3,224 matches
-
46 % TVR 1 ↓ - 44,68 % Dacă am face un top al canalelor care reduc violența din programele lor de știri, pe primul loc am plasa TVR 1, urmat de Antena 1 și PRO TV. Conținuturi și percepții ale violenței televizate: desene animate versus filme Asis. univ. drd. Anca VELICU, Universitatea București Subiect de interes public și științific, violența televizată este problema principală pe care o ridică media audiovizuală, cel puțin în partea ei ficțională. Astfel, fie că este vorba despre violență fizică
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
și studiul percepției pe care publicul o are despre cantitatea de violență prezentă în diferite genuri televizuale. Studiul de față prezintă violența ficțională din audiovizualul românesc pe doi vectori de interes: 1. în funcție de genul televizat filmele cu actori și desenele animate; 2. din perspectiva celor două direcții de cercetare enunțate mai sus vom analiza, pe de o parte, conținutul strict de violență (prin indicatorii frecvență și durată) al programelor, iar pe de altă parte, percepția asupra acestui conținut în rândurile copiilor
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
-se filmele artistice, serialele sau telenovelele. Astfel, așa cum arată și graficul de mai jos, indiferent de vârstă, pe primul loc se află filmele, cu peste 25% dintre preferințe, urmate, la grupele de vârstă 7-10 ani și 11-14 ani, de desenele animate (24,8%, respectiv 12,6%), iar la adolescenți, 15-18 ani, de știri (10,9%). EMBED Excel.Chart.8 \s Figura 1. Tipul de programe TV preferate de copiii și adolescenții din România, conform datelor culese în cadrul cercetărilor CURS și CSMNTC
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
și adolescenții din România, conform datelor culese în cadrul cercetărilor CURS și CSMNTC (din iulie și noiembrie 2005) la comanda CNA Deși există evoluții firești în timp, bine conturate de studiile respective - cum ar fi scăderea constantă a interesului pentru desenele animate sau creșterea interesului pentru știri și emisiuni de divertisment -, interesul copiilor pentru filme și consumul acestui gen de program de televiziune este o realitate de necontestat. Prin contrapondere, desenul animat, gen prin excelență dedicat copiilor, devine subiect de interes într-
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
respective - cum ar fi scăderea constantă a interesului pentru desenele animate sau creșterea interesului pentru știri și emisiuni de divertisment -, interesul copiilor pentru filme și consumul acestui gen de program de televiziune este o realitate de necontestat. Prin contrapondere, desenul animat, gen prin excelență dedicat copiilor, devine subiect de interes într-o analiză care să ofere o imagine asupra consumului de televiziune al copiilor. Acestea fiind elementele de plecare, care vin să legitimeze demersul, întrebarea noastră vizează cantitatea de violență existentă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
său împărțit în violență fizică, verbală, psihologică, economică și sexuală, în funcție de natura actului de violență prezentat. Pentru lucrarea de față ne interesează violența ficțională transmisă de canalele generaliste și violența ficțională difuzată de canalele pentru copii în cadrul emisiunilor de desene animate. Astfel, rezultatele cercetării ne arată că într-o oră de film copilul vede, în medie, 12,24 secvențe de violență, ceea ce înseamnă că, la fiecare 5 minute, copilul și/sau adolescentul telespectator sunt expuși la violență. În cazul desenelor animate
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
animate. Astfel, rezultatele cercetării ne arată că într-o oră de film copilul vede, în medie, 12,24 secvențe de violență, ceea ce înseamnă că, la fiecare 5 minute, copilul și/sau adolescentul telespectator sunt expuși la violență. În cazul desenelor animate, situația este mult mai gravă, expunerea la scenele de violență fiind mult mai frecventă, mai precis o scenă la mai puțin de un minut (în medie 66,18 scene/oră). EMBED Excel.Chart.8 \s Figura 2. Analiza comparativă a
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
CSMNTC (august și decembrie 2004) la comanda CNA Durata scenelor de violență pe oră de emisiune este însă mai mare în cazul filmelor, unde avem în medie 8,24 de minute de violență pe oră, în timp ce la canalele de desene animate se întâlnesc 6,15 minute de violență pe oră. EMBED Excel.Chart.8 \s Figura 3. Analiza comparativă a duratei scenelor de violență pe unele canale românești, conform datelor culese de CSMNTC (august și decembrie 2004) la comanda CNA Explicația
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
violență pe unele canale românești, conform datelor culese de CSMNTC (august și decembrie 2004) la comanda CNA Explicația acestor inversări de cifre, în ceea ce privește cei doi indicatori ai violenței televizate, stă în tipurile diferite de violență prezentă în filme și desenele animate. Astfel, în desenele animate avem de-a face cu acte de violență scurte, am putea spune chiar sacadate, în medie de o secundă - exemplul cel mai relevant fiind desenele de tipul Tom și Jerry, în care loviturile sunt scurte și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
românești, conform datelor culese de CSMNTC (august și decembrie 2004) la comanda CNA Explicația acestor inversări de cifre, în ceea ce privește cei doi indicatori ai violenței televizate, stă în tipurile diferite de violență prezentă în filme și desenele animate. Astfel, în desenele animate avem de-a face cu acte de violență scurte, am putea spune chiar sacadate, în medie de o secundă - exemplul cel mai relevant fiind desenele de tipul Tom și Jerry, în care loviturile sunt scurte și repetate. Spre deosebire de acestea, în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
armată, sau luptă corp la corp, unde loviturile nu mai sunt sacadate, disparate, ci se înlănțuie, scena conținând astfel unitate și coerență internă). Indicatorul compozit al ponderii procentuale a scenelor de violență în cadrul emisiunilor relevă și el faptul că desenele animate sunt, sub acest aspect, mai puțin violente. EMBED Excel.Chart.8 \s Figura 4. Analiza comparativă a ponderii scenelor de violență pe unele canale românești, conform datelor culese de CSMNTC (august și decembrie 2004) la comanda CNA. În cadrul acestora din
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
CNA. În cadrul acestora din urmă, 10,41% dintr-o emisiune medie cuprinde scene de violență, în timp ce, la un canal generalist, aproape 12% din emisiune este violentă. Rezultă că, deși ca pondere există mai multă violență în filme decât în desenele animate, ca număr de scene de violență, acestea din urmă surclasează de departe filmele. La nivel perceptiv, cantitatea de violență din aceste genuri televizate este însă cu totul diferită decât la nivel obiectiv. Astfel, datele unor cercetări pe această temă indică
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
genuri televizate este însă cu totul diferită decât la nivel obiectiv. Astfel, datele unor cercetări pe această temă indică faptul că adolescenții și copiii (cu vârste între 7 și 18 ani) au următoarea percepție asupra violenței din filme și desene animate: EMBED Excel.Chart.8 \s Figura 5. Analiza comparativă a percepției conținutului de violență pe unele canale românești, conform datelor culese în cadrul cercetărilor CURS și CSMNTC (din iulie și noiembrie 2005) la comanda CNA Cu alte cuvinte, cei mai mulți copii, 43
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
datelor culese în cadrul cercetărilor CURS și CSMNTC (din iulie și noiembrie 2005) la comanda CNA Cu alte cuvinte, cei mai mulți copii, 43,70%, consideră că în filme este prea multă violență, în timp ce un procent asemănător, 44,02%, consideră că în desenele animate este prea puțină sau chiar lipsește violența. Aceste date diferă foarte mult de datele obținute în urma măsurătorilor exacte. Mai mult, pe grupe de vârstă, percepția asupra violenței din filme și asupra violenței din desenele animate variază la rândul ei destul de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
02%, consideră că în desenele animate este prea puțină sau chiar lipsește violența. Aceste date diferă foarte mult de datele obținute în urma măsurătorilor exacte. Mai mult, pe grupe de vârstă, percepția asupra violenței din filme și asupra violenței din desenele animate variază la rândul ei destul de mult. Astfel, pentru violența din filme, se remarcă în primul rând o creștere în competență odată cu vârsta, lucru reflectat în scăderea continuă a procentului de nonrăspunsuri (de la 11,52 la 3% și apoi la 2
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
de filme foarte violente), cât și printr-o parțială incapacitate de observație a relațiilor, normelor, valorilor sociale, care duc la imposibilitatea percepției complete a actelor de violență. Figura 7. Analiza comparativă, pe grupe de vârstă, a percepției violenței din desene animate, conform datelor culese în cadrul cercetărilor CURS și CSMNTC (din iulie și noiembrie 2005) la comanda CNA La desenele animate, are loc, din contră, o creștere a nonrăspunsurilor de la prima grupă de vârstă la ultima (semn al scăderii interesului pentru respectivul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
la imposibilitatea percepției complete a actelor de violență. Figura 7. Analiza comparativă, pe grupe de vârstă, a percepției violenței din desene animate, conform datelor culese în cadrul cercetărilor CURS și CSMNTC (din iulie și noiembrie 2005) la comanda CNA La desenele animate, are loc, din contră, o creștere a nonrăspunsurilor de la prima grupă de vârstă la ultima (semn al scăderii interesului pentru respectivul gen de program de televiziune), cu un minim de nonrăspunsuri la grupa de vârstă 11-14 ani, când mai există
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
ani, când mai există încă interesul și crește și capacitatea de a formula judecăți cu privire la conținutul de violență dintr-un program TV. La vârsta de 11-14 ani, copiii sunt tentați, mai mult decât la alte vârste, să considere că desenele animate au violență „prea puțină sau deloc” (în general, diferența este de 9%), la polul opus fiind cei care percep în cea mai mică măsură că violența din desenele animate este „prea multă” (9,91% față de 13,16% dintre cei de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
tentați, mai mult decât la alte vârste, să considere că desenele animate au violență „prea puțină sau deloc” (în general, diferența este de 9%), la polul opus fiind cei care percep în cea mai mică măsură că violența din desenele animate este „prea multă” (9,91% față de 13,16% dintre cei de 7-10 ani și 16,40% dintre cei de 15-18 ani). Am văzut care sunt programele preferate de copii și adolescenți, am analizat care este cantitatea de violență transmisă în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
perceput la un nivel de dezvoltare scăzut, specific vârstei copilăriei. Aceasta, deși explică tendința copiilor de a subevalua violența televizată, nu explică inversiunile care se întâlnesc între frecvența reală a scenelor de violență și percepția asupra ei în cazul desenelor animate și al filmelor. Pentru această problemă, o abordare pertinentă ar fi cea din perspectiva teoriilor despre comunicare, în speță teoria situațională sau contextuală a comunicării. Conform acesteia, așteptările destinatarului și arhiva comunicațională pe care o posedă sunt în măsură să
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
de dimineață: „Șantierul de construcție”; „Sunt copil repesctuos acasă și la grădiniță”deprinderea de a folosi formulele de politețe; ĂLA: Joc de rol: „De-a constructorii” Știință: „Ce cumpărăm?”(imagini cu produse alimentare); Joc de masă: „Mașini pe strada” Desene animate.Jocuri distractive. ADE: DOS: „Ce este și la ce folosește?”( joc didactic unelte folosite la construcții) VINERI ADP: Întâlnirea de dimineață: „La aniversare”; „Îmi place să fiu corect”deprinderea de a respecta regulile grupei; ĂLA: Artă: „Pregătim invitații pentru musafiri
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
mișcări sociale etc. Unele secvențe atinse de superficialitate, unele clișee întrucâtva sămănătoriste, stilul tern, lipsit de personalitate fac din romanul lui M. o scriere depășită chiar la vremea apariției. Câteva modeste traduceri din Balzac, Daudet, Maupassant întregesc o activitate îndelungată, animată nu atât de talent și har creator, cât de o neclintită dorință de a face literatură. SCRIERI: Zări senine, București, 1908; Floarea Tibrului, București, 1916; Răzbunarea lui moș Antohi, București, 1921; Grădina raiului, București, 1922; Orizonturi, București, 1927; Brândușa, București
MANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
marea varietate de activități pe care le găzduiește. Exceptând cazurile când statul impune restricții, ea este un spațiu flexibil, ce permite oamenilor să-l folosească pentru scopurile lor comune. Piața sau strada aglomerată atrage mulțimea tocmai pentru că oferă o scenă animată, pe care pot avea loc simultan mii de Întâlniri neplanificate, neprotocolare și spontane. În afara locuinței familiale, de cele mai multe ori prea strâmtă, strada era spațiul cel mai important de desfășurare a vieții publice, astfel că expresia „merg În centru” s-a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
stradă; la fel și pensionarii, care priveau totul de la ferestrele lor. Puțini dintre acești oameni erau prieteni, dar mulți se știau suficient de bine pentru a se recunoaște. Procesul care se derulează este unul cumulativ: cu cât strada este mai animată și mai aglomerată, cu atât ea este mai interesant de privit și urmărit, iar toți acești observatori benevoli care sunt cât de cât familiarizați cu cartierul fac un serviciu competent și voluntar de supraveghere. Jacobs povestește un incident grăitor, petrecut
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
străzile să fie relativ sigure. Întreaga logică a raționamentului autoarei se Învârte În jurul creării mulțimilor, a diversității și a avantajelor ce definesc un loc În care oamenii Își doresc să trăiască. În plus, un trafic pietonal substanțial, stimulat de aspectul animat și colorat al străzii, are efecte economice asupra comerțului și valorii proprietăților imobiliare, lucru deloc de neglijat. Popularitatea unui cartier și succesul său economic merg mână În mână. O dată create, aceste locuri atrag activități cărora majoritatea urbaniștilor le-ar fi
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]