15,743 matches
-
pelicula lui Leconte îl afișează discret și-l poartă cu o anume demnitate. Un blazon simptomatic pentru modul cum cinematograful european (să nu uităm: doar cu cîte o premieră pe ecranele autohtone, la douăzeci-treizeci de peste Ocean) poate brava sfidările celui american. Nu respingîndu-i neapărat provocările ultraspectaculare, ci uneori preluîndu-le, dîndu-le altă turnură. Billy Elliot metamorfoza radical tema "americană" a succesului, La veuve de Saint-Pierre pătrunde cu intenții similare pe teritoriul unui exotism planetar, deși primele cadre sînt descurajante prin mimetismul efectelor
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
întîmplător chiar fiica pedantului și meticulosului detectiv de-o șchioapă, care se concentrează într-atît asupra "subiectului" încît are parte de viziuni contradictorii; tot atîtea ipoteze în care culpabilitatea e fluctuantă în funcție de "onestitatea" mărturisitorilor. Din familia de acum numeroasă a "independenților americani", regizorul Nick Gómez declară că ambiția sa a fost să realizeze o replică la... Fargo al fraților Coen! Asasinul din vis (S.U.A., 2000) este tot un debut, Joe Charbanic fiind un profesionist al clipurilor muzicale. Pe acest teritoriu avînd loc
Investigații, supoziții, alternative by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16340_a_17665]
-
Andreea Deciu În anii '70, cînd Vaclav Havel era doar un scriitor ceh prea puțin cunoscut în afara granițelor țării sale, americanul John Keene a fost cel care a contribuit decisiv la repede cucerita notorietate occidentală a dizidentului, în principal facilitînd publicarea textelor sale politice la diverse mari edituri din Vest. Keene și Havel au devenit, cum era de așteptat, prieteni. Recent
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
totalitariste, precum și frenetici opozanți ai doctrinelor stîngiste. Legătura între cele două - evidentă pentru oricine vine din Răsărit - nu e defel clară și cu atît mai puțin necesară cînd o privești de pe celălalt mal al Atlanticului. Pentru mulți intelectuali și universitari americani, leftismul e o ideologie "șarmantă" (și folosesc cu bună știință termenul), iar a respinge socialismul în numele unui utopic liberalism democrativ nu înseamnă nimic altceva decît să fii naiv pînă la idioțenie. Vaclav Havel a fost și este unul dintre criticii
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
spectaculară sînt asimilate și convertite într-o alternativă redutabilă de un cineast debutant (Stephen Daldry), care repetă la doar un an distanță demonstrația altui britanic debutant (Sam Mendes), făcută confraților de pe cealaltă coastă a Oceanului, pe propriul lor teren, cu American Beauty. Rămas la fața locului, autorul lui Billy Elliot se simte mai în largul său, filmează în decorurile naturale ale unui orășel minier și dă curs documentarismului congenital al insularilor. Dar și unui simț al inefabilului pentru care cinematograful s-
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
capitolele". Există și o astfel de "globalizare". Sau poate e reversul ei. Galicii țin de altfel să pună la punct orice intruziune uniformizatoare sau blasfemiatorie pe propriile teritorii. Nu se grăbesc, de pildă, să prezinte Quills. Marchizul de Sade al americanului Philip Kaufman - mediocru și persuasiv în durități sumbre, lineare, îndulcite doar de prezența în distribuție a interpretei din recentul Titanic, Kate Winslet. Filmul aterizează în consecință la București înaintea Parisului, cum s-a mai întîmplat și cu alte pelicule - de unde
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
Chester Gillette este găsit vinovat și condamnat la moarte prin electrocutare, în închisoarea din Auburn, la 30 martie 1908. (Inspirat de cazul Chester, Craig Brandon a mai scris o carte extrem de interesantă, consacrată scaunului electric: The Electric Chair. An Unnatural American History, McFarland and Co. Publishers, Inc. Jefferson, N.C., 1998, o pledoarie împotriva eliminării macabrei invenții a lui Thomas Alfa Edison, arătând că de la prima execuție în acest mod, din 1890, și până în 1930, pe scaunul electric și-au găsit moartea
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
făcut-o, cu vreun an în urmă, în parcul Herăstrău, mizînd pesemne pe puterea exemplului. Întîmplarea aceea n-a stînjenit pe nimeni și, din cîte țin minte, presa a relatat cu o veselă nepăsare că în Herăstrău ne fac curat americanii. Noii primari ai Bucureștiului se lăudau, înainte de a fi aleși, că vor schimba fața sectoarelor în care cereau voturile alegătorilor. N-am remarcat-o, deși au trecut luni bune - mai e puțin și se face anul - de cînd au fost
Libertățile murdăriei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16443_a_17768]
-
cultul bisericii ocrotitoare (partidul), cultul omului nou mîntuit prin dreapta credință ș.a.m.d. De asemenea, Eugen Negrici insistă asupra viziunii maniheiste, asupra sentimentelor contradictorii care produceau un efect puternic: dragostea pentru steagul roșu și ura față de vrăjmași (imperialiștii anglo- americani, infamii capitaliști, Tito-ereticul etc.), asupra jocului, pentru mulți paradoxal, dintre adoratio și imprecatio, prezente uneori în cadrul aceleiași bucăți. Trebuie să spunem că, pentru cunoscători, aceste lucruri nu sînt cu totul noi; ele amintesc mai vechile preocupări ale criticului, care, propunea
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
punea problema de negocieri". Și condamna acele deșarte speranțe întreținute la București că anglo-americanii se vor bate cu rușii și că e necesar un guvern puternic precum cel al lui Rădescu, care, credea naiv de Weck, "poate fi susținut de americani și de englezi". Jurnalul se încheie în 5 iulie 1945, prin plecarea din România a ambasadorilor. D-na Claudia Chinezu și dl Narcis Dorin Ion au așezat la sfîrșitul cărții un indice analitic de nume, foarte favorabil Antoneștilor. René de
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
redevenit șmenarii calificați pe care-i știam. A dispărut și coada grasă, cu zbîrciții ce făceau propagandă în colț, la "pîine la vatră". Ce pîine la vatră! Pretext. Au spurcat, au cîștigat. (Spurci și cîștigi!). Gata. Acasă. La telejurnal. *** Poartă americanii o grijă specială (și permanentă) Austriei. De nu i-ar fi purtat-o, soarta țării între țările Europei ar fi fost aceeași cu a jumătății ei imperiale, Ungaria, cu a Poloniei și Cehoslovaciei. Ar fi cunoscut îmbrățișarea, pînă la asfixie
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
Cehoslovaciei. Ar fi cunoscut îmbrățișarea, pînă la asfixie, a rușilor și azi am fi asistat la drama ieșirii din istoria negativă a jumătății de secol, cum vedem că o suportă celelalte trei surate întru lumină, Praga, Budapesta, Varșovia. Pe care americanii n-au mai vrut/ n-au mai putut să le salveze. Lăsîndu-le să alunece către București, Sofia, Belgrad, Tirana. Dar asta e istoria mare. Să ne "delectăm" însă, o clipă, cu cea mică și să ne oprim la momentul concertului
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
tenta americănească a spectacolului nu mai părea una întîmplătoare. Vrînd-nevrînd, doamnele și domnii din Viena (i.e. "elita naturală") au "servit" mica lecție de democrație și toleranță (copiilor negri li s-au alăturat, în cor, odraslele vienezilor) administrată, vag ritos, de americani, iar preceptele lui Lincoln, în inconfundabila dicție a veneratului actor, pe fondul muzicii stenice a lui Copland, au fost extrem de concludente. Toate astea însă montate ingenios în fastul unic al concertului. *** Aceeași confuzie care face din liderul de obediență comunistă
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
unui debușeu pentru metode și teorii pe care nu mai știu unde să le expună. Personajele acestea, deși apariții fulgurante care amintesc de parodiile lui David Lodge, sînt paradoxal, cel mai aproape de spiritul diderotian. Unul dintre ele este un universitar american al cărui proiect este deconstrucția marilor narațiuni din Epoca Rațiunii. Profesor de "gîndire contemporană" la Cornell, autorul unui ghid feminist în filozofia lui Wittgenstein, pasionat de baseball (are chiar și o șapcă pe care scrie "I Love Deconstruction"), acest personaj
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
de fotbal improvizat. O împăcare se va produce și la capătul lungului șir de hărțuieli administrate reciproc de doi soți în divorț, eroii din Bună gospodărire de Frank Novak, care practică la debutul său un fel de plicticos ciné-vérité in american style, revendicîndu-se de la Cassavetes și chiar de la Dogma '95. Stăpînind perfect rețeta thriller-ului și considerînd că " În ziua de azi cel mai comun drog e banul", austriacul Götz Spielmann a înnobilat un story ca oricare printr-o idilă între
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
lumea își va fi făcut un culcuș intergalactic? Cetăți extraterestre? Colonii pe Marte, în fine, cunoscut în amănunte și îmblînzit?... Marii bogătași ai planetei, - dacă va mai fi așa ceva, - Utopia mondială a Comunismului american, rezolvînd problema, un comunism făcut de americani, de rasa anglo-saxonă, cu puritanii lor în frunte sărbătorind ORDINATORUL SUPREM,... acești oameni cu mijloace materiale imense, morți și renăscuți, bogații, să zicem, reînviind, de astădată concret și adevărat prin clonările umane de mult intrate în obișnuință... își vor petrece
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
iubire. Romanele mele mă explică foarte bine, dar dacă e să privim traiectoria evoluției mele poetice, îmi dau seama că la început simțeam clar că nu am o voce integrabilă în poezia engleză și de aceea m-am apropiat de americani, fiindcă îmi plăceau ritmurile și inflexiunile lor. Mi-am făcut chiar o revistă a mea ca să-i fac cunoscuți pe Charles Olson și Denise Levertov publicului englez. L.V.E în poemele tale chipul unui partener oarecum absent, pe care-l
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
și Yeats printre maeștrii tăi? Dacă nu, cine a fost? E.F. Sigur că mi-au plăcut enorm și Yeats și Eliot, însă când am început eu să scriu, ei erau influența de care trebuia să ne ferim. M-au ajutat americanii: Pound, Stevens, Williams. Charles Reznikoff a fost extrem de important pentru mine, mai ales în felul de a evoca individul. Apoi (v. interviul meu cu Michael Schmidt, care e pe site-ul meu) au fost poeții ruși, mai ales }vetaeva. Am
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
un negru tânăr din Bronx, dopat cu ficțiune și poezie, calitate pe care o ascunde pentru că nu are cu cine o împărtăși. Evident, până dă de acest scriitor, cu care începe o prietenie cerebrală... Filmul are și momente cinice pentru americani, realiste pentru europeni de genul replicii "Femeile se vor culca cu tine și dacă scrii o carte proastă". Dar scena care mi-a pus mie sare pe rană a fost înfruntarea dintre Jamal și profesorul său. Adicătelea, ultimul debitează citate
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
ani. Ascultându-i, ai putea rămâne cu impresia că România e un fel de planetă aseptică, în care se circulă pe culoare bine stabilite, fără cel mai mic risc de a te intersecta vreodată cu altcineva. Bullcrap, cum ar spune americanul. Suntem o țară de mici viețuitoare fojgăitoare, de rozătoare pentru care nu există stavilă atunci când e să găsească o pilă, o scurtătură spre ciolan sau un borcan secret plin cu miere. Tehnic vorbind, e posibil ca politicianul din primul exemplu
Țara lui Șestache by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11875_a_13200]
-
ne exprima blînd). în schimb, în America se caută "conservarea" unor valori și a unor moduri de viață "burghezo-liberale". Diferența e enormă. Ea este încă sporită de faptul că putem de regulă găsi cam vreo 3-4 curente în interiorul "conservatismului" acestuia american, cu alte cuvinte aceeași dinamică și aceeași dialectică pe care le recunoaștem pe plan amplu, continental, în America de Nord, le recunoaștem și în interiorul unei mișcări separate. Firește că, tot personal vorbind, nu sunt de acord cu absolut toate deciziile administrației Bush
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
vor să scape din chingile dureroase ale familiei, "corectând" (a se citi "nemairepetând") greșelile părinților, aceștia din urmă vor să-și reorienteze viața în alte direcții, renunțând la vechile obiceiuri fără de care viața părea odinioară de neconceput. Familia Lambert portretizează americanul de mijloc (care nu e un Bundy, deși are ceva din el!) prins în vortexul amețitor al vieții de familie, se știe, valoare majoră în societatea americană. Enid , mama, e bovarică, un rezervor nesfârșit de nevroze burgheze și idei prefabricate
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
acuitate politicienii își puneau problema cadrelor. Eram cu atât mai atent la această chestiune, cu cât termenul, "the cadres", nu numai că, vorba lui Petre Roman, "suna ca dracu", dar în urechile mele avea rezonanța unui timp revolut. Ei bine, americanii ajunseseră la concluzia la care inamicii tradiționali, sovieticii, ajuseseră de multă vreme. Și anume, că în procesul politic "cadrele decid totul". Sunt deprimat să constat că, la opt ani după eșecul regimului Constantinescu, intrat în colaps tocmai din cauza absenței "cadrelor
Specialiști, cadre, nulități by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11965_a_13290]
-
fie soldat american. Casca rotundă, super, cu bentița lăsată să fluture liber, pantalonii comozi, cu buzunare șmecherești, tunica - o bluză lejeră, frumoasa pușcă automată, și bocancii... ce mai bocanci! Cu bocanci ca aceștia nici să mori nu ți-e frică. Americanii i-au tăiat atunci pe toți în privința stilului: și pe englezii prea decorativi, și pe franțujii plini de ifose, și pe fasciști în uniformele lor prea agresive, și pe soldățeii noștri cu piepturile pline de medalii. Americanii, și în ipostaza
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
ți-e frică. Americanii i-au tăiat atunci pe toți în privința stilului: și pe englezii prea decorativi, și pe franțujii plini de ifose, și pe fasciști în uniformele lor prea agresive, și pe soldățeii noștri cu piepturile pline de medalii. Americanii, și în ipostaza lor de caw-boy aveau stil, cu baticurile și pălăriile lor, iar ca soldați păreau aproape ca de la haute couture. Multe chestii nu-mi plac în America, însă bărbații americani au stilul în sânge. De la cel de-al
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]