1,125 matches
-
Înțeleg Întrebarea, bâigui Petru. Era iritat. Începuse un joc ciudat al replicilor care risca să prelungească mica lor reuniune până la ora Închiderii. Parcă zicea că Îl așteptau părinții la masă și când colo, iată-l parcă stăpânit de o voioasă amnezie. Hotărî că era timpul să-și reia locul În fotoliu, crezând că În acest fel Îl va obliga pe cel născut aici, iar nu venit, să se care, să se retragă pe ulița copilăriei sale, În Arbatul său chesaro-crăiesc, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Am reușit să ies cu sforțări supraomenești. Soneria de la intrare zbârnâi isteric. M-am gândit că putea fi mama (care venea uneori să-și bea cafeaua la mine), ori poate ca era Paulina, nenorocita de domnișoară bătrână, cu Început de amnezie și față de pește-sabie (asta și datorită nasului ei prelung, cu care Împungea aerul), venind mereu să Împrumute câte ceva. Sau... puteau fi Oamenii de la Intervenții (o firmă solidă, cică), pe care de atâtea ori Îi sesizasem telefonic prin șeful lor cel
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
le-am făcut tuturor semn s-o ia spre intrarea În club.) O să vă bucure să aflați că pentru primul an nu există taxă de membru. Primii recruți ai lui Bobby Crawford se Înrolau În serviciul activ. 22 Sfîrșit de amnezie Residencia Costasol Începea să se Însuflețească. Cadavrul albit de soare al unei comunități, zăcînd țeapăn lîngă o mie de piscine, se ridicase În sfîrșit Într-un cot ca să adulmece vibrația aerului din jur. Ședeam În Citroën, așteptîndu-l pe Crawford să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În minte ceva de-același soi, ceva care să facă parte integrantă din rețeaua corupției pe care o Înfășura În jurul populației din complex. — Înțeleg... vag. Care-i subiectul filmelor ăstora? — Viața În Residencia. Ce altceva? Aici lucrează un fel de amnezie - amnezia de sine. Oamenii pur și simplu uită cine sînt. Obiectivul camerei trebuie să fie memoria lor. — Păi... Încă stăteam În dubii, nu prea doritor să mă pomenesc conducînd o companie de filme porno. Dar trebuia să pătrund În miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
minte ceva de-același soi, ceva care să facă parte integrantă din rețeaua corupției pe care o Înfășura În jurul populației din complex. — Înțeleg... vag. Care-i subiectul filmelor ăstora? — Viața În Residencia. Ce altceva? Aici lucrează un fel de amnezie - amnezia de sine. Oamenii pur și simplu uită cine sînt. Obiectivul camerei trebuie să fie memoria lor. — Păi... Încă stăteam În dubii, nu prea doritor să mă pomenesc conducînd o companie de filme porno. Dar trebuia să pătrund În miezul lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu adevărat, sacră proprietate, În contract de cesionare a bunurilor pământești, așa cum reclama noua rânduială instituită prin voința Lui: la viață limitată, drepturi limitate și, de aici, toată Încurcătura și toată nenorocirea ce s-au abătut asupra sărmanilor nevinovați de amnezia Tatălui, amplificându-se cu timpul și accentuându-se progresiv și Încurcătura, și nenorocirea, căci fiii și fiicele ex-eternilor au rămas cu iluzia și reflexele eternității, comportându-se În consecință, ignorându-și condiția de muritori și sfidându-și finitudinea prin tentative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
meu pare să plutească Încet, panica mă face să mă ridic În capul oaselor privind În gol; În cele din urmă, ochii mei acomodați cu Întunericul deslușesc printre formele familiare plutitoare, câteva contururi vagi mai prețioase care hoinăresc Într-o amnezie fără țel până ce, revenindu-le pe jumătate memoria, se stabilesc la forma cutelor Întunecate ale perdelelor de la geamuri, În spatele cărora luminile de pe stradă licăresc În depărtare. Cât de străine de frământările nopții erau palpitantele dimineți ale St. Petersburg-ului, când primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
națiune care a procedat astfel. Și, desigur, altminteri nu am fi avut o Țară, ci am fi rămas (în cel mai bun caz !) o „țară de țări” parohiale, adăpostite în depresiunile dintre munți. Dar toate acestea nu justifică, zic eu, amnezia diversității. Și cu atît mai puțin condamnarea ei în numele unui patriotism hegemonic și a-toate-unificator, veșnic temător de prezențele „străinului” și ale diferitului. Iar acum pur și simplu nu mai este cazul (dacă a fost vreodată...) ! Ceea ce este interesant, din acest
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mîncatul și băutul sînt și ele acte de cultură ! „Calitatea vieții” nu este niciodată deplină fără arta degustării și nu există nicăieri „civilizație” fără manières de table. Nimic mai banal, veți spune, doar că noi am suferit de o lungă amnezie în această privință... De la cîrciumă la Facebook — Mi-am luat liber de la slujbă ca să merg la o conferință, îmi povestește R. Doar că am aflat cu o zi înainte că nu se mai ține, așa că m-am urcat în mașină
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
își caută îngroziți fericirea numai în afara lor. Copilăria ideală este cea trăită în prelungirile cosmice ale satului. Viața își alege candidații la fericire după criterii oculte. Încă din naștere, fericirea are și celule malformate. Fericirea poate fi produsul unei uriașe amnezii. Unii nu sunt fericiți decât dacă îi obstrucționează pe alții. Paradoxal, dar nici dictatorii nu prea au avut ocazia să se întâlnească cu fericirea. Fericirea autentică are un miez cultural. Marea fericire este posibilă după depășirea Infernului. Fericirea a existat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
reține pe cei care ucid popoare, nu indivizi. Istoria se repetă obsedant. Deși are destulă imaginație. Cotiturile istorice atrag și multe stârpituri. Firul călăuzitor al istoriei a fost aproape întotdeauna irațional. Istoria pendulează între eroare și oroare. Și în istorie amneziile se răzbună. Documentele ajung pe masa istoricilor numai după ce se frăgezesc îndelung prin arhive. Nimic nu e zadarnic pe lume, chiar dacă urmele chinuite ale părinților sunt șterse, aproape întotdeauna, de indiferența urmașilor. Omul învață întotdeauna foarte mult din trecut. Dar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
devin un soi de maioneză tăiată. Stalin și Hitler au fost nebuni. Dar cei din jurul lor? După revoluții acționează legea pendulului. Adică ce a fost bun e rău și invers. Istoria se repetă mai întâi ca dramă, apoi ca vodevil. Amnezia tuturor locuitorilor poate contribui la formarea unei națiuni. Dictatorii adună în ei întreaga imbecilitate a colaboratorilor apropiați. Valorile sunt stâlpii de rezistență ai națiunii. Istoria este ticsită de idealuri avortate. Mișcăm lumea cu eroisme și egoisme. O țară în tranziție
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
răpit libertatea deliciosului său ospăț. Libertatea va spulbera, probabil, toate cătușele moralei. Un principal ingredient al democrației incipiente este delirul. În politică, autocrația este sinucigașă. Aici lucrurile sunt clare. Deștepții suntem noi, iar paparudele - întotdeauna alți. Politica mizează pe virtuțile amneziei. Populismul este cea mai râncedă democrație. Rolul diplomaților e să complice politica până la neantizare. Dictatura ne dăruise voluptatea cititului printre rânduri. Greșelile pot fi productive în știință, nu și în diplomație. Între putere și supuși se urzește întotdeauna o persistentă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai des proștii la plimbare. Poate acoperă gropile. Tinerii de astăzi cunosc mai bine biografiile starurilor sportive și muzicale, decât pe cele ale propriilor părinți. E greu să te ferești de flegma imbecilului cocoțat. Statuile ridicate în timpul vieții nu vindecă amneziile posterității, ci generează greață. Milioane de ani i-au trebuit creierului uman să-și încrețească circumvoluțiunile pe care noi le lăsăm nefolosite. De pe unele frunți și muștele pleacă dezamăgite. În privința proștilor, natura este vinovată de două ori: întâi că i-
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
autentic își moaie pana în infinit. Artiștii contemporani sunt din ce în ce mai sadici cu fanii lor. Unii artiști se străduiesc să mai pieptene haosul, alții doar îl ciufulesc. Arta rămâne generoasa zonă a tuturor morilor de vânt. Hoții de literatură suferă de amnezia ghilimelelor. Omul contemporan se îndepărtează de artă. Dar nici amurgul soarelui nu mai are spectatori. Excesul de subtilitate poate duce la decalcifierea mesajului artistic. Cultura dă prospețime spiritului. Arta e ca trilurile privighetorii. E meschin să le cauți justificări. Fără
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
timp este avocatul suveran al comodității. În ultimul timp, frumoasa jună pozează unui romancier. Dacă vrei să te gândești numai la fructul oprit, fă - te ascet ! Față de greșelile mărunte, oamenii au fost întotdeauna foarte vigilenți. Principala boală a parveniților este amnezia. Gelozia nu este decât o schizofrenică declarație de dragoste. Bețivii scapă de bani. Dar și de singurătate. Fiecare își regizează propria - i năruire. Orice noră crede că numai soacra ei ar putea fi stomatologul lui Dracula. Imbecilul exilat nu se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
avansat între spițele unei roți. Ne urmăresc tot mai multe priviri în poziție de tragere. Am devenit bipezi ca să ne putem urmări unii pe alții mai ușor. Ne scuipăm unii pe alții cu tot mai multă voluptate. Răutatea crește din amnezia efemerității noastre. Prea multe coate vin în sprijinul fericirii noastre. Alta ar fi media de vârstă dacă nu ne -am mânca reciproc zilele. EȘECURI In contextul multiplelor noastre preocupări, arta continuă să aibă același aer de câine bătut. Fără mistere
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fi curtate decât de bărbați în stare de ebrietate. Orice avangardă debutează ca o armată de îngeri căzuți. Și pasiunile intelectuale devorează timpul. Dar la modul sublim. Prima boală contractată de cel pe care l-ai salvat de la nenorocire este amnezia. Reușesc unii să se sincronizeze cu viteza timpului în care trăiesc. Nu și cu direcția lui. In puț pot cădea căscații, dar și visătorii. Îl tragi spre ozon, iar el se repede în hidrogen sulfurat. Puțini revoluționari știu pentru ce
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poluați. Nici animalele de pradă nu ne mai mănâncă decât în situații disperate. Marile eșecuri ale democrației se numesc Socrate și Hitler. Milioane de oameni simulează viața. Condiția umană se malignizează văzând cu ochii. Statuile ridicate în timpul vieții nu vindecă amneziile posterității, ci generează greață. Foarte multe creiere par născute din greșeală. Un creier stresat otrăvește întregul trup. Televiziunea comercială aceasta gumă de mestecat a spiritului. Marea cultură nu se poate face pe stadioane. Durabilul e tern. Ne fascinează însă pitorescul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și vestejește aroganța. Nu știu dacă mai trăiește marele umorist. Constat însă că scrie mereu. Dacă viața e scurtă, măcar să o facem ... lată! Simțul umorului ar putea ridiculiza orice fanatism. Cărțile de memorii provoacă umorul, pentru că sunt scrise în anotimpul amneziilor. Umorul impune un important grad de risc. El te poate ajuta să pierzi : iubire, prietenie, funcții și chiar libertatea. Crește pofta de râs? Înseamnă că oamenii nu mai au ce pierde. Ironia se infiltrează în amabilități. Zeflemeaua este ruda impertinentă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai aduci aminte? - Ce? Care momente? Nu... - Dar mai știi momentul când te-am suit în pat? Pe ăsta cu siguranță că ți-l amintești! - Șerban, oprește-te. Tu vrei să spui, de fapt, că eu am pierderi de memorie, amnezie adică?! Șerban tăcu. Deși el conștientizase lucrul acesta teribil încă din primele clipe, simțea că efectiv nu i în stare să-i vestească asta și Victoriei. Tot astfel, el încerca să-și păstreze mama liniștită. - Doamne ferește! Șerban, nu îmi aduc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
există selva yubani-lor. Nici yubani nu mai există“. — Probabil. Dar știți un lucru, părinte? Cu tot pesimismul meu... Cu toată neîncrederea mea, în adâncul ființei mele rămâne speranța că, într-o zi, specia umană va ieși din starea ei de amnezie și va întreba: Unde este pământul care va trebui să-i hrănească pe fiii fiilor noștri? Plesni din limbă și clătină din cap: Merită să trăiești ziua aceea! Vâsli fără efort, pe apă în jos, prin năvalnicul râu San Pedro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
simți Încă dureros piciorul amputat pînă cînd se va acoperi totul forme noi vor crește În locul celor vechi proteza va Înlocui definitiv organul și vom uita de parcă nici n-am fi existat În felul acesta vom trăi Într-o perfectă amnezie o viață scurtată la cei zece cincisprezece ani pe care ni-i rezervă poate viitorul) ...da ce-ti spui io dumitale toate astea că tot n-ai d-un să știi cum trăia lumea p-atunci, că nici tramvaiu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sfîrșit - drumurile frumoase nu duc departe - Încercînd să-și reia firul povestirii s-a găsit deodată Într-un penibil impas. Toate căile care l-ar fi putut conduce Înapoi fuseseră tăiate, personajele Își pierduseră identitatea, scena era goală. O ciudată amnezie Îl făcea incapabil să se Întoarcă În trecut, iar o incursiune salvatoare În zona imaginarului Îi era la fel de inaccesibilă. Naratorul susține că facultatea de a creea o lume Închipuită nu se poate manifesta În afara memoriei. Aflîndu-se deci Într-o situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
starea ta... nu-mi place să folosesc termenul „unică“, însă e cât se poate de deosebită din mai multe... — De câte ori am trecut prin asta, doctore? Nici măcar nu se opri să calculeze. — Asta e a unsprezecea recidivă, zise. — În majoritatea cazurilor, amneziile disociative apar și dispar relativ repede. În general, ceea ce se uită e întâmplarea declanșatoare, incidentul traumatic ce provoacă această stare. Uneori, pierderea de memorie poate fi... Doctorița Randle descrise un cerc vag cu mâna. — ... mai generală, dar asta se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]