2,089 matches
-
aici veți găsi adevărul, în groapa aceasta plină cu vorbe sterile, cu voci sufocate de valuri uriașe de lumină!” Priviți spre pădure! Verdele e prospețimea ce răsfață și umbra’nrourată ademenind rugătoare o ultimă și-nflăcărată oră de iubire, experiment ancestral - lăsat moștenire ( ah! cât cinism.. în metafora unei zile) celor ce - sfâșiindu-se neîncetat se admiră și poate n-au aflat că tăcerile au același miros de brad când visele - rând pe rând - se deșiră. Niciodată nu voi găsi cuvinte
CÂT CINISM... ÎN METAFORA UNEI ZILE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347498_a_348827]
-
din nord, își cumpără coasă și cal, renovează casele celor plecați spre alte zări, se-ndrăgostește de temperamentul vulcanic al țiganilor și prinde gustul bucatelor și obiceiurilor din străbuni. Setea lui nestăvilită de a cunoaște cât mai mult din tradiția ancestrală îi atrage simpatia celor în mijlocul cărora s-a strămutat, dar trezește și dorința unora de a profita de pe urma lui, respectiv animozități, acolo unde prejudecățile și autoritățile locale se tem de orice schimbare, fie ea chiar și în bine. Autorul, în
CRONICĂ DE CARTE – WILLIAM BLACKER „DRUMUL FERMECĂTOR” de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348744_a_350073]
-
macro cu discernământul adultului, asamblându-le într-un cadru mult mai larg, raportat la lumea din afară. Blacker ni le spune toate răspicat, fără ascunzișuri sau falsități, cucerindu-ne din primul moment. Spre deosebire de noi, care privim „detaliile” perene din moștenirea ancestrală ca pe un „dat”, cam demodat, dar de la sine înțeles, jurnalistul care a cutreierat lumea știe ce anume ne individualizează în raport cu alte nații - simte că nu suntem comparabili cu nimic din altă parte și, mai grav, simte că planează un
CRONICĂ DE CARTE – WILLIAM BLACKER „DRUMUL FERMECĂTOR” de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348744_a_350073]
-
Da! Noțiunea de cetățean al raiului ne surâde oricăruia dintre noi... Pentru cei care cred în reîncarnare, este de admis cazul că poetul Petru Solonaru a trăit într-o perioada antică și ceea ce scrie pare fi venit dintr-o amintire ancestrală, prin faptul că așează în timp și spațiu vremea zeului geto- dac Zamolxe, făcând în scrierea sa ample referiri la date geografice (țări -Sciția, Patria Hylee, Pelasgul, Geția, Dacia Căciulii, Cyteea Neagră - vârful muntelui sacru -Kogaion, insula Leuke -insula Șerpilor
POESIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348772_a_350101]
-
Încă de la Goethe conceptele de adevăr și poezie nu sunt într-un simplu raport de opoziție, ci interferează. Eul poetului dialoghează cu sinele pentru a afla că este “Timp purificat homeric, “ sau “ logosul himeric“, adică o iluzie venită din vremuri ancestrale. Emil Cioran spunea că “Omul nu poate crea decât crezându-se centrul istoriei “, în cazul nostru poetul se crede în mijlocul Timpului, cel care este infinit și nepieritor dar dispărând cu fiecare dintre noi când trecem apa Styx-ului, a cărei
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346747_a_348076]
-
primeam cărți de la el, atât personal, când eram la Drăgășani,acum peste 32 de ani, dar și prin poștă la Cluj-Napoca. Când cu înfrigurare deschideam aceste cărți, mai toate de istoria culturii vâlcene parcă o rază de lumină venită din ancestralul meleagurilor natale îmi lumina existența. Le citeam, întotdeauna, cu atenție și cu creionul în mână.Cărțile lui sunt dense, încărcate de date și informații inedite, atât de necesare pentru a ne cunoaște trecutul. Despre o parte din ele am scris
DESPRE COSTEA MARINOIU NU TREBUIE SCRIS LA TIMPUL TRECUT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346794_a_348123]
-
simțuri (să se vadă ciudata prezență a mâinilor, care evocă nu doar tactilitatea: “Câteodată mâinile noastre tac îndelung/ Acoperindu-se de mirare...”), sublimate, esențializate, la răstimpuri, în ecou, izbutesc, în cele din urmă, să reconstituie, cât de cât, sensul risipit, ancestrala “vatră cu stele” (ce absoarbe, în polisemia ei, spațiu, timp și stare de spirit), reușesc să-i refacă nevăzutului Sens, parțial, chipul, conturul, smulgând din uitare, din gropnița vremii, fragmente precum obcina, munții, voievozii, strămoșii, părinții, copilăria: “Basmul l-am
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
simțirea/ Și îmbracă învăluitor regal/ Vorbirea.// Aici un fluviu de întrebări/ Taie împăduritul întuneric/ Luminând statuile înflorite/ Pe umerii cărora privighetorile/ Eterice, poveri imponderale/ Emit Esențele.// Emit sunetele de lumină,/ semințele cuvintelor viitoare/ promițătoare/ arzătoare formulări verbale/ Adunate/ din amintiri ancestrale.// Aici e focul rațiunii unde dorul/ Descompune/ și recompune Adevărul.// Liniște!/ Aici este locul sacru, ideal/ Unde petrece dezlănțuită, torențial/ Iluzia// Liniște!/ Te invit cu dragoste, cu veselie/ Să descoperi adevărata trezie,/ Regăsire, înviere/ în Tăcere!//” Elena ARMENESCU București 4
TAINA SCRISULUI (38) – SCRIEREA, CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346352_a_347681]
-
cealaltă mai apoi, Prima venind suspect de nevăzută dinspre stele, Cealaltă născându-se, aici, în noi. Suntem uniți prin vise, un puzzle de schele, Chiar dacă prin vreme nu ne mai vedem Cu universul ce alunecă împins de vele Deși în ancestral pornisem în tandem. Trecem prin timpul nostru pe care-l bem Cum soarbe apusul curcubeul îndepărtat Și chiar dacă de tăcere eu mă tem N-am să zăbovesc niciodată în păcat ... Iar când v-a veni timpul invizibil și chiar mat
CERCUL TIMPULUI NOSTRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 652 din 13 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346415_a_347744]
-
de împrumut.Mai am șerpi orbi și șobolani cântători,/ Din flora acidă./ Toate cu suflet “.(Mister). Folosind elementele fabulei poetul face politica denunțului înfierând personajele cu mască și fără mască care contribuie și azi la dezordinea social. Sondând mereu misterul ancestral și idealul clasic al omului, autorul răstălmăcește aparențele pentru a descifra filonul spiritual: ”Vin străbunii,/ Te iau de mână./ Sosit-a clipa,/Nu te speria!// Spânzurată de Cer/ E nădejdea “.( Afecțiune). Scrisă într-un registru patetic a biografiei sale somtuase
MENUŢ MAXIMINIAN- NODURI ÎN HAOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346441_a_347770]
-
simțirea Și îmbracă învăluitor regal Vorbirea. Aici un fluviu de întrebări Taie împăduritul întuneric Luminând statuile înflorite Pe umerii cărora privighetorile Eterice, poveri imponderale Emit Esențele. Emit sunetele de lumină, semințele cuvintelor viitoare promițătoare arzătoare formulări verbale Adunate din amintiri ancestrale. Aici e focul rațiunii unde dorul Descompune și recompune Adevărul. Liniște! Aici este locul sacru, ideal Unde petrece dezlănțuită, torențial Iluzia Liniște! Te invit cu dragoste, cu veselie Să descoperi adevărata trezie, Regăsire, înviere în Tăcere! Elena Armenescu ( 07 octombrie
SCRIEREA – CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346428_a_347757]
-
lui nero. ploaia sună pe frunze o melopeie dulce, vântul pieptenă crengile golașe ale pomilor, vremea iubirilor noastre s-a pierdut în vara fugară, aripile zborului s-au topit în bătaia vântului, totul e gol în inima mea, un pustiu ancestral ce vine din veac, și tu ești goală în ochii mei ca visul și ca zarea, ca plaja pustie ce învăluie trista mare, ca steaua polară în diminețile albastre, ca luna peste nisipurile africane, goală ca un cocor rătăcit pe
AVATARURILE TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345050_a_346379]
-
pace și infinită iubire dumnezeiască Intr-o vastă întindere albă, pe planeta albastră Fața Sa, caldă distincție scăldată-n splendoare Izvora lumină, privirea Sa genera împăcare Glorificate, gândurile dădeau biruință dreptății Puritate, inocență, răspândire a frumuseții Parfumul unei libertăți depline, ancestrale Ecou candid al osanalelor cântate-n catedrale Se auzea pretutindeni, trăiam un miracol Învrednicită de puterea Domnului fără obstacol. După ce vezi, izvodind lumina din chipul lui Iisus Cauți căile ascunse, să te duci spre El, în sus! Elena ARMENESCU București
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
spargă frontul periferiei spirituale a Europei. Odată și pentru totdeauna ,printr-o ridicare la putere a așteptării românești multimilenare! Nemulțumirea românească,conștientă,să devină o spiritualitate.De mâna întâi!Adică: o spiritualitate agresiv-profetică.Și proteică! Și polemică! Românul,acest sfătos ancestral,mai crede în șansa dialogului. Întrebarea: „Să ne fi născut din oboseala romanilor și din lacrimile dacilor?” Este numai retorică. Deoarece,România,atinsă de grația istorică a viitorului ,va deveni o ROMÂNIE SCHIMBATĂ LA FAȚĂ! Cel mai mare stilist (francez
SCHIMBAREA ROMÂNIEI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345461_a_346790]
-
privind hamletian la vasta deșertăciune a lumii cuprinsă pe de-a-ntregul ei în țeasta înnegritului de putreziciune craniu omenesc, dar aplecându-se despletită și cu umilenie, totdeodată, în fața Cristosului străpuns la mâini și picioare de cuiele reci ale eternului păcat ancestral al umanității... Într-o lume care își adoră idolii și își răstignește la fiecare margine de drum Mântuitorul, cu prezența sa aproape ireală pe orice scenă a lumii, DALIDA nu a însemnat deloc întruchiparea luciferică a teribilei mașinării a divertismentului
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
nu a mai scos nici un sunet. Iar ochii au rămas nemișcați. De sfinx feroce. Bietul Mototolea își închipuia că aici, la Cucuiata din Deal, sau cum s-o fi numind, oamenii nu intraseră în economia de piață, că viața patriarhală, ancestrală, cu vestita Veșnicie de la sate...Înțelesese greșit. Și-a dat seama că trebuie să recurgă la pragmatica promisiune, serviciu contra cost: --Hai, măi frate, că te răsplătesc pentru serviciul pe care mi-l faci! Imediat, căciula se înălță cu ochii
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
intimitate, pentru a-i satisface nevoile de iubire, pentru a-i aduce calmul de care avea nevoie, pentru a-i izbăvi dorința de sublim. Ștefan nu mai așteptă o nouă invitație și lăsă ca cele două corpuri pline de dorințe ancestrale să se unească. Unirea aduse un strigăt de descătușare al Gloriei, urmat de alte și alte din ce în ce mai încete dar pline de semnificații. Fiecare mișcarea a bărbatului care cerceta cu atâta asiduitate tainica peșteră fierbinte a femeii, crea stări incomensurabile ambilor
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
mai mult de aceste senzații, răspunzând cu aceleași mișcări și gesturi celui care-i era partener de nebunii în această noapte de vis și de neuitat. Când preludiul, început de fată și continuat de bărbat, se finaliză printr-o declanșare ancestrală a fluidelor zămislitoare de noi vieți, iar cei doi se relaxau unul lângă celălalt, Dalia, fără să vrea, își aruncă ochii peste ceasul prins pe perete văzând ce ora este. O apucă teama că posibil mama Gloria este trează și
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
ude buzele cu picuri de apă, sfredelea scoarța pârjolită, găsind rădăcini de mestecat. Alteori, slăbit, se mulțumea cu ceva mărăcini uscați și înnegriți de cenușa picată dinspre tării când și când... Mai demult, când vlaga nu-l abandonase, exersa imbolduri ancestrale de vânător... Ultima oară, își amintea lehămetit, deja cu brațe slabe și vedere istovită, depășise imposibilul. Ochise o pasăre sleită de puteri ca și el, căzută pe-o parte, cu ciocul întredeschis după aer și apă. O prinsese și-i
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DIMINEȚI ANCESTRALE Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2115 din 15 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului În clipa ne-ncepută Din timpul adormit, Răzbat ecouri ample, Ce-mi spun că totu-i mit. Când pleoapa îți tresaltă Al vieții văl ridici, Iubirea
DIMINEȚI ANCESTRALE de DANIEL DAC în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377019_a_378348]
-
firii mele. Nu vreau să te cutremur Nici focu’ să ți-l iau, Dar lasă-mă o clipă Alăturea să-ți stau! Tu, stea prea minunată Și Lună între stele Coboară-te prin vise! În gandurile mele. Referință Bibliografică: DIMINEȚI ANCESTRALE / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2115, Anul VI, 15 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Dac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DIMINEȚI ANCESTRALE de DANIEL DAC în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377019_a_378348]
-
pe care inima o cere ca pe doctorie! Necrezut de agreabilă discuție e aceea cu actrița Maia Morgenstern! Actorul are încă o viață dată lui de propriu-i har: viața scenei. La clădirea temeliei spirituale a acestei vieți lucrează zidarul ancestral care este așezarea natală, una singură pentru oricare om - nu există mai multe localități natale ci numai una! Ce denumire are aceea a dumneavoastră? M-am născut în București, am copilărit în București, trăiesc în București. Asta nu înseamnă că
MAIA MORGENSTERN. DISCUŢII AGREABILE (INTERVIU) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377842_a_379171]
-
comoara noastră străveche. Un Dragobete născut din ființa Dochiei (Daciei) și a spiritului muntelui, care s-a metamorfozat într-o plantă numită „Năvalnic”, la fel de năvalnic precum furtuna dragostei, care strecoară în sufletele tinerilor fiorul primelor iubiri, este cu adevărat emanația ancestrală a epicului autohton. Animal fabulos, al cărui corn divin neutralizează acțiunile malefice și otrava, separă apele poluate și are misterioasa putere de a detecta ceea ce este impur, chiar și cea mai mică alterare a strălucirii diamantului, Inorogul reprezintă, în viziunea
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 21 FEBRUARIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377840_a_379169]
-
a Suspinelor, dorită atât teritorial cât și pentru bogățiile ei imense de ursul orientului și de vulturii occidentului, doar Bunul Dumnezeu Cel Veșnic și Adevărat, Marii Străbuni și Marele Lup Alb o mai pot salva, căci, noi românii, din neamul ancestral al geto-dacilor, nu suntem azi decât o umbră palidă și efemeră, a înaintașilor noștri. Evenimentele recente din țara noastră, ce au început cu protestele din 18 ianuarie, nu fac decât să confirme acest lucru (a câta oară..?). După ce oculta globalistă
ROMÂNIA ÎN CUMPĂNA VREMII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376318_a_377647]
-
Uzinele de autocamioane, autoturisme și cele de aeronautică, împrăștiate pe tot cuprinsul țării, combinatele siderurgice și petrochimice, rafinăriile, gazele naturale, aurul și metalele rare, pădurile, combinatele de porci și păsări, agricultura, apicultultura, fondul cinegetic, chiar și cultura, datinile și tradițiile ancestrale, sunt astăzi, după doar 27 de ani de ocupație în mâna multinaționalelor străine; vie și dureroasă amintire, în inima românului, ajuns aproape fără identitate națională. Acesta este adevărul crunt, despre România - Țara de Dincolo de Neguri, Țara Titanilor și a Uriașilor
ROMÂNIA ÎN CUMPĂNA VREMII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376318_a_377647]