2,924 matches
-
dragoste duioasă, Nu plânge la întristare, Nici la greul ce te-apasă! Doar iubirea-i alinare Și-ți face viața frumoasă, Lasă-ți ochii-n lăcrimare Doar din dragoste duioasă! E mult rău în lumea mare Și el naște doar angoasă. Ia-ți amoru-n apărare Să poți fi victorioasă, Lasă-ți ochii-n lăcrimare Doar din dragoste duioasă! În vraja de-o clipă În vraja de-o clipă cât sunt doar cu tine Și-ți simt răsuflare-adiere de foc, Ușor se
CU PLECĂCIUNE, FEMEIE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345531_a_346860]
-
filosofia", potrivite cu tradiția culturală românească. Steinhardt identifică relații profunde, subtile între „nativa sofie românească" (a fi om-în-lume, om-între-oameni) și heideggeriana poziționare a ființei (in-der-Welt-sein). Ființarea nu se poate face decât sub semnul fricii de moarte, manifestată progresiv ca teamă, angoasă, îngrijorare, ultima generând diferențieri față de celelalte viețuitoare. Opera de artă se naște din această „îngrijorare", având caracter revelatoriu asupra adevărului ființei. Starea omenească (Da-sein) este, conform lui Nicolae Steinhardt, prin filtru heideggerian, „de natură harică și poetică"(29). De
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
efect benefic asupra vieții și carierei mele. Este un fel de autoflagelare mistică, care nu-și produce efectele, nici în plan uman, nici profesional. Fenomenul, se pare, este exact invers, mă plictisesc, îmi dispare pofta de scris, de socializare, apare angoasa, depresia, dezinteresul, nemulțumirea, lâncezeala. De mai bine de zece ani fac acest lucru, trec prin aceste stări și nu mă învăț minte. În timp ce-l aștept pe Ali să-mi aducă micul dejun, ca în fiecare dimineață, reflectez grav la toate
DRUMUL APELOR, 58 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376336_a_377665]
-
filtrul este însăși iubirea. Corpul nu este mai puțin necesar iubirii decât banalei împreunări trupești, iar iubirea platonică este la fel de odioasă ca și sexualitatea pură. Cum ne-am putea iubi pe bucăți, pe fragmente, uitând întregi dimensiuni ale ființei iubite? Angoasa absenței, frustrarea, senzația de incompletitudine ar distrge iubirea chiar înainte de a se fi întâmplat. Într-un cămin predomină climatul pe care-l aduce și-l reprezintă femeia (J.O.Y G.) Sintetic: Eros.(P.Ț.) Aceste trei suflete: apolinicul, fausticul
2. CÂND DRAGOSTEA PĂRĂSEȘTE CĂMINUL CONJUGAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376616_a_377945]
-
spuneți? “Ignoranța adulților va declanșa totdeauna artileria genetică a violenței elevilor, comportamentele deviante. Există o selecție firească a sistemului, iar legătura cu elevii este frântă, de cele mai multe ori, și de sărăcia programei.” - gânditor. - Știți că funcționează mereu legea „minimului efort”?! „Angoasa necunoscutului nu ar trebui nicidecum să primeze în defavoarea interesului și surprizei, pentru că vârfurile aisbergului ignoranței se prăbușesc totdeauna peste cei ce le ignoră...” - Despre performanță ce ne puteți spune? “Vreau să înțelegeți: lupta pentru performanță înnobilează, iar concursurile și activitățile
INTERVIU CE-AR FI PUTUT SĂ FIE de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375261_a_376590]
-
accentul ardelenesc cu dialectul de Napoli. Doar Nonna, care se apropie de vârsta de o sută de ani, oftează fără chef de glume, îngrijorată inutil de viitorul urbei noastre natale, populate cu din ce în ce mai puțin tineret. N-are rost să exagerăm angoasa Nonnei. Nici emigrarea nu mai e ce-a fost și cu atât mai puțin a devenit un fenomen de care să ne fie frică. După cum îi spune numele, vecina străbunică nu e nici ea pui de dac; este fiica unui
ROMÂNUL CĂLĂTOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375277_a_376606]
-
Avea la îndemână și alte variante pentru a-și păstra anonimatul, eventual un făcător de bine (se umpluse scena politică de astfel de benevole oferte și generozități/ intenții la/de sacrificiu etc). După ce iscălise în acest fel denunțul, eliberat de angoasa culpei la grămadă , care apreta (și încă o putea/poate face !) cu sârg cămeșile și gulerele pătate de complicități anterevoluționare, aștepta nerăbdător recunoașterea delațiunii ca pe un merit care nu s-ar fi putut stinge așa dintr-o dată, că vor
UN ALT FEL DE... SCHINDLER ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372734_a_374063]
-
rară, dublate de eleganță, stil și o profunzime aparte, prevestind un destin poetic prolific, de o certă valoare literară. „Femeia de zăpadă” este o carte a dorurilor nescrise, al căror timp de ieșire la lumină a sosit. Printre tenebre și angoase, printre lumini și străfulgerări mirate, construind și dărâmând - în același timp - ziduri, mugurul firav al ierbii, plăpând și bucuros, încearcă să străbată întunericul și să guste din lumină. Stările despre care se scrie în carte sunt: iluzia, oniricul, delirul creativ
COLECŢIA LIRIK, A EDITURII ARMONII CULTURALE, ANUNŢĂ O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ: FEMEIA DE ZĂPADĂ (POEME) A ANDREEI-MARIA DĂNILĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372791_a_374120]
-
Metaforele amplasate acolo unde cere textul și gustul pentru vibrația societății, dar mai ales pentru concret, fac ca etapele acestei poezii să aibă convergență spre un punct comun: înțelegerea și definirea „Fabricii de filozofi”, a genezei vinovăției statului, pândită de angoase, dar și protejată de tandra și lucida natură, a ființei însetată de lumea mitică, „Odă lui Zeus”, dar și ancorată în lumea iarăși mitică a cotidianului „În România, astăzi”. În filozofia poeziilor lui Alensis De Nobilis, timpul, spațiul și cotidianul
STAREA PSIHOFIZICĂ A POETULUI PE AXA LUMII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373073_a_374402]
-
curte și tindă, Roșu-n obraji și alb de promoroacă; Dar nu vii, speranța e de-acuma scrum Și zi ce trece-i mai pustie casă, Ba de-o vreme nime nu-mi aține drum, Și nepoftită-și face loc angoasă. 28.12.2016 Referință Bibliografică: Unde rătăcești ? / Elena Neacșu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2189, Anul VI, 28 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Neacșu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
UNDE RĂTĂCEŞTI ? de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373139_a_374468]
-
care produce acea stare, determină cel mai adesea starea edenică, sau, pur și simplu, edenul ca expresie a poeticului. Trăind intens, poetul plonjează în sine, își creează imaginea unui mit și astfel triumfă asupra naturii sale. Analizând conceptul kierkegaardian de angoasă, regăsesc un mod de reafirmare a eului artistic ca loc al construcției mitului edenic, al cărui sens duce la perfecționarea lăuntrică. Forma sub care acesta este conceput devine expresia echilibrului regăsit. Edenul e reprezentat de psihologie sau, mai exact, de
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
de pur pe atât de simplu: de cele mai multe ori, închisoarea noastră suntem noi înșine. N imeni nu v-a reuși vreodată cu ajutorul altcuiva să facă ceea ce-ar fi trebuit să facă singur, pentru a se putea elibera de toate angoasele ce stau pitite în cele mai ascunse cotloane ale sufletului nostru. A cceptându-ne cu bune și cu rele, doar în acest fel vom putea cere ajutorul celorlalți și vom putea spune că am scăpat de toate cele care ne rodeau
PRIMĂVARA DIN NOI! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376238_a_377567]
-
pictură ceea ce se numește un expresionist. Ca și maeștrii cărora le este atribuit de cunoscători și de critica de specialitate, e preocupat să redea sentimente, senzații subiective, să exploreze, dacă pot zice așa, suferințele umane, cu interes deosebit pentru ilustrarea angoaselor, a stărilor exacerbate, ultratensionate. Potrivit conținutului artei sale, picturile se autodefinesc și printr-o spectaculozitate cromatică, printr-o estetică șocantă, prin culori stridente, contrastante, printr-o amețitoare folosire a liniilor frânte sau curbe, lucru ce incumbă un ritm discontinuu imaginii
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
trezesc necunoscutul Ce zace în ființa mea de la-nceputul lumii, Să-mi reînvie amintiri și doruri din trecutul Ce mi se-așterne la picioare din tăria humii. Ajută-mă să mă înalț spre cerul îndurării, Să-mi vindec temerile și angoasele din minte, Lăsând de-o parte vălul infinit al nepăsării, Ca trecerea să-mi fie înțeleaptă și cuminte! Citește mai mult Pe sânul dunelor îmi culc neliniștile toateși-mi oblojesc aripile cu îndurări senine,Aș vrea să pot zbura încă o dată
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
să-mi trezesc necunoscutulCe zace în ființa mea de la-nceputul lumii,Să-mi reînvie amintiri și doruri din trecutulCe mi se-așterne la picioare din tăria humii.Ajută-mă să mă înalț spre cerul îndurării,Să-mi vindec temerile și angoasele din minte, Lăsând de-o parte vălul infinit al nepăsării,Ca trecerea să-mi fie înțeleaptă și cuminte!... XXVIII. CÂT DE DEPARTE SUNT, DOAMNE, DE TINE?, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1386 din 17 octombrie 2014. Cât de
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
ce rămâne este locul dintre două lumi, inundat de singurătate, melancolie, suferință: “În prozele tale nu iubește nimeni?!”(p.141). Un fel de Samsara sui-generis. În plan artistic, această luptă, această dezbatere continuă, această mascare a durerii, a disperării, a angoasei, sub (auto)deriziune bonomă, sub o grimasă ce mimează surâsul, sunt îndeajuns de productive. Așa cum identificăm “supratema singurătății” (după fericita formulare a lui Adrian Dinu Rachieru din Prefață), putem vorbi și de un supra-personaj, de un personaj-tip, global, de
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
vijelii Și ne pândesc, pe după colt, primejdii, Dar... mai găsim puterea să zâmbim Și-n noi seninătate găzduim. Când prin noroi ne-a terfelit furtuna Și cu nimicul ne-a făcut totuna, Din mâl... am încoltit și am crescut Și-angoasele, pe toate, le-am pierdut. Când în genunchi și când plutind prin nori, Trecând prin noaptea neagră, sau prin zori, Cu umilință-n dinți mușcând țărâna, Atingem ... Citește mai mult DUALITATESe plimbă veșnic moartea printre noi,Viața ne este plină
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
care produce acea stare,determină cel mai adesea starea edenică,sau,pur și simplu,edenul ca expresie a poeticului. Trăind intens,poetul plonjează în sine,își creează imaginea unui mit și astfel triumfă asupra naturii sale.Analizând conceptul kierkegaardian de angoasă,regăsesc un mod de reafirmare a eului artistic ca loc al construcției mitului edenic, al cărui sens duce la perfecționarea lăuntrică.Forma sub care acesta este conceput devine expresia echilibrului regăsit.Edenul e reprezentat de psihologie sau,mai exact,de
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
ce se adună...! (Un timp) Îl găseste elegant, pur, estet``,( Aer înfumurat) , îl descrie în diferite ipostaze...``Timpu-i o rugă în gânduri line/ Vâslesc clipele-n aerul lunar... (Simfonie). Anunță schimbarea naturii :``Timpu-și rotește încet soarele``...(Primăvara) Scurgerea lui aduce angoasa pe care eul o destramă : ``Am rupt lanțul fricii``la marginea nopții...(Iubite). În raport cu el rămâne demnă :``Èu alerg spre trecut``.., deși amintirea devine grea :`` Mă ninge arama`` ...``Roata vieții își continuă nestingheritul drum`` (Brumă de rugină). Există un joc
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
satisfacției profesionale. În această perioadă a vieții tinerilor, Profesorul de religie îi poate pierde sau câștiga, prin credința pe care le-o insuflă. Rolul său, de îndrumător de suflete, de mediator în viața sa tumultuoasă, plină de întrebări, dileme și angoase existențiale, chiar și în momente de criză și tulburări de comportament sau personalitate, este asemenea celui al preotului, iar a doua sa Biserică o constituie Școala, unde încearcă să-L aducă pe Dumnezeu. Pentru aceasta, atitudinea față de elevi nu trebuie
PROFESORUL DE RELIGIE, UN MODEL DE CONDUITĂ PENTRU „UCENICII“ SĂI ŞI UN MEDIATOR ÎN ŞCOALA ÎN CARE ÎŞI DESFĂŞOARĂ ACTIVITATEA ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362177_a_363506]
-
al destinului, fără să reușească în a transcede istoria decât numai prin acceptarea martiriului său. Bibicescu, concepând Destinul ca un timp comprimat în opera de artă, se limitează la catharsis-ul acesteia și nu reușește să exorcizeze Istoria, sucombând în fața angoaselor care-i vor aduce sfârșitul. La polul opus acestora se găsesc Irina și Ștefan, din dialogul cărora se desprinde o viziune ce convertește diacronic Istoria în sincronia Destinului. Fără sprijinul filosofiei, prin simpla credință într-o conștiință divină atotștiutoare, Irina
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
atlanții retrași în "sâmburii" cosmosului. Între aceste vedute relicve ale unei civilizații de atlanți -, e un "aer mort": o surditate a vidului ce se sparge de arcuri și propilee ca o limbă de clopot ruptă. Dacă este o formă de angoasă la M. Eminescu atunci acest lucru înspăimântă muzica insolită a "sferelor" ("l'inquietate etrasigente") care se înmormântează în spații zornăindu-și neantul: "Ca cel ce-n visu-i / plânge, dar nu-și aude plânsu-și" (Ca o făclie). Avem însă o singură
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
treaptă merită cucerită, că fiecare treaptă este o rivalitate împotriva extincției, este memorie, prefacere a formelor. Astfel că lanțul "ciclurilor eterne" ("Pretutindenea este o clipă care nu este, devine, este, scade, nu este", ms. 2276, f. 209) nu trezește o angoasă a existenței, cât sentimentul unui tragic al vieții: ca și tragedia lui Cezar care "se petrece mereu, fără sfârșit" (ms, 2276). M. Eminescu este "întors" cu fața spre trecut, pentru că numai el are consistență, este izvorul. Cu siguranță i-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
gureși. Taciturnul Van Gogh simțea irepresibilă nevoie să-și detalieze, în scris, către fratele său Theo, momentele lucrului, zbuciumul, proiectele. Era, ea, sarabanda vorbelor scrise, una în sine, doar de dragul exercițiului epistolar, de altfel atît de la modă în vreme? Nu. Angoasele olandezului aveau rostul explicitării îndoielilor. Dureroaselor îndoieli ale diletantului de geniu. Că va fi înțeles greșit de contemporani, de improbabilii discipoli. Apoi, modernii tîrzii, mai toți s-au exersat prolific în pagini de exegeză. Iar suprarealiștii, dadaiștii au practicat, dincolo de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
terasa de peste drum, goi, cu aceiași ochelari-standard făceau, nebunește, dragoste. Știind că nu-i vede nimeni. Pe 15, în seara anunțatului cutremur, pe la 7, superbii mei vecini îi vedeam pe fereastra atelierului repetau, pe aceeași terasă, schema eclipsei. Străini de angoasa generală. Amorul ca antidot la răzvrătirile planetei. 10 februarie Printre semenii ce-i văd curent se numără, adesea, și oameni de afaceri, patronii unor firme, într-un cuvînt la modă, întreprinzătorii. Culmea: nefiind, la rîndu-mi, nici afacerist, nici patron, nici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]