2,414 matches
-
în revista liceului. Urmează cursurile Facultății de Filologie, secția română-engleză, în cadrul Universității din București (1986-1990). Debutul editorial se produce în 1986, în volumul colectiv Cântec pentru zori de zi. Colaborează cu versuri, eseuri, fragmente dramatice, articole la „Ramuri”, „Transilvania”, „Steaua”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare” ș.a. Temporar, după absolvirea facultății, fiind profesor de liceu și asistent universitar, se afirmă cu eseuri și articole politice, apărute în „Paradox”, „Expres magazin”, „Viitorul românesc”, „Baricada” și „România liberă”. În 1992 întemeiază Partidul Noua
SORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289797_a_291126]
-
de Filologie de la Universitatea „Babeș-Bolyai”, își ia licența în 1969. Face parte din cea dintâi grupare a revistei „Echinox”. Publică primele versuri în 1966, la „Steaua”, unde va fi redactor (1971-1988). Mai colaborează cu poezie, proză și traduceri la „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Familia”, „Ateneu”, „Viața românească”, „România literară” ș.a. Debutează editorial în antologia colectivă Eu port această ființă, apărută în 1972, iar primul volum de autor îl constituie culegerea de „poeme istorice și alte poeme” Apărătorii (1975; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca
SOROBETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289803_a_291132]
-
Universității „Hyperion”, specialitatea canto clasic. După vârsta de cincizeci de ani se înscrie la Academia de Teologie Greco-Catolica de la Blaj. Moartea neașteptată l-a surprins că doctorand la Academia de Diplomație Ecleziastica de sub egida UNESCO din București. Debutează la revista „Amfiteatru”, în 1968, colaborând apoi la „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Familia”, „Viața studențeasca” ș.a. Prima carte, Sunt ultimul poet romantic, i-a apărut în 1973. S. construiește un univers liric senin, cu influențe folclorice, în tradiția poeziei transilvănene. Două cărți, Polifonie
SPERANŢA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289822_a_291151]
-
de Literatură „M. Eminescu”, ultimul an de studii absolvindu-l în cadrul Facultății de Filologie a Universității bucureștene. Între 1962 și 1964 este secretar literar la Teatrul „Barbu Delavrancea” din București, apoi intră în presă: secretar general de redacție la revista „Amfiteatru” (1964-1972) și la ziarul „România liberă” (1972-1975), redactor-șef adjunct la „Magazin” (1975-1986), publicist comentator la „România liberă” (1986-1990). Debutează în 1951, cu poemul în proză Diminețile albastre, la suplimentul literar al ziarului „Ceahlăul” din Piatra Neamț. Va mai colabora la
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
adjunct la Editura Ion Creangă și ziaristă la „Curierul național”. Debutează cu versuri în „România literară” (1971) și editorial cu placheta Totem în alb (1973), premiată de Uniunea Scriitorilor. Scrie articole de critică literară și culturală în „Pagini bucovinene”, „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Bucovina literară”, „România literară”, „Vatra” ș.a., în 1996 fiind premiată pentru jurnalism cultural de Uniunea Scriitorilor. Ca poetă, S. se remarcă de la început prin maturitatea scriiturii și construcția sigură a versului, „prin bogăția și diversitatea lexicului” (Laurențiu
SAVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
Presă și Tipărituri (1972-1977), asistent la Catedra pentru studenți străini a Facultății de Filologie (1977-1983), redactor la „Tribuna” (1983-1996) și „Steaua” (2002-2003). Debutează în 1969, la „Echinox”, iar editorial în volumul colectiv de poezie Alpha ’80. Mai scrie la „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Transilvania”, „Vatra”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Poesis” ș.a. I se acordă numeroase distincții pentru activitatea de traducător: Premiul Uniunii Scriitorilor (1992, 2002), Premiul Salonului Național de Carte de la Cluj-Napoca (1992), Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj (2000). Îngrijește o lucrare
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
legat de paginile S. sunt Sanda Movilă, căreia E. Lovinescu îi găsește chiar numele literar, Ticu Archip, dar și Victor Eftimiu, I. C. Vissarion, D. D. Patrașcanu, Eugen Relgis, Ludovic Dauș, Ion Călugăru, Anton Holban. La antipodul academismului „științific” profesat în amfiteatrele Universității bucureștene de Mihail Dragomirescu, care stă permanent sub lupa critică a S., pentru morga judecăților de valoare și pentru lipsa de nuanțe a discursului analitic (Germanofobia culturală, Mihail Dragomirescu), metoda lovinesciană se dovedește seducătoare și rodnică, criticul reușind să grupeze
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
iar în 1986 se angajează redactor la „Viața românească”. Începe să publice în 1971, la ziarul „Teleormanul”, unde dă o recenzie. Debutul care îl aduce în atenția opiniei critice se produce însă în 1974, la „Viața studențească” (cronică dramatică) și „Amfiteatru” (articolul Integrarea poetică). Cea dintâi carte, Introducere în opera lui Miron Costin, îi apare în 1976. Mai colaborează cu note, însemnări, cronici literare, studii, eseuri și interviuri la „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Astra”, „Ateneu”, „Argeș
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
pentru o posibilă istorie a literaturii române contemporane, Ion Cristoiu publică din 28 martie 1982 până în 30 ianuarie 1983 un material reprezentând - după cum precizează autorul - ultima parte, și cea mai masivă, a unei lucrări din care fragmente fuseseră tipărite în „Amfiteatru”. Este un întins montaj comentat de extrase din presa literară românească a anilor când se impusese dictatura dogmelor realismului socialist, în special din perioada 1949-1955. Lucrarea lui Ion Cristoiu - needitată ulterior ca volum - a făcut oarecare vâlvă în epocă prin
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
redactor al Editurii Excelsior Art din Timișoara și președintă a Fundației Genesa. Debutează cu reportaje la cotidianul „Drapelul roșu”, în 1967, iar editorial cu volumul de poezii Adăpost într-o floare, apărut în 1977. A mai colaborat la „Convorbiri literare”, „Amfiteatru”, „Tomis”, „Steaua”, „Astra”, „Contemporanul”, „Tribuna”, „Luceafărul” ș.a. S. scrie o poezie în care delicatețea confesiunii se îmbină cu luciditatea pasională. Notarea senzației are drept scop „spiritualizarea” ei, așa încât versul nu rămâne niciodată la simpla înregistrare. Lirismul cumpănit se regăsește și
SEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289606_a_290935]
-
de jurnalistică (1972-1973). Lucrează ca profesor suplinitor în satul Olteanca, județul Teleorman (1954-1955), instructor la Casa de Cultură din Sinaia (1961-1963), redactor la „Apărarea patriei” și la „Viața militară” (1963-1968), redactor, șef de secție și publicist-comentator la „Viața studențească” și „Amfiteatru” (1968-1980), redactor detașat, timp de un an și jumătate, la revista „Actualités roumaines”, instructor principal la Direcția literaturii și publicațiilor din cadrul Consiliului Culturii (1980-1990), expert la Centrul de Perfecționare al Ministerului Culturii (1990-1994), expert parlamentar la Camera Deputaților (1994-2002). În
SEGARCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
Corneliei-Iosefina Șerban, profesoară, și al compozitorului Radu Șerban. Învață la la Școala Generală nr. 5 și la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București. Se remarcă în cenaclul Săgetătorul, condus de Tudor Opriș. Publică primele versuri în antologiile cenaclului și în revista „Amfiteatru”. Colaborează cu tatăl său la realizarea spectacolului Groapa, după romanul lui Eugen Barbu. Din 1972 studiază engleza și româna în cadrul Facultății de Limbi Germanice a Universității bucureștene. Conduce cenaclul literar al facultății. Între 1976 și 1978 este profesor de limba
SERBAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
și lucrarea De o sută de ori Banat (2003) pledează pentru o mai bună cunoaștere a vieții culturale, precum și a celei cotidiene din zona de vest. Mai e prezent cu poezii, articole și reportaje în „Steaua”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Amfiteatru”, „Orizont”, „Vatra”, „Transilvania”, „Poesis”, „Reflex”, „Lumina” (Pancevo) ș.a. Semnează și N.S. Timișan, N.S. Iliaș, N.S. Trăica. Jurnalist plin de vervă, insistent și hotărât în convingerile sale, S. este și un poet încercat de suferințe pe care le trece într-un
SARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289493_a_290822]
-
începe să publice în revista liceului, „Vlăstarul”, la care, în anii următori, va fi redactor-șef. Alcătuiește împreună cu Nicolae Stanciu o antologie de poezii ale elevilor, Inimi tinere (1972), tipărită la Ploiești. Ulterior articole și cronici literare îi apar în „Amfiteatru” (unde în 1975-1979 susține o rubrică permanentă), „Viața studențească”, „Luceafărul” (asigură cronica literară în 1979-1986), „România literară” (unde semnează cronica muzicală în 1983-1989), „Astra”, „Ateneu”, „Orizont”, „Ramuri”, „Tomis”, „Adevărul literar și artistic”, „Tineretul liber”, „Momentul”, „România liberă”, „Steaua”, „Tribuna”, „Viața
TUCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290277_a_291606]
-
muzicală în 1983-1989), „Astra”, „Ateneu”, „Orizont”, „Ramuri”, „Tomis”, „Adevărul literar și artistic”, „Tineretul liber”, „Momentul”, „România liberă”, „Steaua”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Formula AS” ș.a. Debutează editorial în 1983, cu volumul de eseuri Cetățile poeziei. A fost distins cu Premiul revistei „Amfiteatru” (1978), Premiul revistei „Luceafărul” (1981) ș.a. Disponibilitatea pentru registre variate ale scrisului este evidentă din primele pagini pe care T. le semnează în revista școlară „Vlăstarul”: versuri, proză, cronică de artă plastică și de teatru. Se va afirma cu cronici
TUCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290277_a_291606]
-
1956, Școala Tehnică de Aviație (1956-1958) și Școala Tehnică de Arhitectură (1959-1962), face Facultatea de Filologie a Universității din București, încheindu-și studiile în 1969. În răstimp lucrează ca lăcătuș, tâmplar (1958-1959), conductor arhitect (1962-1965), redactor la „Viața studențească” și „Amfiteatru”. Din 1975 va fi șef de secție, apoi secretar de redacție la „Flacăra”. După 1989 intră redactor la „România liberă”, unde susține rubrica „Dus-întors”, iar mai târziu la „Academia Cațavencu”, semnând și rubrica „Scriitor la ziar” în cotidianul „Naționalul”. Debutează
TUDOR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
a ziarului „Renașterea bănățeană”, calitate în care coordonează suplimentul de cultură „Paralela 45”. A debutat cu poezie în „Luceafărul” (1963), semnând cu pseudonimul T. Aurel Crișeanu, iar prima carte de versuri, Umbra râului, îi apare în 1972. Mai colaborează la „Amfiteatru”, „Familia”, „Cronica” ș.a. I s-a decernat Premiul Societății Literar-Artistice „Tibiscus” din Uzdin (Serbia, 2003). Caracteristice poeziei de început a lui T. sunt cultivarea teluricului, vizionarismul și interogarea istoriei. Spațiul predilect, satul, este un centru al existenței, temelie a oricărei
TURCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
la gradul de profesor. În noiembrie 1992 obține titlul de doctor în filologie, iar în 1994 i se acordă o bursă Fulbright, în cadrul căreia face cercetări de specialitate și predă la Universitatea Statului Pennsylvania din SUA. E prezentă și în „Amfiteatru”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Steaua” ș.a. Debutează editorial în 1980 cu Regele visurilor, o antologie de traduceri din proza americană a secolului al XIX-lea. În 1996 e distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea culegerii
TUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290303_a_291632]
-
Studioul de Radio Iași, din 1971 face parte din redacția revistei „Cronica”, iar din 1999 e muzeograf la Muzeul Literaturii Române din Iași. Debutează, ca student, cu versuri la „Iașul literar”, în 1962, și susține o rubrică de parodii în „Amfiteatru”. Mai scrie în „Convorbiri literare”, „Dialog”, „Dacia literară”, „Ateneu”, „Bucovina literară”, „Orizont”, „Revista română”, „România literară”, „Steaua”, „Timpul”, „Viața studențească”, „Tomis”, „Tribuna”, „Evenimentul” (Iași), „Monitorul” („Ziarul de Iași”) ș.a. Prima carte, Punctul de sprijin, apărută în 1971, va fi premiată
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
Târgu Jiu - 28.III.1979, București), poet. Este fiul Mariei și al lui Gheorghe Turcea. Urmează Liceul „Nicolae Bălcescu” din Pitești (1957-1963) și este absolvent al Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din București (1968). Debutează cu versuri în 1966 la „Amfiteatru”, iar editorial în 1970, cu Entropia. Face parte din grupul oniric, alături de Leonid Dimov, D. Țepeneag, Vintilă Ivănceanu ș.a., participând la faimoasa masă rotundă găzduită de revista „Amfiteatru” în 1968. Moare de o boală incurabilă la un an după publicarea
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
Arhitectură „Ion Mincu” din București (1968). Debutează cu versuri în 1966 la „Amfiteatru”, iar editorial în 1970, cu Entropia. Face parte din grupul oniric, alături de Leonid Dimov, D. Țepeneag, Vintilă Ivănceanu ș.a., participând la faimoasa masă rotundă găzduită de revista „Amfiteatru” în 1968. Moare de o boală incurabilă la un an după publicarea celui de-al doilea volum, Epifania (1978), lăsând în manuscris un întreg ciclu, Poeme de dragoste, elaborat în ultimul an de viață și publicat postum, în 1982, în
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
oniric, Ț. i-a conturat teoretic, cu limpezime, în intervalul 1966-1970, estetica într-o serie de articole intitulate În căutarea unei definiții și apărute în „Luceafărul”, în alte comentarii sau mici eseuri în reviste culturale, la masa rotundă publicată de „Amfiteatru” în noiembrie 1968, unde dialoghează cu Leonid Dimov, Daniel Turcea și Laurențiu Ulici. Onirismul estetic, explica el, recurge la vis altfel decât au făcut-o romanticii și suprarealiștii. Pentru scriitorul oniric visul nu înseamnă un simplu rezervor de imagini. Nu
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
lucrând la Asociația Scriitorilor din București. De la apariția în 1991, a revistei „Literatorul”, figurează ca membru al comitetului director. Și-a publicat versurile, articolele sau diversele intervenții în chestiuni de literatură în „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, precum și în o seamă de ziare („Scânteia”, „Libertatea”, „Viața capitalei”, „Viitorul”). În poezie, însușirea definitorie a lui T. este iscusința artizanală. Evoluția sa învederează un dar deosebit de a făuri impecabil în orice stil, de a pune în
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
Orchestra Filarmonicii (1985-1989), iar în 1990 trece la Studioul TVR, ca redactor, apoi realizator de emisiuni. Debutează cu versuri la „Steaua” în 1965, iar editorial cu volumul de proză scurtă Portocale și cascadori, apărut în 1978. Mai colaborează la „Echinox”, „Amfiteatru”, „Tribuna”, „Vatra”, „Orizont”, „Cinema” ș.a. Încă din studenție conduce trupe de teatru, ulterior regizează spectacole la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, secția germană, realizând și filme de televiziune. Între 1990 și 2002 obține mai multe burse de specializare la Paris
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
la CFR. După școala generală, începută la București (1953) și terminată la Cluj (1960), urmează aici Liceul „Mihai Eminescu” (1960-1964) și Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității „Babeș-Bolyai” (absolvită în 1969). Face parte din redacțiile revistelor „Amfiteatru” (1965-1967) și „Echinox” (1969-1971). Redactor la Studioul de Radio Cluj din 1970, se vede obligat, în 1985, să încerce alte locuri de muncă (administrator de cinematograf, instructor la Casa Municipală de Cultură) până în decembrie 1989, când studioul teritorial de radio
UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]