56,531 matches
-
interesant în biografia poetului național. În 1876, apărea în ”Curierul de Iași” o traducere din Edgar Allan Poe: Morella ! Este a lui Eminescu, a Veronicăi sau a celor doi ? Rămâne de elucidat. Într-un recent studiu, dedicat receptării operei poetului american în România, profesorul Lucian-Vasile Szabo 11 precizează faptul că prima traducere realizată în Țara Românească din opera lui Edgar Allan Poe datează din 1861: ”Puțul și Pendula” (traducător necunoscut). Cercetătorul amintit consideră că majoritatea traducerilor s-au făcut prin intermediul limbii
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
sau toate la un loc) este o problematică pe cât de spinoasă, pe atât de fascinantă, chiar și după un secol și jumătate de la apariția operelor sale”12. Alți autori români vor transpune la rândul lor din lirica acestui mare scriitor american, desigur având în fața ochilor, traduceri franțuzești: T. Maiorescu, I.L.Caragiale (The Devil in the Belfry)13, Al. Macedonski 14 și, desigur, Eminescu. În acest context, reamintim o povestire tipărită de controversatul Octav Minar în cartea ”Eminescu povestind copiilor”15 ( Ediția
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
E.A.Poe este memorabilă mai ales pentru modul în care este descrisă, pentru publicul larg, tehnica decriptării unui text. În traducerea lui Eminescu, se descrie doar partea finală a decriptării (transpoziția unor litere și cuvinte), omițându-se din varianta scriitorului american faza substituției literelor prin cifre. S-a spus despre Octav Minar că este un editor lipsit de credibilitate, astfel încât criticii literari au ocolit aceste creații. Numai că, ulterior, s-a publicat o scrisoare trimisă de Eminescu profesorului P. Novleanu, cea
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
un librar, ca să le tipărească, fie la Iași, fie la București, unde cu ajutorul prietenilor să pot să fac această ispravă. Am primit ajutorul vostru bănesc și vă mulțumesc la toți. Cu dragoste frățească, EMINESCU”. Revenind la Mark Twain, ”părintele literaturii americane”, devenit cunoscut în mediile intelectuale din țara noastră (cele mai faimoase lucrări ale sale au fost traduse la scurt timp și în România 18), considerăm că notorietatea acestuia era destul de semnificativă pentru a trezi interesul lui Eminescu, determinându-l să
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
lucrări ale sale au fost traduse la scurt timp și în România 18), considerăm că notorietatea acestuia era destul de semnificativă pentru a trezi interesul lui Eminescu, determinându-l să îi traducă una dintre lucrările sale. Apetitul de cunoaștere pentru literatura americană debutează, de altfel, de la mijlocul veacului al XIX-lea, mai precis în 1853, cu traducerea la Iași, apoi la București (1854) a romanului ” Coliba lui Moșu Toma”, carte a scriitoarei Harriet Beecher Stowe, destinată să sprijine ideologic politica de emancipare
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
robilor țigani. Dar, să presupunem că nu Eminescu este autorul traducerii din Mark Twain. În acest caz, trebuie să ne reamintim alți posibili traducători, contemporani cu Mihai Eminescu: T. Maiorescu 19 și fiica acestuia, respectiv I.L. Caragiale (”Broasca minunată”, ”schiță americană de Mark Twain”), apărută în revista ”Vatra”20. La rândul ei, Livia Maiorescu-Dimsza, domnișoară de onoare la curtea Reginei Elisabeta, a tradus de timpuriu din același autor american, creațiile sale fiind găzduite de paginile revistei ”Convorbiri Literare”. Titus și Livia
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
T. Maiorescu 19 și fiica acestuia, respectiv I.L. Caragiale (”Broasca minunată”, ”schiță americană de Mark Twain”), apărută în revista ”Vatra”20. La rândul ei, Livia Maiorescu-Dimsza, domnișoară de onoare la curtea Reginei Elisabeta, a tradus de timpuriu din același autor american, creațiile sale fiind găzduite de paginile revistei ”Convorbiri Literare”. Titus și Livia Maiorescu, fac să apară, în 1896, un volum de 64 de pagini, intitulat: ”Novele si̧ schitȩ de Alarcon, Bret Harte, Mark Twain. Traducti̧e de T.
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
prima oară, lucări publicate de Mark Twain în diverse ziare și reviste, în perioada 1862 („Curing a Cold”) - 1904 (”Italian Without a Master”), inclusiv desene proprii ale marelui umorist, schițele fiind aranjate cronologic, după anul publicării în ziare și reviste americane. Date recente aduc alte dovezi în sprijinul ipotezei că Eminescu a tradus din Mark Twain. R. Kent Rasmussen,25 biograful și editorul operei lui Mark Twain, a publicat în anul 2013 o selecție de aproape 200 de scrisori trimise din
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
că Eminescu a tradus din Mark Twain. R. Kent Rasmussen,25 biograful și editorul operei lui Mark Twain, a publicat în anul 2013 o selecție de aproape 200 de scrisori trimise din lumea întreagă de înfocați admiratori ai marelui scriitor american 26. Printre misivele incluse în această culegere se află și o scrisoare de la un tânăr din Bacău, trimisă la aproape un deceniu de la moartea marelui nostru poet, în care acesta îi dezvăluie scriitorului american faptul că Eminescu i-a tradus
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
de înfocați admiratori ai marelui scriitor american 26. Printre misivele incluse în această culegere se află și o scrisoare de la un tânăr din Bacău, trimisă la aproape un deceniu de la moartea marelui nostru poet, în care acesta îi dezvăluie scriitorului american faptul că Eminescu i-a tradus o schiță și, pentru a fi mai convingător, expeditorul băcăuan, nimeni altul decât D.D. Pătrășcanu 27, îi trimite chiar și ziarul unde a fost publicată această traducere a lui Eminescu, sub titlul ”Obsesiune”. Astfel
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
dovadă că Eminescu este autorul traducerii. În nota ce însoțește această scrisoare, editorul Kent Rasmussen aduce câteva precizări biografice, referitoare la D.D. Pătrășcanu și M. Eminescu 29, precizând că ziarul menționat de autorul scrisorii lipsește din arhiva personală a scriitorului american. ”Este neclar la ce operă se face aluzie, fiindcă Mark Twain nu a publcat niciodată ceva purtând titlul ”Obsesie”, afirmă editorul care arată că prima traducere din Mark Twain s-a făcut la București în anul 1895, deci după moartea
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
D. D. Pătrășcanu 31 (conținutul scrisorii nu se păstrează însă, spune editorul), astfel încât, la data de 27 aprilie 1900, D.D. Pătrășcanu expediază o nouă corespondență pe adresa lui Mark Twain, mărturisindu-i că ”ziua în care a primit scrisoarea scriitorului american a fost cea mai fericită din viața sa. ” Totodată, el trimite scriitorului o cămașă ”în stil național românesc”, realizată de soția sa. Importanța acestui amănunt biografic este următoarea: prin intermediul scrisorii amintite, scriitorul Mark Twain a aflat că marele nostru poet
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
al lui Mark Twain. De altfel, Eugen Lovinescu, în ”Istoria literaturii române contemporane”, intuiește această trăsătură a operei umoristului moldovean:”Literatura lui D. D. Pătrășcanu nu e satirică, ci umoristică; principiul ei e absurdul. Cele mai multe din schițele lui aparțin filmului american, cu umorul scos din acumularea unei lungi serii de absurdități...”. G. Călinescu, la rândul său, amintește că unul dintre personajele lui D.D. Pătrășcanu, Jean Renaud, imită comportamentul unui personaj dintr-o schiță a lui Mark Twain. De asemenea, criticul afirmă
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
ordinul bufoneriei, trăind din situații mai mult caricate și din mecanizări.”32. Analizând chestiunea variantei folosite de Eminescu în 1888 pentru traducerea din Mark Twain, amintim că acesta avea la dispoziție următoarele lucrări în limba germană, traduse din opera scriitorului american Samuel Langhorne Clemens: ”Die Arglosen im Ausland ”, 1869; ”Tom Sawyers Abenteuer und Streiche”, Hesse & Becker, Leipzig 1876; ”Bummel durch Europa”, 1880 (traducere Margaret Jacobi) ; ”Die schreckliche deutsche Sprache”(”The Awful German Language”), 1880; ”Der Prinz und der Bettelknabe”, 1881 ”Leben
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
moment începea cariera mea internațională”, declară regizorul mai tarziu. Anul revoltei studențești de la Paris și al Primăverii de la Praga, 1968, i-a adus lui Nicolaescu șansă de a lucra, în calitate de regizor, cu Orson Welles, Laurence Harvey și alți mari actori americani și europeni, chiar la București, unul din filmele produse la acea vreme fiind „Bătălia pentru Romă”, o producție americano-germana. Legendarul comisar Miclovan, devenit apoi Moldovan, cu care Sergiu Nicolaescu afirmă că a atins celebritatea ca actor, s-a născut în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93855_a_95147]
-
decât cea mai mare lovitură publicitară din istorie, orchestrată de Silicon Valley? Optzeci de milioane de germani care ar fi putut să devină peste noapte propriii lor editori, tipografi, autori: atunci unde e noul [Joseph] Pulitzer [celebru jurnalist și editor american , care a trăit între anii 1847 și 1911]? A ieșit de aici vreun model de blogger, de start-up, de știri sau de comunicare cât de cât funcțional? Un leac miraculos Poate pentru că s-au găsit câțiva să creadă că doar
Viitorul jurnalismului – O promisiune sacra [Corola-blog/BlogPost/93870_a_95162]
-
nu vom da lovitura decât dacă-i îngropăm pe ceilalți, există în acest domeniu - care n-a fost niciodată cu adevărat viu - atâția care doresc cu ardoare moartea mediilor “tradiționale”. “Fă-i să mănânce viitor!” a numit cândva marele publicist american Thomas Frank această strategie; cu alte cuvinte: “Spune despre fiecare nouă generație de iPhone-uri că va programa viitorul social”. Nimeni nu joacă acest joc al determinismului tehnologic cu mai mare plăcere decât jurnaliștii înșiși. Wolfgang Blau de exemplu, redactor
Viitorul jurnalismului – O promisiune sacra [Corola-blog/BlogPost/93870_a_95162]
-
român, până la comisarul Moldovan, ca erou al zilelor noastre. În final, am reușit, cu aceste modele de eroi, să cuceresc spectatorii din întreaga lume. Mihai Viteazul de pildă, a fost difuzat, la vremea respectivă, în toată lumea, prin casa de producție americană Columbia. Pe site-urile specializate în filme, pelicula e în topul majorității genurilor artistice, realizat pe baza voturilor spectatorilor de pe tot mapamondul: locul 3 la film istoric, locul 5 la biografic, locul 10 la filme de război și locul 17
“Urmaşii mei rămân doar filmele făcute” [Corola-blog/BlogPost/93868_a_95160]
-
mi-a spus că am talent de actor. Apoi, regizorii Savel Stiopu, Dinu Cocea și Francisc Munteanu m-au solicitat și încurajat, la rândul lor. - Obișnuiți să fiți spectator la filmele altora? - Da. Sunt un foarte bun spectator al filmelor americane. Bune. - Cum vi se par filmele noii generații? - Promițătoare. Pentru o anumită epocă, pentru sărăcia în care ne facem profesia, există câțiva regizori tineri buni, care promit mult. Asta însă nu justifică atitudinea unora dintre ei față de vechea generație de
“Urmaşii mei rămân doar filmele făcute” [Corola-blog/BlogPost/93868_a_95160]
-
jucat în filmul „Le deșir”, de Albert Durec, bucurându-se de un mare succes, fapt care a făcut-o să se mute la Paris, unde Albert Cavalcanti a dstribuit-o în filmul sau „Captain Fracasse” (1929). Pola Illery a devenit cetățean american în 1946. 20 februarie - pictorul și profesorul Vasile Grigore Vasile Grigore, ctitor al unui muzeu de artă bucureștean care îi poartă numele, a murit la vârsta de 77 de ani. Vasile Grigore a studiat artele sub îndrumarea profesorilor Rudolf Schweitzer
CRONOLOGIE: personalităţi române decedate în 2012 [Corola-blog/BlogPost/93845_a_95137]
-
Thomas Jefferson, unul din fondatorii Republicii Americane, scria că tot la 20 de ani ar trebui să aibe loc în America o revoluție nouă, pentru a arăta puterii că adevărata autoritate în stat șunt cetățenii nu statul. Sugestia lui Jefferson nu s-a repetat în America dar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93892_a_95184]
-
o schimbare de generatii în România, cu o transformare generationala. Evenimentele din ultimele săptămîni ne amintesc de revoltele masive ale studenților parizieni din 1968, mișcările sociale anti-autoritare din Marea Britanie ai anilor 60 asociate cu beatlemania, si manifestările anti-autoritare ale tinerilor americani din anii 60, culminate în imensul concert din Woodstock din August 1969. După mai 1968 Franța nu a mai fost ce a fost înainte. Franța a făcut o turnură radicală spre stanga, spre o societate libertina care azi culege roadele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93892_a_95184]
-
s-a petrecut și în Marea Britanie, unde beatlemania a fost pistă de lansare a unei revoluții sociale care a dus Marea Britanie în situația în care e azi. La fel și în America. În august 1969 jumătate de milion de tineri americani s-au adunat la Woodstock, în Pennsylvania, pentru a celebra, vreme de patru zile, „pacea și muzica”. Războiul din Vietnam, pacifiștii, anarhiștii, frustrații revoluției sexuale din anii 60, intelectualii și academicienii socialiști ai anilor 60, toți s-au adunat împreună
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93892_a_95184]
-
să facă mai mult sens pentru ei decît democrația tradițională cu care era obișnuită generația părinților lor? Încercînd să înțeleagă nemulțumirile tinerei generații, un articol din The Atlantic publicat chiar luni 9 noiembrie, afirmă, în acest sens, că generația tînără americană a devenit nu doar impacientata ci și intoleranță. Titlul articolului e sugestiv, The New Intolerance of Student Activism („Nouă intoleranță a activismului studențesc”). [Link: http://www.theatlantic.com/politics/archive/2015/11/the-new-intolerance-of-student-activism-at-yale/414810/] Studenții din universitățile privilegiate americane, majoritatea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93892_a_95184]
-
tînără americană a devenit nu doar impacientata ci și intoleranță. Titlul articolului e sugestiv, The New Intolerance of Student Activism („Nouă intoleranță a activismului studențesc”). [Link: http://www.theatlantic.com/politics/archive/2015/11/the-new-intolerance-of-student-activism-at-yale/414810/] Studenții din universitățile privilegiate americane, majoritatea dintre ei provenind din familii privilegiate, șunt „anti-ori ce”, de cele mai multe ori doar de dragul de a fi „anti”, ori pentru că „anti” se molipsesete, ori pentru că a fi „anti” e cool. Adică „anti” fără rost și fără motiv. Au ajuns
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93892_a_95184]