24,313 matches
-
unghere, ca niște duhuri la pândă, desluși pe laviță trupul nemișcat al bătrânei, cu mâinile împreunate pe piept. Camera-ntreagă, sufocată de mirosuri grele ca de etuvă, părea cavou deschis din care fața bătrânei o înfiora cu prezența ca o amenințare, gonind-o cât mai repede de-acolo Ochi ei încordați se obișnuiră cu întunericul. Ușorul gâlgâit ca de copil adiind din pieptul bătrânei îi dădu Cerboaicei încredințarea că bătrâna nu se prefăcea. Era o biată femeie puțintică la trup, obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
măturii de poartă, lăsă fărașul la picioare și, cu cârpa de șters sub braț, își strânse coatele, împietrită. Urmări, ca o dusă de pe lume, goana mașinilor pe drum. Colbul ce se târa în urmă și plutea peste acoperișuri ca o amenințare. Da, da, oamenii au făcut războaiele, și Dumnezeu, să-i pedepsească pentru nelegiuirile lor, i-a îngăduit Satanei cu tot prăpădul Sodomei și Gomorei să ia înfățișarea cea fără de prihană a femeii, să le ațină calea și să-i nenorocească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tatăl ei, al Irinei, rămas acolo. De celălalt meșter, moș Țurcanu, fugit în pădure, de toți câți erau hăituiți, amenințați -, privirile îi erau când reci, disprețuitoare, când moi, duioase și dezmierdătoare, chemându-l spre ea și apărându-l de acea amenințare urâtă, cu atât mai cumplită cu cât țâșnea chiar din el. Prostule, îi zâmbi, zăpăcindu-l cu unduirea dulce din glasul ei. De ce dai buzna fără să bați? Stai nemișcat acolo! îi porunci. Vin de la depou! L-au prins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-i spunea nimic. Foșnetul se apropia, creștea, se-ndepărta, dar cât dura, dumnezeule! Nu se mai termina! Zgomotul locomotivei se împrăștia pe câmp, nu se mai auzea nimic, slab, îndepărtat, părelnic bubuiturile în pereții vagonului ca o capcană, ca o amenințare. Taca-taca, taca-taca, taca-taca, taca-taca, îi suna-n urechi: te duc-te-aduc, te duc-te-aduc, te duc, îi duc, îi duc, îi duc, îi duc... Cu ce-ajung la cârlig? Îi duc... duc... duc... duc... duc... Bezna cădea din cer, din stele, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
țările vecine s-au întins, determinate mai mult de pericolul otoman. Turcii, după ce au supus pe rând teritoriile grecești, bulgare și sârbe, după ce au cucerit țaratele bulgare și despotatul sârb și s-au așezat la Dunăre(1396), au devenit o amenințare pentru Țările Române și pentru statele Europei Centrale. Stabilirea turcilor aici, a inaugurat pentru români “lungul și durerosul șir al luptelor pentru apărarea ființei statale, etnice și religioase”. În această situație transmiterea cât mai rapidă a știrilor devenise o necesitate
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
de teritoriu în Țara de Sus a Moldovei”, sub pretextul necesității unui “coridor” de trecere între Transilvania și Galiția, susținând în mod fals că Nordul Moldovei ar fi aparținut în trecut Pocuției. Nu a ezitat să folosească și alte mijloaceăintimidarea, amenințarea cu forța, coruperea unor înalți demnitari otomani) pentru ași atinge scopul. Poarta otomană, neputându-și susține dominația cu forța armelor, a fost nevoită să semneze la 7 mai 1775, Convenția de la Constantinopol, cedând Habsburgilor nordul Moldovei, în ciuda protestelor vehemente ale
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
dispune că ,,La solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, durata activității, salariul, vechimea În muncă, În meserie și În specialitate’’; c) Împiedicarea sau obligarea, prin amenințări ori prin violențe, a unui salariat sau a unui grup de salariați să participe la grevă sau să muncească În timpul grevei se sancționează cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei; Art. 233-236 din Codul muncii, republicat, și
Răspunderea juridică în dreptul muncii - Inspecţia muncii -Jurisdicţia muncii by Ioan Ciohină - Barbu, Adrian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Administrative/91633_a_93464]
-
acestea: Potrivit art. 218 din Legea nr.62/2011 a dialogului social: Constituie infracțiune și se pedepsește cu Închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la 20.000 lei la 50.000 lei fapta persoanei care, prin amenințări ori prin violențe, Împiedică ori obligă un angajat sau un grup de angajați să participe la grevă ori să muncească În timpul grevei. Condiționarea sau constrângerea, În orice mod, având ca scop limitarea exercitării atribuțiilor funcției membrilor aleși În organele de
Răspunderea juridică în dreptul muncii - Inspecţia muncii -Jurisdicţia muncii by Ioan Ciohină - Barbu, Adrian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Administrative/91633_a_93464]
-
cultural, ministere sau alte organe ale administrației publice, sindicate și partide politice, organizații de cult, fundații, asociații sau cluburi sportive, instituții de învățământ, fără a fi destinate sau folosite pentru subvenționarea campaniei electorale sau a unor activități ce pot constitui amenințări la siguranța națională. Scutirea de taxe vamale era acordată dacă erau îndeplinite următoarele condiții: - trimiterea de la expeditor la destinatar nu era condiționată de nici un fel de obligație de plată; - bunurile scutite să nu facă obiectul comercializării; - să nu fie utilizate
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
nod în gât și genunchii începură să-i tremure. Mai încercă un pas și simți că se scufundă tot mai tare. Încercă să-și tragă piciorul, dar efortul o dezechilibră și căzu de-a binelea. Cu disperarea celui care simte amenințarea morții, se ridică, sprijinindu-se de un buștean, parcă atunci răsărit lângă ea. În lumina lunii, își dădu seama cum arăta, din cap până în picioare. Rochia, mâinile, părul... nimic nu mai era curat! - Ajutor! Ajutor! Pustiu. Doar ecoul îi răspunse
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cu epitetul atenuant, care îi ambiguizează mesajul), Întunecatul April, personaj din ce în ce mai neliniștitor, ca și Craiul Amurg. Personajele "pozitive" sunt invocate mai curând in absentia. Ele se lasă așteptate fără a veni, ori, dacă sunt totuși prezente, starea lor este provizoratul, amenințarea. Pozitivul și negativul sunt niște ambiguități în derută: Ursita, spuneți-mi, unde s-a dus? (Pe fluviul Haos) Chiar de ți-oi spune Mîntuire, să nu vii! (Guarda e passa) Voi, cetini și munți, voi arbori în delir, Vin turmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
toată opera Goliatului Dezolării, se accentuează în Versuri (1971) și Un dor fără sațiu (1976). "AFARĂ a fost aruncat ÎNĂUNTRU" este un vers emblematic pentru cea de a doua mișcare, spre interior, a sinelui poetic. Moartea, claustrare supremă, își rostește amenințările. "Cavoul", "sarcofagul", "cimitirul" sunt spații iremediabil închise. Abundă astfel de perimetre care circumscriu ființa poetului: salonul, odaia, țarcul, sfera, cercul, parcul; însăși pădurea devine un spațiu închis ("și intru în al pădurii cavou" El Burlador), însăși lumea ("Lumea devine temniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
scăpare. Somnul este o trecere insidioasă și ireversibilă spre moarte: Proorocii afurisiți, înjunghiați în somn... (Prea multă lumină) Ce distanță între somnul lui Botta și somnul lui Blaga, din Laudă somnului (1929), unde totul este liniște și armonie (potențată de amenințarea umbrelor) : Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, Gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așază ca urne pe brazi. În întunericul fără martori Se liniștesc păsări, sânge, țară Și aventuri în care veșnic recazi. (Somn) Ce departe este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a devenit însă o opțiune pentru mulți români, iar autoritățile române pentru a descuraja acest fenomen au luat o serie de măsuri care vizau rudele rămase în România; deseori se făceau presiuni asupra lor - interceptarea scrisorilor și a convorbirilor telefonice, amenințări, intimidări, hărțuiri profesionale, retrogradări - pentru a-i determina pe cei plecați să se întoarcă. „Dragii noștri, noi suntem foarte îngrijorați din cauza lui D. și G., că nu ne-au mai scris din noiembrie. În 27.11.1970 am primit ultima
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
am deschis poarta inimii mele cu încredere și bucurie ...” Profesorul R. nu îndrăznește să pronunțe cuvântul „iubire”, stăpânit de teama de a nu închide într-o „cutie sonoră” ceea ce trăiește cu ochii, cu degetele, cu buzele, cu inima, „dincoace” de amenințarea aproape materială a timpului care „fuge ireparabil” (vorba poetului!). De fapt, nu pare a fi decât teama de un „angajament total”, dorința de a-și proteja tânăra prietenă de viitorare dezamăgiri. I-a și mărturisit-o, uitând că dragostea nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Hopkins și Nicole Kidman. Profesorul de filologie clasică (greacă și latină) face o pasiune pentru o tânără de 34 de ani, deși (sau tocmai de aceea!) are aproape dublul vârstei ei. Nu ia în seamă nici bârfele colegilor universitari, nici amenințările fostului soț. Nici măcar un prieten apropiat, scriitor, nu-i aprobă această aventură târzie (întreținută cu Viagra!), riscantă din punct de vedere profesional (poate fi demis chiar în pragul pensiei!), deci punându-i probleme de supraviețuire. Profesorul încearcă să înțeleagă durerea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
considere mai mult decât un „Don Juan întârziat”. Din păcate, bucuria de a o fi întâlnit este urmată adesea de presentimentul că o va pierde. I-a mărturisit-o într-o zi, pe un ton „fatalmente elegiac”, motivând cu inexorabila amenințare a îmbătrânirii și neputinței. Răspunsul ei i-a dat speranță („Un bărbat poate fi iubit și la 80 de ani...”), dar nu i-a îndepărtat cu totul stările anxioase. Totuși, Teodora este unica ființă care îi „umple sufletul”; departe de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
R., dar unul negativ. Nu-l vezi, dar îl simți peste tot cum încleștează aripile celor care vor să zboare. Cu inteligența ei, pe care Profesorul i-a remarcat-o de la prima întâlnire, Teodora a simțit și acest gen de amenințare. A găsit și mijlocul de a-i diminua efectele, păstrând, în același timp, discreție asupra propriei drame. Comparativ cu tăcerile Teodorei, Profesorul pare de-a dreptul locvace. „Deformare profesională!” - scrie P.H.L. Și are, încă o dată, dreptate. Dar ar putea fi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
te referi. Du-te dracului! țipă Matei scos din sărite și n-o mai fă pe novicele cu mine! Știm cu toții ce-ai vrut și ți-a mers figura! Dar află tu căă... Și Matei începu să-i turuie atîtea amenințări, să-l înspăimînte cu atîția dușmani care-l privesc de pretutindeni, încît unul mai slab de înger ca el ar fi crezut că nu mai poate face nimic altceva decît să se înmormînteze de viu. Dar n-a fost așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Dar n-a fost așa cum se aștepta Matei. Nu, nici pe departe n-a fost așa. Doar Bărzăunul era om serios de-acum și nu-l mai puteau înspăimînta chestii de astea. El ascultă cuminte toate vorbele de ocară și amenințare, apoi se așeză pe scaun, se scărpină după o ureche și spuse cu convingere: Știi ceva, "tovarășe Matei"? (expresia "tovarășe Matei" l-a făcut pe acesta să se înfurie și mai cumplit). Eu de proști și de fricoși nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
viețuire efectivă și cea mai înaltă din punct de vedere uman. Aceasta pentru că "imperativul categoric", instituit de filozoful din Königsberg drept normă morală supremă, presupune o viață superioară reprezentând un comandament al propriei noastre conștiințe, și nu sub porunca și amenințarea unei divinități care judecă și pedepsește (deus irae). Dar, dacă stilul din Critica rațiunii pure este pur asertoric, vibrația lirică răzbate în finalul Criticii rațiunii practice (unde evocă entuziast sublimitatea cerului înstelat alături de cea a legii morale din sufletul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Enkidu. Omul rămâne valoarea superioară în lume prin înariparea sufletului său, iar divinitatea este aruncată în umbra răului. O cu totul altă viziune a morții în Miorița. Deși aici moartea constituie nu o problemă filozofică, de perspectivă, dimpotrivă, este o amenințare iminentă, invocarea firească a divinității lipsește, acest lucru din toate variantele baladei. Faptul este extrem de semnificativ. Omul se află singur în fața naturii care l-a creat, și în care se va întoarce prin nunta ce îi va reuni întru eternitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să-și aleagă singură caii și să urce în șa alături de el și de fiul lui, îi cerea părerea și o stâr nea în discuții despre muzică, poezie, arhitectură, geo metrie și astronomie care se întindeau, uneori, până la ceasurile dimineții. Amenințarea creștea. Sipetul sultanului gemea de aur. Musa îmbătrânea. Leovigildo împlinise 14 ani. De pe geam am văzut-o. Era în copilăria mea. Un patrulater citric. ...trebuie să știi că toate minunile se întâmplă într-o grădină de portocali, îmi spusese odată
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
găsiseră lupii, într-o dimineață cețoasă, stînd neclintit pe-un mușuroi de furnici. Dăduseră peste un puiuț îngrămădit și speriat, care tremura din toate încheieturile. L-au înconjurat și l-au mirosit lupoaicele, îngrijorate că solitarul ar putea reprezenta o amenințare pentru puii lor gata să se nască; pe rînd, l-au studiat apoi toți ceilalți membri ai haitei. L-au împins cu boturile, să-l zgîndăre și să-l facă să scoată la lumină orice intenție dușmănoasă; l-au luat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Era semnul maximei bunăvoințe a șefului care, altădată, îi primea de atâtea ori cu periculoasa întrebare: „Prima silabă a numelui meu o știi? Cap! D’aia să ții minte: unde nu-i cap, vai de picioare!” Și o țineau minte: amenințări, mustrări, avertismente. Pleca într-o deplasare pe o săptămână? La întoarcere se și repezea să taie câte o zi așa, retroactiv, magazionerului, că avea grijă contabila să-i spună tot... O grăsană spălăcită, Cernevschi Ilenuța, care debita incoerent, abia trăgându
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]