1,979 matches
-
NOSTRU "Este posibil ca termenul "șef" să nu fie exact, dar e destul de vag încît să-l folosim în absența unui alt cuvînt mai pertinent (...). De fapt, Nuerii nu au deloc guvern și am putea caracteriza Statul lor drept o anarhie ordo-nată56." Evans-Pritchard recunoaște că descrierea sistemului politic al Nuerilor îi pune serioa-se probleme de limbaj. Cum să numești un șef care nu este un șef? Întîmpinînd aceleași dificultăți în prezentarea lumii Guayaki, Pierre Clastres vorbește despre "nedivizare", despre "datorie inversată
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
limbaj. Cum să numești un șef care nu este un șef? Întîmpinînd aceleași dificultăți în prezentarea lumii Guayaki, Pierre Clastres vorbește despre "nedivizare", despre "datorie inversată".A fost propus chiar cuvîntul imputere. "Un șef care nu este șef", "nedivizare", "imputere", "anarhie ordonată", "datorie inversată": pentru a vorbi despre aceste lumi, etnologii sunt obligați să inventeze barbarisme, expresii fără logică, imagini paradoxale. Capacitatea de a pune în contrast lumea noastră cu alte lumi se dovedește problematică și limitată. Nimic mai normal ca
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cărora le place să fie flatați, explică aceștia. Dêmokratia îi favorizează pe demagogi. Platon, unul dintre cei mai feroce oponenți, tratează dêmokratia de "teatrocrație". Hotărîrile poporului sunt ghidate nu de rațiune, ci de sentimente și pasiuni. Dêmokratia duce la dezordine, anarhie și, în final, la tiranie. Singurul care o susține și îi găsește o justificare este filosoful Protagoras, prieten cu Pericle: pentru simplul fapt că nu sunt animale, că trăiesc în societate, toți oamenii, chiar dacă unii mai mult decît alții, posedă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Occident abandonat, fără scăpare, claselor dominante care n-ar fi pregetat să se autoproclame interpreții acestei atotputernicii divine. Sau pelagianismul 6 triumfător ar fi instaurat supremația liberului arbitru și atunci lumea, pradă unei asemenea amenințări, s-ar fi distrus prin anarhie. Vedem însă că Occidentul nu avea de ales (...) Construită ca să aștepte sfîrșitul lumii, societatea Evului Mediu și-a creat, fără să-și dea seama, structurile specifice pentru a găzdui, la momentul oportun, dezvoltarea umanității occidentale 119." Referindu-se la un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Lumea este viziune asupra lumii 94 Posibile și imposibile moderne 95 A contrasta lumile 97 Lumile și spaimele lor 98 De-a ce se joacă acești indieni? 99 O lume organizată pentru ca un șef să nu poată fi șef 101 Anarhie ordonată 104 Cireadă de vaci ! 108 Liberi, căci servili 112 O extraordinară rezistență la schimbare, o formidabilă dorință de libertate și de egalitate 114 Posibilele și imposibilele limbajului nostru 116 Lumi fără cultul muncii 117 Care este realitatea "realității economice
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
minusculi actori economici se mișcă dezordonat, interacționează în moduri aparent iraționale, sînt și producători și consumatori, au sentimente din întregul spectru uman, am putea înțelege că ceea ce îi mînă nu sînt indicațiile unui regizor centralizat, ci aparența unui soi de anarhie trădează, de fapt, un microcosmos ordonat transpus social, un adevărat haos ordonat. Fie că vorbim de ordine naturală (liberali clasici), de mîna invizibilă care armonizează comportamentele eterogene ale indivizilor (Adam Smith) sau ordine spontană (Hayek), toate se subscriu ideii că
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
statului. Dintre instituțiile-cheie ale cadrului în care se adoptă deciziile, amintim: • o instituție juridică proprietatea privată, care stă la baza liberei inițiative; • un mecanism piața, care permite, prin jocul ajustărilor continue, compatibilitatea deciziilor autonome, care ar fi altfel generatoare de anarhie. Prin importanța sa în funcționarea sistemului și prin caracterul său permanent în punerea în contact a agenților economici, piața reprezintă o adevărată instituție socială. 3.3.2. Modelul teoretic al economiei de piață și evoluția ei în realitate Reglementarea economiei
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Winter, S.G., An Evolutionary Theory of Economic Change, Massachussetts, Harvard University Press, Cambridge, 1982. Nême, Colette, Économie internationale. Fondements et politiques, Litec, Paris, 1991. Noica, Constantin, Devenirea întru Ființă. Scrisori despre logica lui Hermes, Editura Humanitas, București, 1998. Nozik, Robert, Anarhie, stat, utopie, Humanitas, București, 1997. Page, André, Économie politique, Dallaz, Paris, 1979. Pavoine, Jacques, Histoire de la science économique, Ellipses, Paris,1993. Perret, Bernard, Ronstang, Guy, L'Économie contre la société. Affronter la crise de l'intégration sociale et culturelle, Seuil
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
sunt autentice sau dacă ne aflăm în fața unui cabotin exaltat. Sub pana lui Carrère, prin Limonov curg cincizeci de ani de istorie rusească, cu pagini antologice despre viața ascunsă a intelectualilor sub Brejnev, despre traiul exilaților ruși la New York, despre anarhia, autoritarismul cinic și resemnarea ce domnesc de multă vreme la Moscova. Cartea însăși e stupefiantă și răscolitoare. Un scriitor care își alege drept erou de roman un bad guy, un mercenar roșu-brun, care nu e fictiv, ci real, ba mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care îl evită pentru că s-a degradat atît în urma experienței sovietice, cît și în interiorul social-democrației contemporane, care l-a aplatizat. Referințele sale în materie rămîn însă Marx și chiar Lenin, cel dinaintea revoluției din 1917, pentru care noțiunile de socialism, anarhie și comunism erau strîns legate, în ideea că o societate trebuie să treacă printr-o fază temporară de dictatură a proletariatului pentru a ajunge la suprimarea Statului. Discutabil deci, în multe privințe, acești trei termeni rămîn legați în viziunea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nou stadiu istoric al civilizației occidentale, care începe în jurul anului 1875 și vine să completeze alte trei mari epoci: Evul Mediu timpuriu (675-1075), Evul Mediu (1075-1475) și epoca modernă (1475-1875). În viziunea sa, perioada postmodernă desemnează o epocă de criză, anarhie, relativism și dezintegrare, o adevărată ruptură față de epoca precedentă, caracterizată de progres, stabilitate și raționalism. Nu este de mirare că Toynbee a fost adesea comparat cu Nietzsche și Spengler în ceea ce privește "diagnoza" oferită postmodernismului, și care conține ca element comun nihilismul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și perspectivele asupra limbajului ocupă un rol foarte important. Tocmai de aceea le-am rezervat un spațiu corespunzător în capitolul care urmează. Anexă Modernism Postmodernism Romantism/Simbolism Patafizică/Dadaism Formă (conjunctivă, închisă) Antiformă (disjunctivă, deschisă) Scop Joc Model Accident Ierarhie Anarhie Perfecțiune/Logos Epuizare/ Tăcere Obiectul artei/ Opera perfectă Proces/Performance/Happening Distanțare Participare Creație/Totalizare De-creație/De-construcție Sinteză Antiteză Prezență Absență Concentrare Disperare Gen/Graniță Text/Intertext Paradigmă Sintagmă Hipotaxă Parataxă Metaforă Metonimie Selecție Combinație Rădăcină/ Profunzime Rizom
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
intertextualitatea). Discursul modern era în special narativ, prezentând o "grande histoire", conținând ierarhia și presupozițiile profunzimii, ale straturilor de înțeles și ale semnificatului central. Discursul postmodern este în mare măsură anti-narativ, axându-se pe "petites histoires" locale, pe epuizarea și anarhia logos-ului, declarându-se împotriva interpretării și afișând o dispersie, o ironie și o retorică acaparatorii. "Antiforma" disjunctivă și deschisă anihilează distanța impusă de opera modernă, impunând participarea receptorilor la săvârșirea produsului cultural. Codul universal al scriiturii moderne este spart
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
principiu intern al modernismului" (ibidem). 186 Ihab Hassan, The Postmodern Turn. Essays in Postmodern Theory and Culture, p. 88. 187 Ibidem, p. 33. 188 Mircea Cărtărescu amintește că "opoziția modern/postmodern este coerentă cu opozițiile epistemologie/ontologie (Brian McHale), autoritate/anarhie, utopie/ heterotopie (Vattimo), hermeneutică/erotică (Susan Sontag), în fine, cu celebrele opoziții care subîntind lumea lui Thomas Pynchon: negentropie/entropie și schizofrenie/paranoia" (Postmodernismul românesc, p. 89). 189 Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, p. 89. 190 Situație subliniată de Derrida în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a unei monarhii universale: "într-adevăr, în momentul în care guvernarea devine din ce în ce mai mai extinsă, legile încep să își piardă din vigoare, lăsînd cale li-beră unui regim despotic, care, după ce distruge germenii binelui, se transformă, în cele din urmă, în anarhie"22. Nu trebuia deci imaginată dispariția statelor, ci doar transformarea relațiilor dintre ele. Așa cum oamenii au ieșit din starea de natură pentru a pune bazele unei republici, statele, urmînd același model, ar putea ieși din anarhia internațională. Și asta nu
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
cele din urmă, în anarhie"22. Nu trebuia deci imaginată dispariția statelor, ci doar transformarea relațiilor dintre ele. Așa cum oamenii au ieșit din starea de natură pentru a pune bazele unei republici, statele, urmînd același model, ar putea ieși din anarhia internațională. Și asta nu pentru a forma o republică supranațională, ci pentru a "intra în societate", pentru a civiliza relațiile dintre ele. Revenind acum la construcția europeană, se poate spune că ea a confirmat filosofia lui Kant. Comunitatea Europeană a
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
și sociale. Șomaj prelungit la tineri, dificultăți în contractarea de locuințe, accesul la educație barat de taxe tot mai mari și altele. De la condiția de "om al muncii" în vechiul regim, s-a trecut abrupt la "drepturile omului" soră cu anarhia. Pentru că, părăduind economia prin vinderea la prețuri foarte mici a tot ceea ce se acumulase greu timp de 44 de ani de autoritarism, lăsăm muritori de foame, boli și intemperii milioane de oameni. Unii, pentru că nu mai au unde lucra, alții
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
studenții "nu mai au o imagine a sufletului perfect, prin urmare nu mai tânjesc să aibă unul". (12, p. 75) Dimpotrivă, ei se lasă subjugați de noile ritmuri muzicale (pop, rock, manelele sud-estice), de melodii barbare, care conduc sufletul spre anarhie, iar corpul spre entropie. Dintre aspectele negative ale rock-ului, faptul că exercită atracția barbară față de dorința sexuală, nicidecum dragostea, erosul; cultivă gustul pentru starea orgiastică, care, fiindcă este reprimată de părinți, produce ura adolescenților față de ei, față de orice prejudecăți
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
generarea altor involuții sociale și umane, după cum am mai menționat. Diminuarea feluritelor neajunsuri create de modernitate se poate face prin valorificarea tradițiilor, și nu prin închiderea față de "nou". Adaptare prin împletirea modernității cu tradițiile În Est, oscilațiile dintre democrație și anarhie sunt mai pronunțate ca în Vest, în virtutea conservării tradițiilor mai puțin afectate de mișcări avangardiste și reformiste. Ortodoxia creștină a avut și are influențe în acest sens. Oscilații politice ca cele amintite s-au putut vedea la noi odată cu spărgătorii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
schimbat al țării după reîmproprietăriri trebuie administrat pentru a micșora haosul din construcții și modernizări de drumuri, alte infrastructuri necesare implantării noilor industrii. Încurajându-se libertatea nestăvilită a voinței prin sanctificarea proprietății particulare, s-au lățit în foarte multe sectoare anarhia, arbitrariul și individualismul exagerat. Proprietatea este și "publică" (printre care drumurile, podurile, pășunile, multe lacuri și ape), "comunitară" ori "confesională", dar ea este mereu agresată de particulari veroși ridicați chiar din rândurile funcționarilor publici și a slujitorilor de cult. Anarhismul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
143, 250 Agora / 75, 85 Albania / 237, 239-240, 261, 307-308, 33, 336 Albert M. / 339, 354 Alcibiade / 79, 111 Alexandru cel Mare / 28, 79, 267 Alia Ramiz / 130 Althusser L. / 41, 289 Amin Samir / 67 Anania V. / 127, 347, 355 anarhia / 82, 338 Anatolia / 30 Andrei (Sf. Apostol) / 254 anomalii / 150, 154, 176, 187-188, 190, 285, 335, 350 anticultura / 49, 193 antiglobalizare / 62, 66 Antim Ivireanu / 280 Antioh C. / 109, 272 antitradiționaliști / 96 Antohi S. / 120, 345-346, 352 Antoniade C. / 110
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
unei noi categorii sociale care invadează orașele. Tensiunea dintre cele două forme de cultură în secolul al XIX-lea (elitistă și de masă), accentuată de revoluția industrială, este analizată de Matthew Arnold în celebrul studiu Culture and Anarchy (Cultură și anarhie), publicat în 1869, în care se legitimează pentru prima dată termenul de cultură populară ca fiind identic cu cel care exprimă cultura de masă. Potrivit lui Arnold, cultura, definită ca "tot ceea ce este mai bun din câte au fost gândite și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
de masă. Potrivit lui Arnold, cultura, definită ca "tot ceea ce este mai bun din câte au fost gândite și spuse în lume"4, este singulară și universală, atemporală și absolută. Este, așadar, națională și aparține statului, absența ei ducând, evident, la anarhie. Astfel legitimată, cultura este centralizată și reprezintă legea care se opune haosului. Arnold face însă diferența între cultura înaltă (pe care Arnold o denumește "sweetness and light"), atinsă doar de o minoritate capabilă să înțeleagă întregul sens al noțiunilor de
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
and light"), atinsă doar de o minoritate capabilă să înțeleagă întregul sens al noțiunilor de "cunoaștere" și "adevăr", și cultura de masă, aflată la extrema inferioară a unei ierarhii valorice, înțeleasă de majoritate. Dacă lipsa unei culturi naționale duce la anarhie, conform teoriei arnoldiene, tot la anarhie duce și prezența solitară a culturii de masă, aceasta fiind pseudocultura unei clase sociale inculte, neevoluate și necivilizate. Este evident vorba de clasa muncitoare, care apare pe harta socială odată cu revoluția industrială. Interesant, Arnold
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
minoritate capabilă să înțeleagă întregul sens al noțiunilor de "cunoaștere" și "adevăr", și cultura de masă, aflată la extrema inferioară a unei ierarhii valorice, înțeleasă de majoritate. Dacă lipsa unei culturi naționale duce la anarhie, conform teoriei arnoldiene, tot la anarhie duce și prezența solitară a culturii de masă, aceasta fiind pseudocultura unei clase sociale inculte, neevoluate și necivilizate. Este evident vorba de clasa muncitoare, care apare pe harta socială odată cu revoluția industrială. Interesant, Arnold nu susține cultura elitistă a aristocraților
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]