964 matches
-
Marele război a adus și restricții alimentare pentru întreaga populație italiană. Și în Institut a început să lipsească pâinea și mămăliga. Pentru a face situația și mai crudă s-au adăugat și anotimpurile de iarnă deosebit de reci. Lipsa de încălzire amorțea membrele și moleșea mințile. Apa din găleți și cerneala din călimări deveneau cubulețe de gheață. Ora de studiu de dimineață se transforma într-un concert de zgomote nearmonioase: frecări de mâini, suflare continuă pe degetele degerate, bătăi ale picioarelor înghețate
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
încît riscul României de a merge orbește pe drumuri rele devenea neliniștitor. Persecuțiile ungurești împotriva masei românești, predominantă în Transilvania, produceau fricțiuni tot mai mari între București și Viena, iar leacul găsit în problema cuțovalahilor, de acum rezolvată, înceta să amorțească opinia publică românească, foarte sensibilă la revigorarea vexațiilor ungurești dincolo de Carpați. Situația, cu esență, era analogă cu cea a raporturilor italo-austriece comandate de o alianță care nu era pentru Viena decît o asigurare împotriva iredentismului vecin. Anexarea oficială a Bosniei-Herțegovina
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
e total dialectică și cele mai dulci acorduri (mister al poeziei) răsună acolo unde fraza e mai sentențioasă: După suferiri multe inima se-mpietrește; Lanțul ce-n veci ne-apasă uităm cât e de greu; Răul se face fire, simțirea amorțește, Și trăiesc în durere ca-n elementul meu. Printr-un fenomen de confuzie, caracteristic tranziției, Gr. Alecsandrescu va fi lamartinian și în același timp poet în gustul clasic. Gândul de a compune Epistole e stârnit de lectura lui Boileau și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un vas să bei acolo. Și tot timpul trebuia să te plimbi, că n-aveai ce să faci, că de stat nu puteai să stai mult pe tineta aia, că avea o margine subțire, și dacă stăteai prea mult Îți amorțeau picioarele. Și șapte zile și șapte nopți am mers, m-am gândit, mi-am recitat poezii, rugăciuni, amintiri. Am avut tot felul de gânduri. Au trecut șapte zile și șapte nopți. Dar ce am remarcat În timpul ăla: am văzut că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
iunie, era deja formată hidrosadenita și-mi spune un coleg chirurg: „Am reușit să scot de la farmacia penitenciarului un flacon de chelen și diseară ducem cu noi În cameră ce trebuie și ți-o rezolvăm”... Chelenu’ Îi trebuia ca să mă amorțească... Și cum o făcut, cum nu, da’ când o tăiat flaconul, În loc să taie unde trebuie, l-o tăiat mai jos și În trei secunde s-o și scurs chelenul din flacon... Ce anestezie? Și-atunci am zis: „Haideți, mă!”. Și-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
suspectîndu-le de modernizări forțate, le utilizează acum ostentativ, voind să arate, probabil, că, vezi, „și noi le știm”. Să adaug la acestea gravitatea ce-o pune în rostirea fiecărei fraze, care îi dă un aer solemn, aproape oficial, și care amorțește spiritul critic al ascultătorului. În sfîrșit, i-aș obiecta modul de manipulare a citatelor, exploatarea lor arbitrară. N-am încercat să-i spun impresiile mele în euforia dată de felicitările celorlalți, n-ar fi primit - sînt convins - nici una dintre aceste
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
usca de tot. *„Blestemul” care mă urmărește neîncetat e, fără îndoială, sărăcia (ca privațiune, nu ca indigență). Multe aș fi putut să le fac altfel, mai bine, dacă aș fi fost un pic mai avut. Sărăcia e ca frigul: te amorțește treptat, te imobilizează. *Cu o excepție sau două, de aproape 15 ani, cuvîntările „Tovarășului” mă lasă indiferent. Bineînțeles, le-am citit, ca să știu ce zice, „cum se pun problemele”, dar nu mi-am făcut din ele niciodată un punct de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ies taman pe dos de cum s-a așteptat. Unul dintre acestea a fost recitalul lui Sorin Postelnicu, pe texte de Ovidiu Genaru, care, literalmente, a speriat-o: avea fața albastră-violet, asemenea părului („tipa” excelează la coafuri) și cred că-i amorțise limba. Actorul (pe care la prînz, în chip de specială prețuire, îl așezase în fața ei, a doamnei Vera Călinescu și a Corneliei ștefănescu) a fost provocator cu ostentație făcînd ca „șopîrlele” să pară vipere. În timpul ultimului prînz de la Onești, buza
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ridică și se duse la chiuvetă. Bău câteva căni mari de apă. — Cum merge treaba? întrebă el. — M-am mai obișnuit. Merge... încet, dar merge. — Bravo! E foarte important să-ți faci datoria cum trebuie. Atunci nici mintea nu-ți amorțește. Umbra continua să bată cuie. — N-ai vrea să facem câțiva pași? Ți-aș arăta ceva interesant, zise Paznicul. Am ieșit în urma lui. Umbra era cocoțată pe căruță și bătea ultima scândură. Mai lipsea osia... dar arăta ca nouă. Paznicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
verificat creioanele și carnețelul. Din cele cinci creioane pe care le ascuțisem frumos, două aveau vârfurile rupte, două boante, și unul era intact. Nu-l folosisem. Umplusem șaisprezece pagini de carnețel cu cifrele mele. Degetul mare de la mâna dreaptă îmi amorțise ușor, așa cum mi se întâmplă întotdeauna când scriu mult. Am comparat datele permutate cu cele rezultate de la spălarea creierului, ca să văd dacă se potrivesc cum scrie la carte. Am ars lista în chiuvetă, am pus carnețelul într-o cutie pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că erau plini de nisip. Și vârfurile degetelor își pierduseră parcă sensibilitatea. În asemenea momente, bibliotecara îmi aducea un prosop rece ca să-l țin pe ochi, precum și niște supă caldă sau lapte rece. N-aveau nici un gust și parcă îmi amorțea limba. După ce mă mai obișnuiam puțin, eram în stare să le beau fără să mai strâmb din nas. În clipele acelea ea zâmbea fericită. — Vezi? Te obișnuiești încet-încet cu orașul ăsta. Mâncarea de aici e diferită de mâncarea din alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bucățele de piersici, a apropiat conserva de gură și a sorbit sucul. Eu am scos între timp sticluța de whisky și am luat două-trei guri. Parcă mă simțeam puțin mai bine și durerile s-au mai atenuat. De fapt, alcoolul amorțea nervii, lăsându-mă cu senzația că durerile nu-mi mai aparțineau, că aveau și ele viața lor proprie. Îți mulțumesc mult, spuse Profesorul. Adevărul e că am întotdeauna rezerve aici pentru câteva zile, dar de data asta le-am neglijat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
m-ar putea prinde în ghearele lui. Știu că o să mor în curând, dar cel puțin să nu-mi găsesc sfârșitul într-un loc atât de mizerabil, mâncat de pești hidoși. Vreau să mor scăldat de razele soarelui. Mi-au amorțit brațele din pricina apei reci, așa că am încercat să le mișc mai mult. — Ești un om grozav, spuse fata. Nu i se mai simțea oboseala în voce. Parcă făcuse o baie caldă și bună. Sunt puțini cei care gândesc astfel. — Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
țigări în ultima mea zi de viață. Am rămas sub streașina tutungeriei, am băgat o țigară în gură și am aprins-o cu bricheta. Mi s-a părut tare ciudat gustul ei după atâta abstinență. Am amețit și mi-au amorțit vârfurile degetelor de la ambele mâini. Am intrat apoi în patiserie și am cumpărat patru tarte. Aveau nume franțuzești lungi și complicate, pe care le-am și uitat în clipa în care vânzătoarea le-a băgat în cutie. Învățasem eu ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
stins lampa. Abia în clipa aceea am înțeles de unde veneau sclipirile puternice. De la cranii. Toate străluceau și în încăpere era lumină ca ziua-n amiaza mare. Blândă ca lumina soarelui de primăvară și liniștită ca cea a lunii. Lumina veche, amorțită în nenumăratele cranii de pe rafturi, se trezea la viață. Craniile aliniate sclipeau liniștit, ca marea brăzdată de razele soarelui la răsărit. Le-am privit fosforescența, dar nu mă mai supărau ochii. Ba chiar mă simțeam bine. Sufletul îmi era plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rece care se ridica în stânga ne privea de sus dușmănos, fără un sunet. Crengile ulmului s-au mai scuturat de zăpadă și apoi s-au îndreptat iar spre cer. — Nu-mi simt picioarele, spuse Umbra. Am tot exersat ca să nu amorțesc de atâta stat în pat, dar se pare că a fost prea mică încăperea aceea nenorocită. Am ieșit din țarc, am intrat în gheretă și am pus cheile la loc. Dacă aveam puțin noroc, Paznicul nu avea să observe prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pendulează între : teoriile care susțin că migrația descurajează dezvoltarea locală, că migra-euros (parafrazându-l pe Jorge et al., Migradollars and Development: A Reconsideration of the Mexican Case, 1996), adică banii trimiși din străinătate, creează un tip de dependență economică ce amorțește orice inițiativă de dezvoltare autonomă. Din acest punct de vedere migrația este un paliativ care ridică nivelul de trai al unor gospodării individuale (își renovează casele, își trimit copiii la școală, își asigură consumul zilnic), dar care nu produce dezvoltare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
românești, când austriecii și rușii, meseriașii germani și negustorii brașoveni, evreii, consulii, călătorii și dascălii străini ne deschid ochii și ne împing spre europenizare, mai întâi cu privire la destinele portului și locuințelor noastre, apoi și restului trebuințelor, găsim pe meseriașii români „amorțiți în rutinele vechi". Dar cum domnii țărilor române dau voie și evreilor și armenilor să înființeze bresle naționale închise, să permită și străinilor să intre în ele, uneori străinii înlocuind meseriașii autohtoni, se surpă însăși temelia existenței breslelor, dar se
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
VIS NEÎMPLINIT În memoria eroinei de la Jiu, Ecaterina Teodoroiu Visa s-ajungă învățătoare Spunea Sabina, sora ei Destinul croi o altă cărare Pentru fata că floarea de tei. În ograda părinteasca sărăcia apăsătoare Amorțea cumpănă în vânt. În cer ciutura secase la soare Tăcerea coborâse pe pământ. Cătălina vedea părinții trudind în zadar Sărăcia încremenită-n azimut Ar fi dorit să-i scoată din amar Însă destinul era un vulcan de temut. ... și a
Vis neîmplinit. In: Curierul „Ginta latină” by Laura Vega () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2238]
-
stăpînire pe alteritate, să o păstreze perpetuu în prezența Sinelui. Dar o asemenea înstăpînire presupune totodată o invadare a Celuilalt care îi mortifica și obiectualizează identitatea; fortîndu-l la prezența permanentă, Sinele îl șomează de fapt să nu se schimbe, să amorțească în acea ipostază unică, altminteri efemera, în care Celălalt este iubit. Privirea stăruitoare sub care Chantal își pironește partenerul nu-i poate certifică prezența lui, ci reprezintă reflexul disperat al dezamăgitei care se agață de prezent, pentru că nu mai are
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
eu nevoie de ea, cum vine iute ea și se întinde, scoală-te, masă, pune-te masă. Și se sprijină cu mîinile și picioarele pe pămînt și e masa cea mai ascultătoare din lume. E drept, din cînd în cînd amorțește. Și-atunci, delicat și cu adîncă supunere, își scuză neputința și-mi cere voie să se întoarcă de pe-o parte pe alta, să-și schimbe mîinile. Și dacă, în clipa aceea, eu stau cu prietenii mei, doisprezece și beau
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-website/Imaginative/5037_a_6362]
-
fiind căutate de amatorii de aer curat. Întinsele pășuni colorate floral în cele mai variate chipuri, impunătatea dealurilor ce străjuiesc comuna înveșmântate în păduri de foioase și brad, livezile de prun și măr, poienile desprinse din basm ademenesc ochiul trecătorului amorțindu-l în acest pitoresc tărâm. Principalele obiective turistice ale comunei Adunați sunt: -Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a cărei piatră de temelie a fost pusă în 1881. -Monumentul eroilor căzuți în războaiele de la 1877-1878 și 1916-1918 construit în anul
Comuna Adunați, Prahova () [Corola-website/Science/301634_a_302963]
-
păcat la șapte case. (Ileana Copil) In momentul în care a murit cineva se anunță vecinii și la șapte case din apropiere nu e voie să se lucreze altceva decât pentru mort. Dacă vei lucra lucru de mână îți vor amorți mâinile. Nu e voie să speli că se fac ,bele” - bale la mort. Cei din casă să nu se pieptene că le amorțește capul. Se acoperă oglinda cu ceva ca nimeni să nu se vadă în ea.(Ana Marc) De
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
e voie să se lucreze altceva decât pentru mort. Dacă vei lucra lucru de mână îți vor amorți mâinile. Nu e voie să speli că se fac ,bele” - bale la mort. Cei din casă să nu se pieptene că le amorțește capul. Se acoperă oglinda cu ceva ca nimeni să nu se vadă în ea.(Ana Marc) De obicei în sat există un om sărac care spală morții; îi spală pe tot corpul și îi îmbracă cu hainele cele mai bune
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
pe care i le pregătește Filosofia nu sunt nici versuri menite a ușura suferința (căci aceasta nu ar însemna decât păstrarea spiritului într-o stare inferioară, aceea în care moartea este înțeleasă ca o catastrofă), nici oblojiri trupești menite a amorți durerea (aceasta ar însemna grăbirea morții dar într-un mod pur trupesc, deci acceptarea unei semnificații pur materiale a morții). Moartea trebuie acceptată în mod filosofic, adică înțelept. Prima problemă care trebuie lămurită este: „ce înseamnă să mori?” Proza V
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]