1,230 matches
-
acasă. Nu?" 22 aprilie, ziua de naștere a lui Camil Petrescu, după calendarul vechi, corespunzînd mai cunoscutei 9 aprilie, este invocată narcisiac și în jurnalul propriu, publicat sub titlul Note zilnice: "Nelly Sterian îi explica (soțului ei, n. n.) serios și amuzat: Pe Kuki l-am avut cu adevărat într-o dimineață de Sf. Gheorghe. Camil ne invitase pe noi, pe Leni și alții, să sărbătorim ziua lui. Atunci l-am cunoscut chiar. (...) Am fost epatați. O noapte delicioasă... Am făcut tot
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fi adus acasă la el, ba chiar părinții l-ar fi lăudat că iese c-un asemenea prieten. Cînd i-a expus chestiunea, băiatul l-a lăsat să vorbească fără să-l întrerupă, dar uitîndu-se la el de sus, cumva amuzat. Amuzamentul ăsta țîșnea poate din sprîncenele ridicate sau din colțul buzelor sau din cel al ochilor. Sursa nu era sigură, totuși asta era impresia generală. Asta l-a făcut să spună totul cam fără convingere, ca și cum ar fi ajuns și
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ușoare; așa vrea Ungaretti care ne-a adus pe toți pe orbita lui.138 În 4 mai 1932 șosea răspunsul prin care Quasimodo dezmințea, în grabă și disprețuitor, orice ascendentă ungarettiană a rimelor sale: Grande îmi scrie adăugând un comentariu amuzat că a aflat că Ungaretti e foarte supărat pe Oboi scufundat despre care crede că este o traducere a Portului înmormântat. Ce nebunie!139 În anii treizeci ai secolului trecut mediul literar italian nu a neglijat să apropie versurile quasimodiene
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
poeziilor lui Eminescu direcționează atenția lectorului mai curând către relativitatea lumilor și a dimensiunilor, denunțată inclusiv autoironic [E foarte curios să vedem cum Eminescu își bate joc astfel, într-o măsură, de propria lui filozofie. Dar sub aparențe grațioase și amuzate, bucata ascunde o semnificație profundă. Această parodie nu e un simplu joc. Relativismul, sub semnul căruia e scrisă întreaga nuvelă, își găsește aici confirmarea: Eminescu este sceptic față de propriul lui scepticism. Filozof, el își face meseria denunțînd iluzia universală a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de stereotipuri și sentimentalisme, nu vede pericolul real constituit de Germania revizionistă, fiind, într-un fel, complice la ascensiunea ulterioară a fascismului și hitlerismului. Politica trebuie făcută de profesioniști, nu de diletanți, afirmă, cu convingere, Lewis. Venerabilii politicieni europeni rîd amuzați ori intrigați. Un singur om ascultă, plin de considerație, într-un colț, nevăzut de nimeni. E majordomul, profesionistul veritabil Stevens. Mesajul real al lui Ishiguro nu poate fi, de aceea, ratat: ce bine dacă Europa interbelică ar fi fost condusă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
De obicei, îmi încep cursurile cu această întrebare. Și avertizez: Nu e nici o capcană. Presupunem că șoferul e un om obișnuit, că posedă permis de conducere și are experiență; mașina e în bună stare de funcționare și chiar bine întreținută." Amuzați dar contrariați, studenții își dau imediat seama că răspunsurile lor (să știi unde vrei să mergi, să cunoști drumul, să nu bei etc.) nu răspund la întrebarea pusă. Sunt și mai iritați cînd descoperă că nici măcar nu ajung să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a mișcării"... Și dragostea în toate acestea? A, da, dragostea. Ei bine, să revenim la ea. Orsenna, mai întîi, pentru care fericirea de a se povesti în nebunii intime întîlnește vîrtejul istoric și aruncă o mulțime de ochiade corozive și amuzate unei epoci întregi, unui climat cultural complex. "Doar Legenda e mai puternică decît Legea." Putem spune că sub acest semn evoluează, ușoară, malițioasă, scăpărătoare, generoasă și neverosimilă, istoria celor patruzeci de ani de pasiune sucită, dar neclintită dintre Gabriel și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o dovedesc cele peste 40 de traduceri ce au urmat. Între timp, Vann a continuat să scrie, tot despre insule, tot despre Alaska, cel de-al doilea roman, Caribou Island, fiind publicat de curînd. Darul de povestitor și-l explică, amuzat, prin originile sale: Am crescut într-o familie de mincinoși. Mințeau în poveștile de pes cuit și vînătoare, le înfrumusețau, dar mințeau și în legătură cu lucrurile importante. E un foarte bun antrenament pentru scris! Aviz amatorilor... În familie, bunica dinspre tată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
defileze pe sub ochii uluiți ai cititorului, personaje de primă mînă, precum Platon, Aristotel, Kepler, Galilei, Newton, Darwin, Einstein și mulți alții care au contribuit substanțial la făurirea viziunii noaste despre lumea în care viețuim. Ideile curg sub atenta și adesea amuzata supraveghere a "Bătrînului", dar și a celuilalt personaj, autorul însuși, rînd pe rînd indulgent, sever sau admirativ față de condiția umană. Dintre toate, poate că evidența relativității timpului pe care îl credeam reper suprem a produs cea mai profundă perturbare a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
insinuează suficiente indicii de o mare importanță pentru reconstituirea evenimentelor, o face în așa fel încît pe moment îți scapă, nu le sesizezi decît retroactiv, cînd oricum e prea tîrziu. Și totul în acel unic stil djianesc, aparent detașat, ușor amuzat, ca și cum nimic nu ar avea vreodată nici cea mai mică importanță și viața nu ar fi decît o suită de "incidențe". Într-un interviu acordat în februarie 2010 lui Claire Devarrieux, scriitorul își mărturisește cîteva "secrete de frabricație": Nu există
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
chestia cu colectiva, că zicea că bătrânul de l-ați îngropat azi era omul căpitanului Goncea de la raion. Ce mai, a fost o bătaie de a venit miliția și i-a despărțit că a tras cu revolvelu. A fost... Chicoti amuzată, ca și cum ar fi revăzut bătaia de demult. - Parcă văd și acușica cum s-a petrecut totul. Ca la cinema le văd. N-aveau casele astea. Era alea vechi, de-a ars mai p-ormă și le-a făcut p-astea
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
este expresia publică a unui interes profund, vibrant și atât de personal încât se confundă cu o exigentă și severă iubire. Știind bine asta, și amintindu-mi de o întâmplare pe care prietena mea mi-o povestise cu o indignare amuzată, despre o doamnă de origine română emigrată de mult în Franța, care o interpelase agresiv la una dintre conferințele de la Institutul Cultural Român de la Paris, întrebând-o cum de își permite să vorbească despre trecutul României când nu e româncă
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
fapt nu-l interesa, socoti însă că fusese inspirat când pusese întrebarea; era limpede că trebuia să trimită la Mitropolie un mesaj scris, pentru că omul din fața lui era incapabil să transmită ceva verbal. Dictează-i, sfinția ta, spuse Șerban, evident amuzat. Tânărul zâmbi cu un ochi și scoase dintr-un buzunar de la piept o pană, o călimară și un petec de hârtie și, în timp ce prelatul dicta dispozițiile pentru slujba de seară, cu o caligrafie impecabilă scribul așternea cuvintele pe hârtie. Când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că nu poate vorbi din cauza prezenței postelnicului, care-și făcea de lucru preocupat să afle ce are de spus beizadeaua. Vodă aprobă ușor din cap, semn că a înțeles, zâmbi distrat, îl mai măsură din priviri pe Ștefan și comunică amuzat: — Ștefane, astăzi este denie mare. Domnia ta nu mă poți însoți la Mitropolie așa gătit cum ești. Pune-ți peste straiele astea un caftan obișnuit și așteaptă-mă în prima caleașcă. E frig și plouă mărunt și nu am plăcerea să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ce făcuși? Vreo jupâniță... — Măria ta, taică. Aș vrea să stai cu mine după prohod ca să-l rogi pe sfinția sa să mă dezlege. — Chiar așa? Altfel nu se poate? Cine o fi porumbița? și-l învălui pe prinț cu privire amuzată și în același timp severă. Îi luă de data asta vodă mâna între ale sale și băgă de seamă că este rece și umedă. — Măi băiete, dacă ai făcut-o, gata, e făcută, o dregem noi, nu-ți mai bate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
treabă cu caii, răspunse Stanca. — La Turbați acum o să pornim zugrăveala și doresc să iasă bine. După câte îmi aduc aminte, aci la Mogoșoaia a pus vodă, pe când era doar mare logofăt, să așeze pe perete povestea inorogului. Stanca râse amuzată: — Nici pomeneală. Povestea inorogului este la Băjești în biserica cumnaților domniei tale, la Mareș Băjescu. De când eram încă mică ne duceam acolo, ai uitat? - mergeam toți împreună cu sfinția sa Theodosie, pomenit fie-i numele. Plecam dis-de-dimineață până să răsară soarele, care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu gât puternic. Nu deschidea gura decât ca să spună cuvinte scurte și memorabile, pe care apoi le repetam zile întregi... Viața e o fântână... Omul e soiul dracului... Norocul e chior... Felul cum le spunea, cu resemnare, sau cu dispreț amuzat, le încărca de un umor în care zăcea experiența lui de-o viață... nu-i părea rău, dar nici, privind în urmă, nu se entuziasma: un imens căscat pecetluia adesea acest trecut dominat de o singură patimă, fiindcă nici nevastă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Furnica și fazanul, furnica și pisica și musca, furnica și câinele și vulturul, furnica și măgarul și șarpele și șarpele. În toate apare, până la urmă, chipul celui care caută, până la istovire, drumul spre inima furnicarului. Oamenii îl simpatizează pe caraghios, amuzați precum copiii în jurul lui August Prostul. Glumesc pe seama lui, îl ridiculizează pe acest pasionat al jocurilor, dedat inutilului, îl suspectează, încearcă să-l convingă, să nu mai dezlege enigme.“ Azvârle caietul, trage mânerul ferestrei, aduce mai aproape sticla fumurie, să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
câștig teren. - Nu știam! Poate că îl pierzi. - Bine, să vedem! Balaurii... - Uiți puterea fanteziei dacă îmi aduci balaurii ca argument. N-ai să-mi spui că ghionoaia din basmele lui Ispirescu e un pterodactyl! - De ce nu? zise gazda râzând amuzat. Balaurii din basme sunt copia deformată a animalelor preistorice, dinosauri, stegosauri, diplodoci... - Care au dispărut înainte de apariția omului! - De unde asemenea teorie? Spune-mi, te rog, ce a dispărut brusc în toată istoria pămîntului? Ceea ce dispare se întrepătrunde cu ceea ce apare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
soare. Se sculă și stinse lampa. Apoi se opri la geam, contemplând forfota dimineții însorite. Peste drum se puneau ultimele plăci de marmură și de tuf pe fațada unei case bucureștene înalte. Auzi ușa, și fără să se întoarcă, întrebă amuzat: - Cred că ți-am băut toată cafeaua, dacă ai venit așa de repede. - Ba nu, am și adus-o! Era gata făcută de nevastă-mea. Oaspetele se întoarse în fotoliu, să-și ia ceașca în primire. Îi plăcea tabietul; o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a lunii mai. Spre Radu se îndreptă din mulțime Andrei, care râdea, fluturând invitația. -De această dată ești pedepsit, domnule inginer, nu ai voie la această petrecere, zise Andrei printre hohote de râs. -îmi accept pedeapsa Andrei, zise Radu zâmbind amuzat. Colegii lui Radu care aflaseră de povestea lor, îi aruncau priviri discrete dar binevoitoare. La vederea lui, Angela Ulmeanu se opri din râsul ei zgomotos și pentru o clipă îl privi lung, de această dată fără aroganță și duritate. Radu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
nu... Eu mă culc la loc! - N-auzi, este cutremur! îi strigă Ioan, ieșind precipitat pe ușă. Imediat se prăbuși soba mare, cu patru coloane din teracotă, dar studentul se întinsese la loc pe pat. A doua zi povestea, oarecum amuzat: - Eu reacționez doar la auzul cuvântului magic “alarmă“. Nu-mi este frică de cutremure, nu mă tem de apă... însă recunosc, aseară m-am purtat ca un dement. Mă speriase groaznic căderea sobei, dar din fericire acela a fost punctul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
să atace adversarul prin agresiune verbală injurioasă, este fundamental subordonată persuasiunii, dacă simpla polemică este constrânsă să stabilească divergențe marcând un teren dialectic unde trebuie să se desfășoare o argumentație rațională, dacă simpla satiră se mulțumește să arunce o privire amuzată și cinică asupra unei lumi de bufoni în care conștiința a încetat să se mai recunoască, pamfletarul, dimpotrivă reacționează convulsiv în fața imposturii scandaloase. În ceea ce-l privește, el se lasă purtat de o furtună a gândului în care intuiția este
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sunt o manifestare a Ordinii inițiale și atunci țin direct, în creștinism, de o teologie sau, în Antichitate, de o cosmologie. Fie țin numai de capriciile unei fantezii individuale și nu merită decât un dispreț mai mult sau mai puțin amuzat. În ambele cazuri, descoperire a unei perfecțiuni sau inventare a unei trăsnăi, trecerea prin Frumos este inesențială. În propriul ei cuib istoric, "Arta" a fost, până într-un timp nu foarte îndepărtat, nu de negăsit, ci pur și simplu de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dau în vânt după mesaje drăgălașe de la resurse umane, aducându-mi aminte că sunt cu un an mai bătrână și îngropată în datorii până-n gât. Anna râse. Știu, știu, dar e slujba mea. Ar trebui să încurajezi personalul, zise Darcey amuzată. Nu să le scoți ochii cu faptul că se apropie cu pași siguri de vârsta firelor albe. —Ai noroc, blondino. Pe ale tale n-o să le observe nimeni. Darcey râse. — Numai de-ar fi așa. Oricum, la mulți ani, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]