6,246 matches
-
lor, Victor Petru Vulcan, autorul volumului de versuri Trubadur prin tunelul timpului (localitate nemenționată, H.P., 2008), este pătruns de importanța adevărurilor pe care le declamă pe un ton sentențios-sumbru, deși adevărurile în cauză nu sunt decât niște truisme, din categoria „amorul e un lucru foarte mare“: „Purtați fiind efemer / De-un val în van ce piere, / Ne zbatem existența / În vis, dor și durere. // Și după noi rămâne / Din tot ce-am fost cândva / O mână doar de oase / Și anonimă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a vorbi cu adevărat despre sine, de a fi el însuși. Prin el vorbește „o străină gură“. Autenticitatea emoțiilor sale este nulă: „Mă-ntorc și azi la tine / Cuprins de un nestins dor. / Vei crede iar, iubito, / În șoapte de amor?“ La un concurs „Cine este autorul?“, nimeni n-ar ghici cui aparțin versurile citate. Se mai remarcă apoi o anumită grandomanie, care face versurile neconvingătoare: „În infinitul cosmic / Prin lumea lui astrală / Mă simt proscris pe Terra / De-o vină
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nevastă-sa ar călca strîmb, totuși suporta greu imaginea că ar purta niște coarne de cerb. Oare îl strînge în brațe sau poate chițcăie oh-uri și ah-uri, cum fac profesionistele? se întreba oarecum ciudos Daniel. Era hîrșit în amorul cu necunoscutele și învățase în toate limbile să zică, atunci cînd fetele exagerau cu chițcăitul: Taci dracului din gură! Momentele amoroase erau scurte, plătea cinstit și apoi dormea profund cît era necesar. Frămîntările sale erau legate de o anume inechitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-i doar un animal. Mă rog, popa leilor, ceva ca la om. Așa mai merge. Deci, omul s-a gîndit cu bostanul lui, mai bine să aibă fiecare cîte una. Mai ales că și muierile erau tare deștepte și făceau amor de dragul amorului. Cum adică? Nu vezi la animale? Femelele nu-s disponibile decît cînd au o treabă de făcut, adică un pui. Nu ca a mea, intervine un bețiv, fără nici un dinte din gură. Uită-te la tine, ce spurcăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un animal. Mă rog, popa leilor, ceva ca la om. Așa mai merge. Deci, omul s-a gîndit cu bostanul lui, mai bine să aibă fiecare cîte una. Mai ales că și muierile erau tare deștepte și făceau amor de dragul amorului. Cum adică? Nu vezi la animale? Femelele nu-s disponibile decît cînd au o treabă de făcut, adică un pui. Nu ca a mea, intervine un bețiv, fără nici un dinte din gură. Uită-te la tine, ce spurcăciune ești! Nevolnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în privința galanteriilor. lulius Cezar, numit, la Roma, soțul tuturor femeilor și soția tuturor bărbaților, Ludovic XIV, căruia-i plăceau mult femeile, August, primul rege al Poloniei, care împărțea femeile cu supușii lui, toți acești suverani n-au fost urîți din cauza amorurilor lor. Și dacă Cezar a fost asasinat, dacă libertatea romană a făcut să se înfigă atîtea pumnale în trupul său a fost pentru că Cezar era un uzurpator, iar nu pentru că era galant. Voi fi contrazis, poate, amintindu-mi-se expulzarea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a fost pentru că Cezar era un uzurpator, iar nu pentru că era galant. Voi fi contrazis, poate, amintindu-mi-se expulzarea regilor din Roma din pricina atentatului la pudoarea Lucreției, aceasta pentru a susține părerea lui Machiavelli; eu răspund însă că nu amorul tînărului Tarquinus pentru Lucreția, ci maniera violentă de a face amor a dus la răscoala Romei; și cum această violență trezea în oameni amintirea altor violențe comise de Tarquini, s-au gîndit atunci serios să le răzbune; dacă aventura Lucreției
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
galant. Voi fi contrazis, poate, amintindu-mi-se expulzarea regilor din Roma din pricina atentatului la pudoarea Lucreției, aceasta pentru a susține părerea lui Machiavelli; eu răspund însă că nu amorul tînărului Tarquinus pentru Lucreția, ci maniera violentă de a face amor a dus la răscoala Romei; și cum această violență trezea în oameni amintirea altor violențe comise de Tarquini, s-au gîndit atunci serios să le răzbune; dacă aventura Lucreției nu e cumva doar un roman. Nu spun acestea pentru a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
roman. Nu spun acestea pentru a scuza înclinațiile amoroase ale principilor, ele pot fi, din punct de vedere moral, rele; n-am vrut să arăt aici decît că nu galanteria i-a făcut pe suverani odioși. La un principe bun, amorul este privit ca o slăbiciune, scuzabilă, dacă nu este însoțită de injustiții. Putem iubi ca Ludovic XII, Carol II-rege al Angliei, ca regele August, dar nu trebuie să-i imităm nici pe Nero, nici pe David. Iată ceea ce mi se
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ce trebuie să recompenseze și să pedepsească exemplar, astfel încît acțiunile lor, toate, să capete un aer de măreție. Principilor generoși nu le va lipsi reputația, mai ales cînd mărinimia lor este o urmare a largheței sufletești, și nu a amorului propriu. Bunătatea inimii îi poate face mai mari decît orice altă virtute. Cicero îi spunea lui Cezar: "N-ai nimic mai scump în destinul tău decît puterea de a salva atîția oameni și nici mai demn de bunătatea ta decît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
slăbiciunea principilor în privința lingușirilor; vrem ca regii să iubească adevărul, vrem ca urechile lor să se obișnuiască a-l auzi și avem dreptate; dar mai vrem, după obiceiul oamenilor, și lucruri un pic contradictorii: vrem ca principii să aibă destul amor propriu pentru a iubi gloria, pentru a întreprinde mari acțiuni, iar, în același timp, să fie îndeajuns de indiferenți ca să renunțe de bună-voie la răsplata muncii lor; același principiu ar trebui să-i facă să merite lauda și s-o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
întreba: "Ce Dumnezeu mai vrea și asta cu sentimentele ei fleșcăite? Ale mele au dat ortul popii demult, tare demult, și n-am făcut o tragedie din asta. Slavă Domnului că nu sunt infirm, că mai pot mima zâmbetul și amorul înflăcărat, că... Doamne, ciudații de tipul ăsta sunt de pe o altă planetă a inimii. Chiar vor să fie bolnavi de romantism înflăcărat toată viața?..." Știi ce-i de poveste în toată întâmplarea asta a noastră, Z? Faptul că uneori îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din cale-afară de păguboasă pentru estetică. Nineta, dimpotrivă, mă lauda, spunea că am stil, personalitate, că nu trebuie să scriem toți precum oile, oficial, standard, că ne-am plictisi de mama-focului, dacă doamnele ar primi de la toți amanții scrisori de amor însăilate cu litere scrise identic, precum cele din abecedar. Ea credea că originalitatea trebuie cultivată. În plus, nu înțelegea de ce nu sunt acordate țâncilor și premii speciale pentru stil, originalitate, căci altfel, acordându-le coronițe numai plicticoșilor de nota zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
carevasăzică: mă mențineam în piscul topului. Numai Nineta, fumând ca de obicei, calmă, nu vărsa lacrimi și se întreba care dintre purtătorii de sicriu îi va lua locul mortului, că doar n-o fac ei pe groparii televizați doar de amorul artei. Eu nu pricepeam nici în ruptul capului cum Dumnezeu poți lua locul unui mort, dar admiram atitudinea eroică a Ninetei care, în fața morții, iată, nu se dădea bătută, nu lăcrima, nu se văicărea. Și-n vreme ce ninetistele vorbeau despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dar un pic de bun-simț aveam și eu, așa că nu mă plângeam. Când băcanul din colț m-a prins, într-un rând, de guler, și m-a întors cu josu-n sus, urlând ceva în genul "Împielițatule, dă-mi bilețelul de amor, că te fac arșice, dacă nu...", deși m-a scuturat ca pe un pom cu roade coapte, văzând că nu-mi cade nimic de prin buzunare sau de prin sân, mi-a dat două scatoalce și mi-a recomandat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în orice împrejurare. Chiar și pe mine m-a pus la colț. Invitându-mă, cu vioară cu tot, ca să descrețesc frunțile la "botezul intim" al unui nepoțel de-al ei, aveam s-o tratez cu refuz de artist jignit în amorul propriu, motiv pentru care, după ce mi-a spus cine sunt "un mucos de țambalagiu" a aruncat anatema: "O să mai treacă multă apă pe Dunărea albastră, până când vei avea dreptul să-ți lipești pe ușă, cu onoare, ceva în genul "vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
atins niciun fir de păr. Îmi împrospătasem aerul titlurilor de depravat și pușlama și eram pe cale de a deveni erou. Dar nu eu l-am dat jos de pe soclu pe teroristul cu moacă de chinez ratat. Geniul feminin, lovit în amorul propriu, poate fi mai eficient în demolări chiar și decât unul ca mine, insul împopoțonat cu toate titlurile râvnite de un muritor de rând aflat la vârsta țâncismului. La inevitabilul extemporal în care noi, băieții, urma să fim masacrați, fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
orice vârstă. Să nu mă întrebați de unde am avut alcool, prin pușcării... Busuiocul nu-i floarea mortului, nici a morții. Nu știați că i se spune iarba dragostei? E folosit la toate farmecele de dragoste, la toate legăturile și filtrele amorului. Îl putem pune în scăldătoarea copiilor, ca să le aducă noroc la iubit, pentru că nimic nu este mai dumnezeiesc în lume decât să iubești și să fii iubit... Ninetistele, care închinaseră steagul până atunci, au făcut ochi. Sorbeau vorbele lui Grătărel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pielea pe băț... Tata îi dă înainte... "Căpitanul Falcă: băiat subțire, miroase a parfum ales, e miștocar, dar se vede că e mereu obosit de curve..." Cele mai multe ninetiste duc mâinile la urechi, dar se vede că o fac numai de amorul artei. Sunt curioase-foc... Tata-i dă înainte... Așaaaa... Căpitanul Falcă, ziceam... Se uită la tine ca la o victimă sigură. Întreabă din când în când pe majur: Dă semne de cip-cirip?" Se supără și-și sacrifică pantoful de lac. Lovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de fericire întru idealul fișei postului. Mai curând preferăm să jucăm rolul insului care sfidează amănuntele unei slujbe care a făcut vedetă din plictis și să ne comportăm ca niște sisifi, ființe transformate în substantive comune... Acesta este, neîndoielnic, un amor narcisist, dar mi s-a întâmplat să mă îndrăgostesc anul trecut și de gândul unui filosof care spunea că întregul glob pământesc nu se poate afla într-o mizerie mai mare decât un singur suflet. E de poveste zicerea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută, tăcere cerută Durerea apasă, durerea amăgește frumos Clipirea vieții, clipire de aur, clipire leneșă, aurul leneș al clipirii simțite. Lumina adie, lumina, privirea de foc, ochii, pielea fierbinte, Fierbinte de somn, de amor, fierbinte și-arzând, fierbinte pe mine, fierbinte plăcut, contopirea fierbințelii pe mine. Și șoapta ajunge, și șoapta atinge ușor Vise de dor, vise de agonie. Noaptea-i pustie Când zâmbetul tău e aproape Murmur de noapte, Șoapte de noapte, E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
odine de idei o data intru îmbătată de alcool și fac dragoste nebună cu un tip în sufrageria unei cunoștințe, în timp ce în apartamentul situat la etajul 7 mai erau câteva persoane. Mă pricep să intru în toate stilurile de sex și amor, sunt talentată. Atunci, cu tandrețe și amețeală, pe lumina aprinsă, ușa descuiată și cu chef de distracții. Are loc și războiul din Irak. Privit la televizor pare scos din filmele turnate prin 1994. Pe viu înțelegi ce e de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
focul dragostei îl cuprinsese și îl înviorase pe deplin, se simțea cu totul înspăimântat; vârsta copilei îl înspăimânta. De fapt, cei zece ani ai acesteia nu însemnau nimic în ochii lui, căci sentimentul de dragoste este universal, nu-i așa? Amor omnibus idem1, ar fi spus Vergiliu. Însă asta-i ceea ce nu înțelege deloc lumea, lume care îmbracă totul într-o platoșă de tipare rigide și de rigori anevoioase! În aceste rigori și tipare, la început, s-a aruncat și Silvestru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și așa, dânsul nu izbutea niciodată, cu niciun chip, să se apropie sufletește de mama lui, iar certurile se îndesau și deveneau tot mai înverșunate și mai violente pe zi ce trecea. Mai mult decât orice, ambii erau plini de amor propriu, dar Șerban era cel ce domina aici. Puțin câte puțin, chiar și pe mama sa reușise cu abilitate s-o subjuge mult, plasând-o în rolul de subaltern al său și comportându-se cu ea aproape despotic. Atât unul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
printr-o delicioasă sintagmă redundantă, drept "venerabilul bătrân") și odrasla acestuia, Maria: "se apropie de bătrân și depuse pe mâna lui un sărut inocent și plin de dulceață. Bătrânul o strânse la piept și o sărută pe frunte cu acel amor pe care numai părinții îl simt (mai sunteți în viață?, n. m.). După ce tata și fiica schimbară între dânșii câteva priviri de o iubire nedescriptibilă, șezură pe o sofa de postav roșu cu ciucuri albi de Veneția [...]". Pe cât de mult
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]