954 matches
-
pe prima pagină au fost: Ideea dinastică 961, Un simbol 962, Leacuri financiare 963, Quo Vadis 964, Partidul țărănist 965, Cazul de la Cluj966, Schimbarea de Guvern 967, Administrațiune bună968, Problema comunicațiilor 969), "Fără titlu" (câteva cuvinte din partea redacției, sub formă anecdotică, referitoare la diverse teme), "Silueta" (o scurtă prezentare a unor personalități politice), "Stingher" (fragmente dintr-un roman), "Bursa", "Cotațiile de schimb valutar", "Informațiuni". Au fost tratate subiecte dintre cele mai diverse, care se adresau unui public diversificat; preponderente au fost
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
își începe în Anglia cariera ce i-a adus Premiul Nobel pentru Literatură. E de remarcat că de fapt întreaga viață a laureatei Nobel e o succesiune de astfel de răscruci în care experiența reală se topește în literatură, drept care anecdoticul vieții ei e ca un zid opac. Viața autoarei nu transpare niciodată din multele ei interviuri, nu aflăm mai nimic personal despre scriitoare, Lessing nu face confesiuni. Ce are de spus, spune în romane. Romanul vieții ei (cum i-a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un mod de a-mi exprima experiențele ce țin de limbaj. Sigur că mai există multe altele. Poezia a fost principalul pentru mine de când mă știu: e mai profundă, mai bogată, mai permanentă decât proza. Poate proza e subminată de anecdotic. Și mai e ceva: Anglia vede în roman seriozitatea literară, fiindcă, printre altele, proza trece dincolo de autor (narator), se prelungește în eroi imaginari și intrigă. Poezia e adesea considerată marginală, narcisistă. Fenomenul e complementar reacției mai noi a criticii la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care le ofereau favoruri, ceea ce explică faptul că traseul ascensiunii lor nu a fost lin, ci sinuos, că au deținut și statute de amante, concubine, soții ori au decăzut la cele de prostituate de rând. Curtezanele au intrat în istoria anecdotică și în legendă, având merite în privința valorificării puterii de seducție pentru a fi în intimitatea erotică a cuceritorilor lumii, împăraților, regilor, nobililor, oamenilor politici, bancherilor, artiștilor și filosofilor. S-au individualizat psihologic prin faptul că au dăruit și au primit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a spiritului au facilitat, de multe ori, reușita de a ajunge și de a se menține în sfera de atracție și interes a bărbaților importanți. Arta conversației nu a dat niciodată greș în actul seducției. Curtezanele au intrat în istoria anecdotică și în legendă prin reușitele lor. Au atins moduri luxoase de viață, au obținut titluri nobiliare, averi, au ajuns în poziții sociale și politice privilegiate pentru ele și pentru urmașii lor (au ocupat tronuri, și-au extins și întărit dominația
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pseudocurtezanelor au rămas în istorie ca poete de valoare, scriitoare, savante, dansatoare deschizătoare de drumuri în artele coregrafice și ale spectacolului, pictorițe și caligrafe originale, actrițe de teatru și de film. Le prezentăm sub forma unor medalioane din perspectiva istoriei anecdotice și a legendei. Contrastează cu "lumea bună" a curtezanelor și a pseudocurtezanelor, a femeilor celebre și fatale, categoria comună a prostituatelor stradale și din bordeluri. Le-am considerat meliorativ pseudocurtezane pe aceste "beneficiare" ale sexului plătit, din compasiune, întrucât își
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în Turcia, gheișele în Japonia, metresele en titre în Franța, Germania, Anglia etc. Acestea din urmă erau membre ale Curții, participau la dineuri, banchete și spectacole regale, îi însoțeau pe suverani la vânătoare. Au intrat în legendă și în istoria anecdotică relațiile de intimitate erotică ale cuceritorilor lumii, împăraților și regilor, oamenilor politici și șefilor de stat, remarcabililor oameni de știință și de cultură cu femei speciale, charismatice, din categoria curtezanelor. În perioade de conflicte militare, de războaie, în trecutul îndepărtat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
au jucat cu naivitatea lor. Tinerii: Listolier, Fameuil, Blachevelle, Tholomyès au promis tinerelor, mai mult sau mai puțin îndrăgostite, organizarea unei petreceri și... o surpriză. Și întradevăr, le-au invitat la o serbare câmpenească cu cântece deocheate, vin și tirade anecdotice vulgare. Fetele așteptau nerăbdătoare surpriza care a și venit. După ce au plătit, tinerii au lăsat o scrisoare în care erau anunțate că, fără explicații, pleacă la părinții lor. Era un mod necavaleresc de a le părăsi. Fetele s-au uitat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în mod nedefinit, de bulversantele răsturnări de ierarhie pe care le aduce instaurarea comunismului. Naivitatea și buna-credință, uneori stupefiante, se ciocnesc de versatilitatea și ipocrizia socială, într-o frescă unde moravurile au trăsături vii. Câteva piese, de mici dimensiuni, frizează anecdoticul și aduc un final de farsă, construit din desfășurări ce rămân eliptice. Un personaj așteaptă înfrigurat apariția unei amante necunoscute, în care își descoperă, buimăcit, soția (Leul), un prizonier de război, întorcându-se în satul distrus, devine oaspetele propriei soții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
panteonului grec capătă trăsăturile puterii cosmice ce conduce totul și ordonează viața umană după legile Logos-ului universal, parametru și măsură de inflexibilă a conduitei morale a individului. Știrea lui Diogenes Laertios referitoare la experiența lui Zenon, În ciuda tonului ei anecdotic, este oglinda fidelă a unei situații reale care, specifică acestui moment al veacului al IV-lea Î.Hr., va rămâne - chiar și cu transformările, unele importante, ale condițiilor istorice - neschimbată În substanță pe tot parcursul perioadei elenistice și imperiale romane
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
izvoare, tocmai pentru că provin de la persoane care au venit În contact cu religia slavă doar Întâmplător sau pentru diferite alte probleme, nu au deloc un caracter organic, iar considerațiile asupra religiei sunt episodice și surprind aspectele cele mai superficiale și anecdotice ale acesteia, fără a trasa acea structură complexă, din interior, pe care și-ar dori-o cercetătorul modern. Cadru pe care ni-l oferă astăzi este atât de sărăcăcios, plin de lacune și incert, Încât un strălucit cercetător francez, Boyer
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
câteva povestiri, precum Omorârea lui Robete, Prunii, Luptele starețului Athanasie cu diavolul din mănăstiri, ce pun în valoare un remarcabil talent narativ, un limbaj hâtru cu subtile trimiteri spre parabolic, autorul având darul caracterizărilor succinte, pline de vervă și culoare anecdotică. Altă categorie de proze, risipite în revistele exilului, au o pronunțată tentă memorialistică, de pildă Fapte și cuvinte din preajma lui Nae Ionescu (proiect al unui volum care nu a ajuns să fie realizat), dar și Însemnări pentru îndreptarea păcătoșilor. Interesul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
stăruitoare preocupare pentru reînvierea tipologiilor specifice satului bucovinean, într-o succesiune de tablouri ce caută să ilustreze trecerea și petrecerea vieții în spațiul carpatic românesc. Timpul trecut, în care sunt proiectate faptele, caracterizarea personajelor prin pitorescul rostirii, excesiva folosire a anecdoticului și cantonarea în fragment, fără grijă pentru construcție, înlocuită prin adiționarea episoadelor sau prin intercalarea unor scene retrospective, ce tind să dilate limitele între care scriitorul își propune să nareze, fracturează unitatea romanului în capitole independente, sporind senzația de dezorientare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
și tipurilor. Profilurile au uneori linii argheziene, mai ales în prezentarea lumii monahale. Anunțat de unele proze din Nimic despre Japonia (1935), sondajul lumii literare și artistice se continuă la scara întregii cărți în Turnul Babel (1940), colecție de situații anecdotice cu subtext caracterologic inspirate din viața scriitorilor și a oamenilor de teatru. Profilurile sunt realizate rapid, dintr-o singură tușă: la Capșa, cutare poet e „galben ca o lămâie, strecurându-și sub trenchcoat o față de masă să-și facă din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
obiectele redate cu fidelitate, așa cum sunt în natură, să apară într-o conexiune care este imposibilă în realitatea "normală", de zi cu zi"12. La Max Klinger în seria de zece gravuri intitulată Parafrază la găsirea unei mănuși (1881), elementul anecdotic, cu parfumul onestității sentimentale recuperabil din pretextul facil, găsirea unei mănuși pierdute, servește ca rampă de lansare pentru o ficțiune elaborată prin care obiectul-fetiș este redimensionat la scara unei imaginații debordante, pe măsura fabulațiilor hofmanniene. Pe filiera observației lui Max
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
organic și anorganic: " Din cauza acestei duble tendințe [...] distincția dintre organic și anorganic dispare, și a fi și a deveni tind să se confunde"53. De aici rezidă impresia de stagnare, de imobilitate din picturile lui Moreau; chiar atunci când tema indică anecdoticul și implicit mișcarea, ca în Salomea dansând în fața lui Irod (1876) avem senzația de litificare, unde gestul apare suspendat în afara timpului. Totul în jurul Salomeei rămâne imobil, iar această imobilitate se răsfrânge și asupra gesturilor ei, transformate într-o hieroglifă hieratică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
așa cum chipul din profil al lui Iisus nu are trăsături descifrabile, se lasă bănuit, ghicit. Există, ce-i drept, un halou fin în jurul capului său menit să devoaleze identitatea celestă a personajului. În spirit simbolist, A.G. Verona evită o rezolvare anecdotică a scenei religioase, nu știm cărui episod îi suntem martori în ciuda speculațiilor pe tema acestui tablou. Asistăm poate la o epifanie, la o unio mistica, sensul secret al acestei întâlniri nu se epuizează, dimpotrivă totul este menit să-l potențeze
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Eminescu. În alt crochiu pentru un proiect de monument, Poetul aflat pe soclul său apare asaltat de himere, expresie a acestui univers halucinator, "universul chimeric", patronat de prezența aproape supranaturală a geniului. În aceste abordări simboliste ale geniului eminescian, istorismul, anecdoticul sunt puse între paranteze, gânditorul-poet devine expresia propriilor sale viziuni care-l asaltează. Într-un alt proiect de monument, aflat printre nenumăratele crochiuri ale sculptorului, bustul Satirului (Capul de satir) se află pe un soclu pe care apare probabil în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și o strălucire aparte chipului, 2) nu mai este vorba de o statuie integrală, nici măcar de un bust, orice urmă de corporalitate a dispărut pentru a lăsa locul chipului, un chip care se desprinde din blocul de marmură 3) sensul anecdotic a dispărut complet, nu persoana empirică a Ceciliei Cuțescu-Storck ca persoană publică, ca personalitate, ca femeie de lume contează, ci ceea ce reprezintă dimensiunea geniului, a sensibilității ei artistice. Chipul exprimă un fel de tristețe abstractă, privirea se fixează într-un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din dimensiunea decadentă a picturii maestrului, în schimb, asocierea cu Böcklin devine interesantă. Francisc Șirato este unul dintre acei critici pictori care respinge literaturizarea picturii, un pictor care vine cu o critică însoțită de argumente tehnice. Șirato remarcă și caracterul anecdotic, în paranteză, trivial, al picturii lui Loghi care literaturizează pictura, extrăgând-o din sfera reprezentării, și pentru care poezia constituie un accesoriu, fără a fi consubstanțială cu compoziția. În ceea ce privește asemănarea cu Böcklin, aceasta s-ar reduce numai la recuzita motivelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1913 construiește casa atelier de a cărei decorare se va ocupa personal, arhitectura fiind încredințată arhitectului A. Clavel. Perioada dintre 1913 până în 1916 ar sta sub semnul influenței lui Gauguin. Există la Cecilia Cuțescu-Storck trei modalități de a se sustrage anecdoticului și planului realității. Prima constă în hieratismul figurilor, reluat de-a lungul unor variațiuni, hieratism care extrage aceste personaje din planul real, situându-le într-un timp indeterminat, cel al propriei lor interiorități, bogat în sugestii, sau în cel al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în instinctul lor sau în sentimentele lor. Plăcerea de a trăi sau nepăsare, sau doar îngrijorare maternă. În centru, idealul, inspirația"528. Criticul francez subliniază o dimensiune esențialistă a acestei picturi de reflex vizionar, din care este eliminat orice reziduu anecdotic și care reprezintă o concentrare idealistă a condiției umane, care include maternitatea printre cele mai profunde taine ale sale. În Tripticul cu țigănci, pictorița precizează structura simfonică a compoziției, relațiile stabilite pe portativul intrării fiecărui instrument sau grup de instrumente
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fi revelat sensul "fabulei" prozaic- concupiscente, ca rațiune a devenirii poetice, iar Adrian Maniu ar fi compus poemul Salomeea 539 în urma acestei experiențe de neuitat: poemul îi este dedicat lui Alexandru Bogdan-Pitești. Fictiv sau nu, episodul biografic, infuzat cu sadismul anecdoticii malițioase de conte cruelle à la Villiers de l'Isle Adam sau Catulle Mendès devine emblematic, dat fiind faptul că Salomeea chintesențializează cruzimea asociată artei, fie ea și coregrafice. Scriitorul debutase sub semnul unei deconstrucții a simbolismului în formula unor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
coregrafiei decadente. Aspectul hazliu al procesiunii nu mai realizează un contrast atât de puternic cu actul crud al decapitării, introdus într-un ceremonial ludic cu măscărici și toboșari, iar versul liber înlocuiește formele prozodice clasice, conferind poeziei un caracter prozaic, anecdotic. Demitizarea rolurilor decadente, prozaismul și intertextul subliniază ecartul ironic față de o estetică simbolisto-decadentă resimțită ca epuizată și al cărei instrumentar este exhibat demonstrativ în felul unei mutatis mutandis postmoderne denudări a procedeului. XI.2. Salomeea în arta plastică Salomeea este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadent în reprezentările diferitelor simbolisme și secesionisme vine din dorința de a contrazice clișeul decadent, pocăința Salomeei fiind preludiul unei posibile expieri a păcatului și nicidecum al damnării. În Fresca unei vieți, volumul de memorii al Ceciliei Cuțescu-Storck, pictorița circumstanțiază anecdotic reacția stârnită unei audiențe selecte de alegerea temei. Principesa Știrbey, care o vizita din când în când la atelier, apare însoțită de o contesă belgiană și ambele discută oripilate despre caracterul "sinistru" al subiectului aflat în atenția pictoriței. Făcând abstracție
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]