
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
părul nostru, o idilă cu lumina care iubește copacii și sărută verdele mugurilor diafani, ferestrele se deschid către izvoare, către beția extremă a unui trup gol pe nisipuri, către apele rătăcite într-o mare aiurită în care valurile se rostogolesc amețitor, trece un pescăruș, apoi altul și altul, dincolo și dincoace de timp zboară imaginea ta, străbătând ore, trezind ecouri, ca o salcie sau ca o iederă care se agață de memorie, ochii tăi sorb din albastru curentul mării ce duce
UMBRA TA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376042_a_377371]