1,021 matches
-
vede pe Caterina de Medici și consilierii ei drept principalii vinovați. Uciderea protestanților a fost premeditată, Caterina de Medici atrăgându-i la Paris pentru a se debarasa de ei. Mai târziu istoricii au explicat contradicțiile politicii regale punându-le pe seama antagonismului existent între regina mamă și Carol al IX-lea. Geloasă pe influența amiralului Coligny asupra fiului său, Caterina de Medici ar fi ordonat asasinarea amiralului, declanșând un fenomen nepremeditat. Panicată de gândul de a fi descoperită și a suferi răzbunarea
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
daune materiale uriașe. Incidentul de la podul Marco Polo nu a marcat numai începutul unui război nedeclarat dintre China și Japonia, dar a grăbit și crearea celui de-al doilea Front Unit din China dintre Kuomintang și Partidul Comunist Chinez (PCC). Antagonismele dintre cele două mișcări politice erau evidente, alianța lor militară fiind parafată practic cu pistolul la tâmplă, când Chiang Kai-shek a fost răpit la Xi'an și a fost forțat să accepte alianța cu Partidul Comunist. Această alianță neobișnuită a
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
sensul cuvintelor în contextul zbuciumat al timpului său. Scopul era ca „trecutul” să devină „prezent” pentru cititorii săi. „Da”-ul etern al lui Carlyle este denumirea pentru spiritul credinței în Dumnezeu, înțeleasă aceasta ca expresia clară a unei atitudini de antagonism clar, hotărât, stabil și fără jumătăți de măsură față de eternul „nu”, după principiul că nu există credință în Dumnezeu decât într-un astfel de antagonism împotriv spiritului care se opune lui Dumnezeu. Eternul „nu” este denumirea lui Carlyle pentru spiritul
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
denumirea pentru spiritul credinței în Dumnezeu, înțeleasă aceasta ca expresia clară a unei atitudini de antagonism clar, hotărât, stabil și fără jumătăți de măsură față de eternul „nu”, după principiul că nu există credință în Dumnezeu decât într-un astfel de antagonism împotriv spiritului care se opune lui Dumnezeu. Eternul „nu” este denumirea lui Carlyle pentru spiritul necredinței în Dumnezeu, așa cum se manifestă în războiul dus de Teufelsdröckh împotriva lui; spiritul care, precum a fost reprezentat în Mefistofelul lui Goethe, este într-
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
de detașare. Numai după reducerea dorințelor și a securității, tinzând către o indiferență „buddhică”, poate naratorul să ajungă la o afirmare. Această trecere este cumva asemănătoare cu „saltul de credință” al filozofului danez Søren Kierkegaard, contemporan cu Carlyle. În ceea ce privește sus-menționatul „antagonism”, ar fi de amintit fraza celebră a lui William Blake, „"fără contrarii nu există progres"”, iar progresul lui Carlyle de la eternul „nu” la eternul „da” nu se găsește în „Centrul de Indiferență”, ci în Supernaturalismul Natural, o filozofie transcendentală a
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
obișnuință, a făcut ca tablourile lui Băncilă să rămână posterității ca documente vii ale condițiilor în care și-a dus traiul țărănimea din România. În toată opera creată cu tematică evreiască, Octav Băncilă a deosebit clasele sociale și a evidențiat antagonismul dintre ele. A înfățișat viața evreilor săraci din Iași, a dezvăluit suferințele caracteristice ființelor exploatate, a criticat pe zarafii bogați și pe cămătari și a redat cauzele care au determinat valul de emigrări de la începutul secolului al XX-lea. Fasciștii
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Zeiling Șor (misit, prototipul omului de afaceri) din opera dramatică "Manasse" de Ronetti Roman sau ca vânzătorii de mărunțișuri din iarmaroace ca Cilibi Moise. În toată opera creată cu tematică evreiască, Octav Băncilă a deosebit clasele sociale și a evidențiat antagonismul dintre ele. A înfățișat viața evreilor săraci din Iași, a dezvăluit suferințele caracteristice ființelor exploatate, a criticat pe zarafii bogați și pe cămătari și a redat cauzele care au determinat valul de emigrări de la începutul secolului al XX-lea. Fasciștii
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Singurul Merit”. Blake deasemenea displăcea aparenta umilință a lui Reynolds, pe care o considera o ipocrizie. Împotriva picturii în ulei la modă a lui Reynolds, Blake preferă precizia clasică a primelor sale influențe, Michelangelo și Rafael. David Bindman sugerează că antagonismul lui Blake față de Reynolds s-a născut nu atât din viziunea președintelui Academiei în privința picturii(ca și Blake considera pictura istorică mai valoaroasă decât peisajele sau portretele) cât mai ales împotriva “ipocriziei sale de a nu pune în practică idealurile
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
care anticipează futurismul italian. Cubismul lui Léger are un caracter mai mult vizual, decât cel inițial intelectual al lui Picasso și Braque. Volumele geometrice nu mai sunt statice și nedisociabile, ele au un caracter autonom, care creează între ele un antagonism dinamic. Doi ani mai târziu, Léger închiriază un atelier pe strada "Notre-Dame-des Champs" nr. 86, unde va lucra până la sfârșitul vieții. Creația lui înregistrează o evoluție rapidă. Participă la formarea grupului ""Section d'Or"", alături de Jacques Villon, Frantisek Kupka și
Fernand Léger () [Corola-website/Science/308312_a_309641]
-
III-lea). Regele Piemontului a ales alianța cu Austria. Anglia era deja o mare putere maritimă cu un imperiu promițător. Era interesată să-și asigure securitatea căilor de navigație și superioritatea în fața Franței din acest punct de vedere. Astfel începe antagonismul franco-englez. În cadrul războiului pentru succesiune la tronul Austriei, alianțele s-au dispus astfel: Austria a reușit să obțină alianța Marii Britanii (ce nu acorda forță terestră ca sprijin, dar asigura subsidii) și a Piemontului. De cealaltă parte, Franța a fost aliată
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
puțin în mod teoretic, posibilitatea unei situații de echilibru stabil, de ordine globală, în care nu mai este inevitabilă recurgerea la războaie pentru schimbarea ordinii. Cât timp însă există războaie, Schmitt consideră deosebit de importantă menținerea unei limitări a conceptului de antagonism, limitare care mai lasă loc pentru o "idee a dreptului" ("Idee des Rechts"). Aici este necesară și definirea "modului de a duce un război" ("Hegung des Krieges"). Pentru Schmitt "minimul etic al ideii de drept" ("Das ethische Minimum der Rechtsidee
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
în urma alegerilor 37% din opțiunile alegătorilor, fiind plasat pe primul lor în circumscripția uninominală respectivă. El va primi toate mandatele, chiar dacă 63% din totalul alegătorilor nu își regăsesc opțiunile reprezentate de Candidatul X. Sistemul electoral majoritar este foarte competitiv, generând antagonismul părților. Nu se poate vorbi de o colaborare a partidelor sau a liderilor într-un astfel de sistem. Si pentru că majoritatea populației rămâne nereprezentată, sistemul este mai corect denumit: metoda pluralității sau cea mai mare majoritate. O altă caracteristică a
Sistem de vot () [Corola-website/Science/303335_a_304664]
-
Mahfuz s-a străduit, pornind de la preocuparea cu vechiul Egipt, să promoveze afirmarea unei identități egiptene. După cel de-al doilea Război Mondial și după căderea monarhiei în Egipt speranța într-o eliberare de sub sistemul colonial britanic și nemulțumirea față de antagonismele sociale grave au dus la orientarea autorului spre subiecte contemporane, prezentate în mod realist, cum a fost, de exemplu, în romanul "Străduța Midaq" din 1947. "Trilogia din Cairo", ciclul de romane din 1956-57 dedicat unei familii de negustori, îl face
Naghib Mahfuz () [Corola-website/Science/302500_a_303829]
-
organizare politică și socială. Niciunul nu a învins definitiv, ele coexistând și generând progresul prin competiția dintre ele. Libertatea și progresul derivau din competiția și rivalitatea reciprocă. Apare, în acest context, ideea centrală a liberalismului modern, prin fecunditatea competiției și antagonismului. Lecția a II-a, de exemplu, tratează sfârșitul antichității și tranziția la civilizația europeană. Ea indică faptul că toate civilizațiile anterioare - fie că erau greacă, romană sau orientală - erau unitare. Societatea era dominată de un principiu unic, de o singură
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
unde intră la Liceul Principesa Ileana, și la București, unde urmează cursurile Institutului Pompilian. Frecventează cercuri intelectuale de stânga și intră la vârsta de 16 ani în organizația Tineretului Comunist, aflată atunci în ilegalitate, visând „să mântui lumea de toate antagonismele fundamentale dintre sexe, rase, popoare, clase etc.” În paralel, primele ei încercări literare sunt generos încurajate de Tudor Arghezi și Ion Barbu, ultimul fiind chiar îndrăgostit de tânăra poetă. În perioada 1947-1948 a fost redactor la revista Rampa. Din 1949
Nina Cassian () [Corola-website/Science/299016_a_300345]
-
aceea perioadă viața metropolei era tulburată de urmările revoltei înăbușite de la Lyon, prin care muncitorii reacționaseră contra interdicției legale a asociațiilor secrete de genul cluburilor republicane. Guvernul „regelui-burghez” Louis-Philippe a înlesnit multor parizieni o anumită bunăstare materială, dar a favorizat antagonismele sociale și era incapabil să asigure liniștea capitalei. Centrul Parisului, unde se afla și conservatorul, era afectat în mod special de revolte republicane greu de controlat. Tânărul Jacques a renunțat la studiu după numai un an, fiind distras de neliniștea
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
subliniind legătura sfântă între unitatea religioasă și continuitatea organizației politice. Acest edict autorizează libertatea de cult și de conștiință pentru protestanți, cu condiția ca aceștia să restituie toate locurile de cult pe care le aveau. Edictul nu are succes din cauza antagonismelor prea puternice dintre hughenoți și catolici. Primul război religios începe în 1562 cu Masacrul de la Wassy, opera familiei de Guise. În 1 martie 1562 ducele de Guise și oamenii lui au atacat și închis într-un hambar un grup de
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
voturile împotrivă pe considerente religioase, astfel că constituția este acceptată cu 933 voturi pentru și 670 voturi contra. Populația asistă la refacerea Țărilor de Jos de dinainte de 1581, sub forma unui stat protestant, dar udul este puternic opus olandezilor. Primul antagonism este de ordin religios: cei 3,5 milioane de catolici din sud sunt integrați într-un stat condus de 2 milioane de protestanți situați în nord. Declararea libertății religioase este considerată o amenințare de către clerul catolic care se organizează sub
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
din sud sunt integrați într-un stat condus de 2 milioane de protestanți situați în nord. Declararea libertății religioase este considerată o amenințare de către clerul catolic care se organizează sub forma unei opoziții conduse de episcopul de Ghent. Al doilea antagonism este de ordin economic: zonele industriale din sud nu mai au acces la piața franceză și trebuie să facă față concurenței cu Anglia a cărei industrie era mult mai avansată. În plus susținerea din partea regelui a dezvoltării economice a nordului
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
din administrație sau economie a fost limitat. Primul român care a fost numit în guvernului RSS Moldovenești a fost ministrul sănătății din deceniul al șaptelea. Limitări similare au fost impuse reprezentanților minorităților locale care au trăit în regiune înainte de 1940. Antagonismul dintre moldovenii/românii și noi veniți a persistat pe toată perioada de existență a RSS Moldovenești, izbucnind cu putere în perioada enenimentelor antisovietice și anticomuniste din 1988 - 1992. Aceste rivalități au fost un important factor declanșator al războiului din Transnistria
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
universitar emerit de exegeză neo-testamentară Ian Howard Marshall, prin antihriști autorul epistolei lui Ioan înțelege falși învățători (eretici), posedați de duhul lui Antihrist. Adesea Antihrist a fost identificat cu un curent anticreștin explicit. Orice gândire necreștină este privită într-un antagonism natural față de Iisus Hristos. Din antichitatea îndepărtată și până astăzi, iudaismul, politeismul, religiile orientale, islamul, s-au dovedit mai mult sau mai puțin ostile creștinismului, iar ultimele două secole au fost martorele răbufnirii unor ideologii anticreștine izvorâte din sânul creștinătății
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
dominația foștilor sclavi. Învinșii nu erau dispuși să admită schimbarea societății lor. După cum spunea Benjamin F. Perry, numit de președintele Johnson ca guvernator provizoriu al Carolinei de Sud: „La început, negrilor li se vor da toate puterile politice, și apoi antagonismul intereselor între capital și forța de muncă urmează să producă rezultatul.” Totuși, temerile elitei stăpânilor de plantații, în majoritate conservatoare, și ale altor albi au fost parțial atenuate de acțiunile președintelui Johnson, care a dat asigurări că sclavii eliberați nu
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
Auschwitz, unde va muri executat în camera de gazare. După război, în 1946, este numit cercetător la C.N.R.S. (Centre National de la Recherche Scientifique), la secțiunea epistemologie. În 1947 îi apare volumul "Logique et contradiction". În 1951 publică "Le principe d'antagonisme et la logique de l'énergie - Prolégomènes à une science de la contradiction". În paginile acestei cărți își enunță pentru prima dată principiul antagonismului, pe bazele căruia fundamentează o (). În 1952, candidează, fără success, la Collège de France. În 1953 primește
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
la secțiunea epistemologie. În 1947 îi apare volumul "Logique et contradiction". În 1951 publică "Le principe d'antagonisme et la logique de l'énergie - Prolégomènes à une science de la contradiction". În paginile acestei cărți își enunță pentru prima dată principiul antagonismului, pe bazele căruia fundamentează o (). În 1952, candidează, fără success, la Collège de France. În 1953 primește titlul de Ofițer al Academiei Naționale de Educație. În 1960 apare "Les trois matières", carte prin intermediul căreia Lupașcu se face cunoscut și apreciat
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
comportă trei orientări principale valabile atât în cadrul elementelor cât și în cele ale operațiilor logice. Prin intermediul acestei logici, Lupașcu își revendică dreptul de-a relativiza noncontradicția afirmând că "" (excluderea terțului) trebuie să fie înlocuit cu "" (includerea terțului). Așadar, în "Principiul antagonismului și logica energiei", postulatul logicii contradictoriului este enunțat astfel: „"Oricărui fenomen, sau element, sau eveniment logic, ca și judecății care îl gândește, propoziției care îl exprimă sau semnului care îl simbolizează: lui e, de exemplu, trebuie să-i fie asociat
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]