976 matches
-
că au intrat prin parc, pe unde țăranii n-aveau voie să umble. Numai lângă rondul din fața castelului Trifon Guju îndrăzni să chiuiască gros și prelung, parc-ar fi vrut să-și încerce curajul și să spargă liniștea care-i amorțea pe toți... Cei mai mulți, intrați pe dincolo, prin curtea conacului, erau mai gălăgioși. Dinaintea lor porumbeii se ridicară în văzduh, iar orătăniile se împrăștiară orăcăind speriate. De prin grajduri și acareturi apăreau slujitori și argați de toate felurile, privind cu o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
suspin greu și dureros ca un geamăt. De groază nici nu putu scoate glas, dar sări în picioare, în aceeași clipă o voce speriată rosti: ― Marioara, să nu țipi că mă nenorocești!... Sunt eu, Isbășescu! Ieși anevoie de sub canapea. Era amorțit. Se ascunsese de când a văzut pe bătrânul Miron că ia pușca, bănuind ce are să se întîmple. Chircit acolo, a mulțumit lui Dumnezeu că i-a dăruit ideea salvatoare, altfel desigur brutele I-ar fi masacrat. I-a fost teamă dintâi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
polei zgrunțuros, parcă era glaspapir. Aurica privea în jur cu ochi mari, strângându-se la brațul bărbatului. Se lovi de o bucată de metal, țipă, frecându-și piciorul lovit. Mașinile ruginite, dându- și, ca orice ființă, sângele la iveală, nu amorțiseră cu totul. — Pe strada mea toți erau speriați, continuă Petrache. Chiar și când astea stăteau pe loc, ziceai că se apropie. Când au auzit că s-a spart mitingul la revoluție, toți care erau camionagii, excavatoriști, motostivuitori au lăsat mașinile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în prag, îți înfigi și mai tare bărbia în genunchi și aștepți. Ai crede că ghemuiala asta e cel mult plictisitoare, dar nu și istovitoare. Greșești, orice supunere la nemișcare, vreme îndelungată, e o silnicie. Asta de care vorbesc îți amorțea ceafa și îți încovoia spinarea. Când aveam dreptul să mergem printre paturi sau, cu program, să ne facem nevoile, umblam tupilați, cu umerii căzuți și bărbia în piept, de parcă am fi fost în tranșee, hăituiți de obuze. Ușile celulelor erau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
opri, apăsând pe cotorul cărții, ca să rămână deschisă în locul nimerit. Își văzu apoi de treburi, spălă farfuriile în ligheanul cu apă fiartă de pe plită, le clăti și le aranjă în dulap. La urmă se așeză să tricoteze. Era liniște, focul amorțea, îmboldind aburii ridicați din lighean să îmblânzească aerul uscat. Melania fredona încetișor, rostogolind, din când în când, ghemul, ca să-l deșire. Iar el citea și, pentru ca lectura să fie pe îndelete, îmbucătățea cuvintele din vârful buzelor. Când ajungea în josul paginii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sunt măsluite. În astfel de situații, cel mai tare om din lume nu e acela care rupe și sfarmă, căci asta nu e cu putință. Cel mai tare om din lume e cel ce rezistă. În cele din urmă, brațul amorțește și are senzația că nu-i mai aparține. Își sprijină capul de umăr și senzația îi vine doar de la tâmplă, nu și de la brațul inert ca un perete. Dacă n-ar fi sângele care continuă să picure din șuvițele năclăite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
puțin să ne cunoască alții pe noi... De-aia nu prea știu ce să vă spun. Poate că ați uitat... Când ați fost ultima oară în Valea Jiului ? Rada se crispă, simțind cum mâna dreaptă, cea încătușată de țeava caloriferului, îi amorțește din umăr : — De ce mă întrebați de Valea Jiului ? Polițistul ridică din umeri. Prea multe întrebări. Se plictisise. — Așa... E un loc ca oricare altul. — N-am fost niciodată în Valea Jiului. Nu păru surprins. — Multă lume n-a fost vreodată în Valea Jiului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că nu fusese destul, îi mai trăgea o lovitură de bâtă ori de picior. Fotografiile și imaginile filmate care au rămas de-atunci arată că, adesea, cel lovit nici măcar nu mai reacționa, primele lovituri fiind îndeajuns de puternice pentru a amorți corpul cât să nu le mai simtă pe următoarele. Dar cel ce lovea simțea iar nevoia s-o facă, de parcă avea o datorie de împlinit. Apoi cei bătuți erau predați Poliției, care, pentru a căpăta deplina încredere a agresorilor, continua
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
netezi părul care cădea în neorânduială. Se uitase în vitrină și nu-i venise să creadă : buza de jos spartă, ochiul stâng pe jumătate închis, obrajii descărnați de nesomn. Își pipăise fața, încă neconvinsă că reintrase în realitate, carnea era amorțită și senzațiile nu corespundeau cu ceea ce vedea în luciul vitrinei. Abia apoi, după ce mersese la spital, înțelesese că înlăuntrul ei lucrurile erau mult mai grave. Îi trebuiră câteva săptămâni pentru ca, atingându-și umerii și obrazul, să reintre în propriul trup
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mă trezește ca un straniu atac. Cămașa mi se udă de transpirație, în timp ce pielea capului îmi este în permanență umedă. Simțurile mi se ascut față de anumite lucruri, cum ar fi respirația lui Tung Chih și zgomotele din jurul cortului, și îmi amorțesc față de altele, cum ar fi foamea. Deși stăm în corturi separate, împăratul Hsien Feng își face apariția în fața mea în toiul nopții, ca o fantomă. Stă acolo, cu ochii goi de nefericire. Mă întreb dacă îmi pierd și eu mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru seara asta și nu a suportat ideea să rămână acasă. E un fel pozitiv de a privi situația. Punga goală din mână Îmi aminti că Înghițisem patru sute cincizeci de grame de Red Hots În fix douăsprezece minute. Gura Îmi amorțea și mă furnica, alternativ, dar asta nu m-a făcut să-mi Încetinesc ritmul. O să fie nasol și știi asta. În momentul ăsta singura mea speranță e să fie tolerabil. Ce dracu’ e asta? mormăi ea, ridicând un tricou albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cel mai neînsemnat gest care ar fi putut s-o lase să creadă că doream măcar s-o ating, povestește amorezul în jurnalul său. În după-amiaza aceea, mâna sa atârna nonșalant peste marginea unei măsuțe, ca un animal ostenit, apoi amorțit de atâta așteptat, mută ca o mănușă. M-am prefăcut că nu bag de seamă nimic. În cele din urmă, iritată, și-a mai retras-o întrucâtva și și-a adus-o până-n dreptul genunchilor". După cum vedem, limbajul flirtului devenise
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
unicului ei copil, femeia a sesizat o creștere dramatică a ritmului cardiac. Speriată că ar putea suferi un atac de cord, și-a dat seama că mai are și alte simptome. A început să aibă dificultăți de respirație, i-au amorțit mîinile, mușchii (mai ales cei de pe partea stîngă) i s-au încordat, transpira, tremura și avea junghiuri puternice în piept. Și-a lăsat bebelușul în sală și a alergat după ajutor. I s-a făcut o electrocardiogramă, dar medicii nu
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
a reportajului în (i)realitatea imediată, cu efecte potențate prin insistenta asupra unor scene teribile"174: " Stăm la rând la moara dintre munti,/ Unii sus pe boabe, alții pe protap/ Și, din când în când, ne schimbăm locul/ Să nu amorțim cu noaptea-n cap.// Mulți suntem câți saci avem în sănii,/ Am trecut prin miezul nopții plaiul,/ Fiecare după sacul lui,/ Să nu-i schimbe cineva mălaiul.// Roata morii stă înțepenită,/ Râul înghețat trosnește-n vânt,/ Boii i-am legat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
anthropologie de la surmodernité): un spațiu de anonimat, mort, fără nicio urmă, depersonalizat. Veselia forțată a pestriței hore imaginate într-unul dintre poemele angrosistului incluse în eu și câțiva prieteni nu ascunde suficient tristețea poetului la vederea orașului iubit, atât de amorțit într-un început din ce în ce mai palpabil de mortificare. Cauza esențială a acestei depersonalizări cvasigeneralizate este, firește, ceea ce poetul însuși numește a communication gap, o fractură în comunicarea dintre ființele ce traversează, abulic, aceste spații ale golului și inutilității. Sau care, dimpotrivă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
158); b. prezența unui al doilea sistem descriptiv, cel al corpului omenesc al lui Gilliat: braț → piept → pumn → cot → umăr → subsiori → mîna stîngă etc. Ph. Hamon încearcă să arate că acumularea a două sisteme descriptive ("trupul lui Gilliat e din ce în ce mai amorțit") denotă un procedeu narativ: "Mai întîi pentru că este o adăugare la un sens, ceea ce dă textului un dinamism și o orientare pe care cititorul o interpretează ca pe o serie de transformări. Apoi, pentru că aici sînt convocate semnalele convenționale ale
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
toate direcțiile era de făcut enorm și totul întârzia fără termen "sinteza generală" acum "ștearsă de la ordinea zilei", dar evident necesară și visată ca posibilă de Maiorescu însuși. În această perspectivă, critica avea misiunea de "a deștepta tinerimea încă prea amorțită de pâcla trecutului și de a îmbărbăta spiritele spre lucrarea roditoare". Semne bune se și iviseră într-un domeniu sau altul, dar ceea ce se cuvenea făcut acum era o instrumentalizare cât mai deplină a ansamblului. Construcția culturală avea prioritate în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ci de la calvinism, ce reprezenta, la acea vreme, calea sigură spre maghiarizare și înstrăinare. Dar cel mai important lucru realizat prin acest act a fost pasul decisiv pe care l-a realizat pentru emanciparea noastră națională prin deșteptarea instinctului național „amorțit până atunci de slavonism, grecism și calvinism”. Și într-adevăr, prin întemeierea școlilor pentru popor, apariția la Blaj a celui mai puternic focar de cultură românească de unde a și plecat iluminismul școlii ardelene prin Samoil Micu (Klein), Gheorghe Șincai, Petru
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sintimente înalte și duhul lor întreprinzător de lucruri mari. Cinstea, vrednicia, mândria, patriotismul, slobozenia, acestea era ideile de care era absorbiți rumânii [p. 320] din țara rumânească în vremea cârmuirii lui cei viteze. Din rumâni apăsați sub un jug greu, amorțiți printr-un dispodism nesuferit și degradați printr-o tiranie sălbatică, făcu oameni slobozi, făcu atâțea eroi care dădură lumei probă de celea ce poate o nație slobodă și cârmuită de un prinț mare. Niciodată țara rumânească n-a fost mai
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
parazitează sau perturbă fluxul comunicării didactice (de exemplu, contactul vizual și decodificarea limbajului verbal sunt întrerupte de către un elev care se joacă cu un obiect în timp ce profesorul oferă explicații); • induc în eroare (de exemplu, gestul ridicării umerilor de către un elev amorțit din cauza poziției în bancă poate să fie decodificat de profesor ca o manifestare a neînțelegerii mesajelor transmise); • sporesc redundanța comunicării (de exemplu, abundența gesturilor ilustrative); • perturbă atenția (gesturile personale excesive ale unui profesor ștergerea lentilelor ochelarilor, manipularea mărgelelor, păstrarea mâinilor
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
fabricată, în apropiere, la Modica... Modica Sale, Agrumi, Carruba, Anice, Limone, Fistic, Mandorla, Chilli...53 Și niște pastă de migdale din care urma să fac, după rețeta lui Marco, lapte de migdale, când ajungeam acasă. Căldura sau atmosfera orașului ne amorțise, lui Marco parcă i se terminaseră bateriile, Marco ești supărat?... nu, era doar obosit și atent la drum...Marco, dormi? Ei... De data asta, la întoarcere, gata cu așteptatul la Borsellino, cu Marco am mers până la hotel, am trecut pe lângă
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
suprafețe rupte În unghiuri ciudate: podul distrus de pe Sava, peste care ostașii trebuiau să treacă, folosindu-se de ruine, Înainte de a urca iar o costișă lungă Între două coline și a ataca Dubica, invizibilă de cealaltă parte. Frecându-și membrele amorțite de frig, Faulques și Olvido se Îndreptaseră spre râu odată cu ceilalți, cu aparatele foto În buzunare, fiindcă n-aveau destulă lumină ca să facă fotografii. Pare o chestie de-aia de-a lui Turner, spusese ea atunci. Îți aduci aminte? Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
voi va alunga zece mii. Trebuie să faci loc. Pentru un Yann Moix născut, vor fi eliminați zece mii de inocenți în caz că nu acceptă (ar fi prea fairplay) să plece singuri, sătuli de o existență închisă într-o societate închisă, o existență amorțită într-o societate amorțită, o existență desublimată într-o societate desublimantă. În cele din urmă, pentru a mi se face acest nenorocit de loc la care îmi dădea dreptul nașterea, au fost stîrpiți cîini, viței, meduze și niște pui de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
e total dialectică și cele mai dulci acorduri (mister al poeziei) răsună acolo unde fraza e mai sentențioasă: După suferiri multe inima se-mpietrește; Lanțul ce-n veci ne-apasă uităm cât e de greu; Răul se face fire, simțirea amorțește, Și trăiesc în durere ca-n elementul meu. Printr-un fenomen de confuzie, caracteristic tranziției, Gr. Alecsandrescu va fi lamartinian și în același timp poet în gustul clasic. Gândul de a compune Epistole e stârnit de lectura lui Boileau și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Într-un fel n-a rămas, Că aci e-nvăpăiat, Ș-aci rece Înghețat, mă-nfiorez ceas pe ceas. Simț un prea dulce leșin, toate vinele-mi slăbesc, Niște sfîrșituri Îmi vin, De nici nu poci să suspin pînă de tot amorțesc.” Erotocritul a fost sedus prin vedere, Areti este sedusă pin cîntec. Neștiutoarea fată ascultă șase seri la rînd cîntecele Întristatului Orfeu și se Înspăimîntă, somnul Îi piere. Insomnia este, știm bine, primul semn al dulcei maladii. O comparație mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]