1,063 matches
-
ajung pe această insulă! - exclama prințesa. Dorința pe loc îi fusese împlinită de crenguța magică din palmă. Ajungând pe insula necunoscută, pornise în căutare de hrană printr-o vegetație densă, plină de meri pitici cu fructe albastre. Foamea trezită din amorțeală o îndemna să guste din acele fructe. Rupând un măr, începu să sune toată pădurea cu mii de clinchete și să apară în întâmpinarea ei iepuri, veverițe, căprioare, chiar și popândăi. Iepurii îi înmânară o varză galbenă, veverițele îi oferiră
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
cu puțin curaçao albastru. S-a uitat la Leigh care a procedat la fel, apoi totul li s-a părut mai frumos. A trecut o oră, apoi încă una. Emmy a deschis ochii prima. I se învinețiseră picioarele de atâta amorțeală și pe jos erau șase doze goale de bere. Vag își aduse aminte că se apropiase de ea un bărbat care purta un ventilator atârnat la gât. Nu avea apă, dar vindea niște bere cu un nume dubios, Amstel Bright
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
notase demult: datele Înscrise pe recipientul de la prima recoltare, 3081-1. Se Îndoia de reușită. Lars Îi oferise cheia unei porții, dar nu era destul. CÎnd a văzut că pe monitor, alături de 3081-1, apare S.T./94-Gr. a simțit un fel de amorțeală; Încremenit, privea ecranul. Și-a revenit. S.T. - inițialele numelui său! Urmau anul și indicativul de țară. Grecia; Thomas Sorensen dona pentru secția internațională. Un nou click: numele unei femei, un număr de telefon, Salonic. La cîteva ceasuri de zbor cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pentru prima dată pe ziua de azi. Mă dor brațele și spatele de la atâta tocat și amestecat. Simțurile mi-au fost bombardate cu mirosuri și gusturi și cu senzații noi. Să nu adormi ! Glasul lui Iris mă scoate brusc din amorțeală. Asta e răsplata noastră ! Nathaniel, scumpule, pune friptura de pui făcută de Samantha aici. Poți să începi s-o tai. Deschid ochii și îl văd pe Nathaniel aducând la masă platoul cu friptură de pui. În clipa în care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Spatele lui izbește un genunchi, apoi netezimea unei lespezi. Strivit sub haită, nu găsește de cuviință să se zbată, Îngăduie ca hainele să-i fie rupte În bucăți și ca trupul să-i fie sfârtecat, se lasă deja pradă apaticei amorțeli a victimei jertfite, nu simte nimic, n-aude nimic, e Închis În sine, În spatele unui zid până-n nori și cu porțile ferecate. Și Îi privește ca pe niște intruși pe cei zece bărbați Înarmați care vin să Întrerupă sacrificiul. Aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Ia zi, bulgarule, te interesează o promoție de weekend: două fete la preț de una? — Fete mari? — Aproape: n-o să simți diferența. — Kiril, mă bag și eu: o iau pe-a doua, aia care e gratis, se trezește Roman din amorțeală și mai ridică două degete, fiind observat instantaneu de Didier. — N-o să știi care-i prima și care-i a doua, că sunt gemene. — Siameze? se bagă în vorbă și Lionel. — Siameze, acum le-am despărțit. De un client. Râd
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
principală depășise granițele universului Crucea Sfântă a iubirii atingând apele de cristal ale celuilalt cer încât spusele ei nu numai că prăbușiră tot turnul de ceruri aflat în echilibru, ca teancul de farfurii pe capul unui acrobat, dar treziră din amorțeală și timpul romantic în care se declina dragostea în Brăila, fără să vrea căzut în condițional-optativ: AR FI PUTUT FI, DACĂ AR FI TĂCUT... B ătea un vânt hain pe străzile Brăilei, spulberând frunzele uscate, paharele de plastic, hârtiile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
paralizat de coborâre-urcare, de jos-sus, de hău-înalt, de zdrobire-țâșnire, de dispariție-eliberare, de rotund în rotund, de cerc în cerc, de nimic în cerc, de gol cu aură, de explozie solară. Și linia continuă de pe monitor trezi doctorul și asistentele din amorțeală, anunțând ceea ce așteptau de ceva vreme. Moartea definitivă a falsului Nilă Hagiu, pentru a se demonstra că cel adevărat a fost doar în amintire, în rest, o repetiție a unui Nilă Zadarnic. N u era nimic mai înspăimântător decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se întindeau elegant pe lungimea acesteia, presărând-o, din loc în loc, cu o frunză suavă sau cu câte o floare ce nu făcea decât să-i sporească frumusețea. Mâna i se crispă pe mâner. Vru s-o scoată din umbra amorțelii din interiorul tecii, dar nu putu. Timp de o clipă, păru să se lupte cu sabia, de parcă ar fi avut o voință proprie, apoi se auzi un clinchet și aerul reverbera de glasul sabiei ce vedea lumina pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
soarele binefăcător. Razele lui încă firave se strecoară prin unghiurile casei și a sufletului. Glasuri de copii, de chicote și râs vin în sunet de tobă și fluier! Mielușeii zburdă pe câmpii. Toți oamenii, păsările și animalele au ieșit din amorțeala iernii și se citește pe chip o undă de frumos și bine. Pe cerul albastru-azuriu, se poate vedea cu litere de catifea scris mare spre desfătarea tuturor: “Bine ai venit, primăvară!”
ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
care, părând a o deranja căldura din compartiment, și-a scos puloverul și rămânând într-o bluză care lăsa să i se vadă suficient de bine o pereche de sâni destul de atrăgători cu care spera probabil să-l trezească din amorțeală pe George, căci după ce se așeză cu picioarele ceva mai întinse până la genunchii acestuia, îl și atinse cu palma pe umăr: - Hai, domnu’ George, uităte la mine și nu te mai preface, că știu că nu dormi! Ce mai! Asistam
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
care scârțâie lung, sinistru și aruncă cele două oase, după ce au fost curățate de carne și lustruite ca un lemn de fluier. Câinele lui Ben le zdrobește acum În măselele lui hămesite. Antoniu se lungește pe prici, cuprins de o amorțeală care i-a inundat trupul. Prin vis, Îl aude pe Kawabata: -Uniunea aia Europeană, face și mămăligă? ,,Mă numesc A. A., și vreau să vă povestesc vouă, cei care mai sunteți atrași de ficțiune ca de un obiect folositor, unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de a persevera, atunci Carosse era într-adevăr un actor de geniu. În scurt timp răbdarea lui se văzu răsplătită: Charlot plecase din nou pe drumul spre St Jean. Actorul își scutură hainele de frunze și noroi și-și alungă amorțeala întinzându-se ca un motan castrat, mare și leneș. Pistolul din buzunarul hainei îi atinse coapsa. Nu există actor, oricât de talentat, care să scape întru totul de trac, iar Carosse simți acest lucru din plin pe când trecea prin fața casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Jenny au părăsit camera. Brad și Jenny. Până și cuvintele cu numele lor mă fac să mă simt rău. Dar în afară de senzația de rău, nu mai am nici un alt sentiment. Nu simt nici furie, nici mâhnire, nici măcar prea multă durere. Amorțeală. Mă simt doar amorțită. Îmi scot valiza și încep să-mi strâng hainele, aruncând lucrurile la grămadă, fără să mă mai deranjez să le chitesc sau să le netezesc sau să le îndes. Deodată, simt nevoia copleșitoare să ies de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
am uitat cu totul de problema asta fiindcă pe masă se formaseră două linii albe superbe de grase ce erau. Eu am tras prima și, în timp ce Brigit trăgea și ea, am început să simt pișcături pe față, iar senzația de amorțeală care se instala inițial se risipea. M-am întors la oglindă și am zâmbit către propria mea imagine. Doamne, ce bine arătam în seara aia! Radiam! Uite ce piele curată aveam! Și cum îmi lucea părul! Și ce zâmbet cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
oprit. Dar până atunci îmi dădusem deja seama că eram mult prea lașă ca să mai accept și alte intervenții și că preferam să mă lupt cu durerea. Totuși, când tocmai mă hotărâsem să-l împing și să fug afară, o amorțeală splendidă și furnicătoare a început să-mi cuprindă buza și o jumătate din față, radiind în exterior cu degete liniștitoare. Am fost inundată de un val de euforie. Adoram senzația aia. Am savurat-o, întinzându-mă relaxată pe spătarul scaunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu se dea de gol. Auzea acum deslușit zgomotul făcut de animalul ce se apro pia. Simțea panica pătrunzându-l până în măduva oaselor. Toată ființa lui îl îndemna să o rupă la fugă dar frica îl paralizase de tot. O amorțeală rece îi cuprinsese membrele, țintuindu-l pe loc. Își cuprinse capul în mâini și închise ochii strâns. De acum, ursul era lângă el. Costi se aștepta să-i simtă răsuflarea pe obraji. Iar se făcuse frig, o adiere înghețată îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în timp ce o concavitate eliptică lua naștere în mijlocul ei. Aceasta creștea în înălțime, începând să coboare peste el, arcuindu-se ca un pod suspendat. Simțea pe față răceala aceea de mormânt iar pe brațe i se făcuse pielea de găină. O amorțeală stranie îi cuprindea mădularele în timp ce în urechi îi pătrundea o chemare îndepărtată. Era vocea Ilenei care îl striga din mijlocul găurii întunecate. Era singură și se afla în primejdie, plângând. Trebuia neapărat să alerge la ea să îi dea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și ea, după zece minute de citit „nespionat“, cu romanul crăcit cu coperta-n sus, Iubita locotenentului francez. Un somn fals din care se trezește în zece-cinșpe minute și, cu pașii neauziți în ștrampii negri de mătase, ușor crăcănată de amorțeala statului în patul incomod, pleacă la bucătărie să-și pregătească cafeaua la filtru. Zina bea până la șase cafele din astea pe zi, cam la aceleași ore, dimineața la șapte, la zece, la douășpe, la patru, la șapte seara și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Acum mă duc înapoi la ăia doi, să nu se supere. Nu vii cu mine să vă fac cunoștință, sau vă cunoașteți deja? Oare cine-mi oprea cuvintele la porțile buzelor? Nici să mă mișc nu puteam. Mă cuprinsese o amorțeală ciudată, de parcă urma să leșin. Devenisem o statuie de smoală ce se scurgea spre pământ cu mintea fugită de-acolo. Ea nu se supără că nu-i răspund și continuă împăciuitor: Bine, lasă că avem timp să mai vorbim. Aaa
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nimic, fiindcă sentimentele care mă încercau deveneau tot mai întortocheate și alergând rămăsesem doar eu și acea durere pornită dintr-o parte, ca o tăietură de paloș. Gâfâiam de oboseală și de neputință. Cu tot frigul de-afară, eu transpiram. Amorțeala simțită la intrarea în cantină nu dispăruse deloc. Cumva, picioarele alergau în legea lor, parcă altcineva respira în locul meu, iar eu eram doar un abur care vede un corp, care știe de undeva că-i aprține, dar pe care nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
tine, în halul ăsta, Adriana? Ce faci?, îi vorbi Luiza. - Ce fac eu? Zac în pat și-l găuresc treptat cu greutatea corpului meu de plumb, asta fac! Iar acest răspuns Adriana îl dădu ca dintr-o stare înaintată de amorțeală totală, nemirându-se deloc de persoana care i-l ceruse și nepunându-și întrebarea cum de a pătruns dânsa în casa ei. Se scurseră, astfel, câteva clipe. Realizând, totuși, după un oarecare răstimp, se ridică brusc în capul oaselor și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cap. Acum, sincer mărturisind, la cât de puțin comunica tânărul cu dânsa, era de mirare că știe despre el până și atât cât știa deja! Într-adevăr, a doua zi, când se trezi Șerban din somn, după ce se dezmetici din amorțeală cât de cât, ca lovit de trăsnet parcă fiind, el își vorbi în sinea lui, cu mare entuziasm, aproape frenetic: „Gata, m-am gândit atent și știu! Primul pas, pe care-l voi face, va fi să încep a mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
gând mai serios, ar fi înțeles că planul e imposibil de aplicat, dacă voința de a se sacrifica nu-i va da iluzia că totuși se poate îndeplini acest plan. Sau poate că vorbește așa numai ca să mă scoată din amorțeala din ziua asta, să mă facă să redevin febril din cauza ei. Căci este exclus să fie adevărat! Dacă ar fi adevărat, ce bucurie! Sau cuvântul este prea neînsemnat, nu se găsește nici o expresie care mi-ar putea exprima starea sufletească
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
bătrâni și ne facem socoteala vârstei pierdute zadarnic, cu multă melancolie, dar fără revoltă. Sărutările între noi sunt rare, frățești, fără perversitate. Ne simțim obosiți. Zilele mai calde ca totdeauna și marea cuminte, legănîndu-se în cadență, ne influențează în această amorțeală. Câmpie care a fost odinioară plină de flori și de iarbă proaspătă, pe unde a trecut un uragan. Ioana spuse tînguitoare: - Cred că nimic nu s-ar mai putea întîmpla, că am ajuns la starea în care totul îmi este
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]