1,827 matches
-
Deși pentru codru, timpul rămâne mereu același, acesta privește cu înțelegere omul și-l ocrotește. Sugerând prin succesiunea anotimpurilor, trecerea timpului, poetul exclamă pe un ton trist: "Că de când nu ne-am văzut/ Multă vreme a trecut" și pune în antiteză două concepte filosofice: omul trecător codrul etern. Ruptura față de natură, care a însemnat suferință pentru poet, dar și bucuria revederii codrului sunt exprimate prin vocative și diminutive de factură populară. Mândru de tinerețea sa veșnică, geniul uman deplânge soarta omului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pentru poet, dar și bucuria revederii codrului sunt exprimate prin vocative și diminutive de factură populară. Mândru de tinerețea sa veșnică, geniul uman deplânge soarta omului fragil, vulnerabil, "schimbător", "rătăcitor", în timp ce el rămâne un simbol al permanenței și stabilității. Treptat, antiteza dintre veșnicia naturii cosmice și condiția destinului uman se amplifică, tonalitatea devine elegiacă, iar substanța acestei elegii filosofice este exprimată prin metafore și accentele gnomice ale comunicării poetice. Această alternanță dintre spațiul cosmic și terestru este evidențiată prin formule specifice
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care contemplă aspecte din viața efemeră a omului: "Și în câte mii de case lin pătruns-ai prin ferești/ Câte frunți pline de gânduri, gânditoare le privești!" Tabloul al doilea prezintă spectacolul variat al umanității. Sunt aduse în față, prin antiteză romantică, diferite tipuri sociale de la rege până la omul sărac, copleșit de gânduri, care cugetă "la ziua cea de mâine". Luna tutelează universul: codri, izvoare, pustiuri, palate și cetăți, gândirea omului și meditează la problemele omenirii. În unele schițe de portret
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
margini e în degetul lui mic", "c-o haină roasă-n coate" (condiția nefericită a geniului), deși el deține cheia secretă a universului, el știe că omul este supus destinului, fiind o ființă efemeră. Bătrânul dascăl, adus în scenă prin antiteză cu alte individualități umane meditează la condiția eternizării prin aspirație și creație. Pe de altă parte, conștiința poetului (ochiul lunar) contemplă viața oamenilor, care ocupă diferite poziții sociale, dar sunt egali în fața morții: " Deși trepte osebite le-au ieșit din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
frumusețe poetică exprimă dimensiuni dramatice tulburătoare. Limbajul poetic se caracterizează prin următoarele trăsături: îmbinarea limbajului popular cu cel intelectual (gene ostenite, colb, ferești); expresia intelectualizată în tabloul cosmogonic: "pe când ființă nu era, nici neființă"; expresii livrești: "precum Atlas în vechime", antiteza compozițională: tabloul cosmogonic și cel satiric; antiteza la nivelul vocabularului: Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi"; epitetele morale și ornante: "mișcătoarea mărilor singurătate", "galbenele file", "timpul mort"; comparațiile dau expresivitate ideilor filosofice: "ca și spuma nezărită"; personificări: "luna
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poetic se caracterizează prin următoarele trăsături: îmbinarea limbajului popular cu cel intelectual (gene ostenite, colb, ferești); expresia intelectualizată în tabloul cosmogonic: "pe când ființă nu era, nici neființă"; expresii livrești: "precum Atlas în vechime", antiteza compozițională: tabloul cosmogonic și cel satiric; antiteza la nivelul vocabularului: Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi"; epitetele morale și ornante: "mișcătoarea mărilor singurătate", "galbenele file", "timpul mort"; comparațiile dau expresivitate ideilor filosofice: "ca și spuma nezărită"; personificări: "luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie"; metaforele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prin acțiune: "Luceafărul e tipicul geniu al romanticilor... Geniile sunt solitare, neliniștite" ( G. Călinescu); care e mai presus de spațiu și timp (în spirit kantian). Luceafărul e un mit liric romantic prin valorificarea motivului Zburătorului, prin ceremonialul erotic, descrierea haosului, antiteză, cosmologie, incompatibilitatea dintre cele două lumi, prin meditația filosofică asupra condiției omului de geniu, căruia îi este caracteristică setea de cunoaștere și aspirația spre absolut, prin valorificarea motivului zborului cosmic, preluat din opera lui Byron, Hugo și Milton, încât se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
strofe câte versuri are prima strofă. Fiecare strofă se încheie cu câte un vers din prima strofă, iar ultima strofă reproduce în formă inversă prima strofă. Scrisă într-un stil gnomic, Glossă e o meditație filosofică, în care distingem paradoxul, antiteza, echilibrul clasic în compoziție și stil, exprimarea unor adevăruri gnoseologice și etice. Poezia fascinează prin tonalitatea romantică, atitudinea satirică, formulări populare, invective ("mișei", "nătărăii"), conjunctive populare ("să feri"), epitete ("recea cumpănă"), metafore ("cumpăna gândirii"), expresii populare ("de-ai fi cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
are opt versuri scurte de opt silabe (măsura populară), rima încrucișată, ritm trohaic. Scrisoarea III Eminescu recreează istoria sub semnul vizionarismului, căutând sensurile istoriei universale și naționale. În Scrisoarea III, "omul politic, patriotul dispare într-o lume meschină", mediocră. Prin antiteză, poetul aduce față-n față trecutul reprezentat de Mircea cel Bătrân și prezentul judecat de "istoria eroică"; o istorie ideală și alta monstruoasă. Partea întâi este dominant epică și cu unele momente dramatice, partea a doua este lirică, satirică, pamfletară
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
inima sultanului crește un copac uriaș, ceea ce explică simbolul otoman, semiluna, și un colaj de imagini sugerează întinderea imperiului. Următorul tablou al poemului prezintă o incursiune în istorie; de la Osman la Baiazid. Rovine a devenit un simbol al patriotismului. În antiteză sunt prezentate cele două oști: puhoiul turcesc, venit "în sunet de fanfare" ca să întunece "pământul la Rovine, în câmpii" și oastea românească ascunsă undeva, în codru ("Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari"). Un scurt dialog între sultan și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
București. Opere: Jocul ielelor (1916-1919); Act venețian (1919); Versuri (1923); Suflete tari (1923); Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930); Patul lui Procust (1933); Bălcescu (1948); Caragiale în vremea lui (1957); Un om între oameni (1957); Teze și antiteze (1936); Modalitatea estetică a teatrului (1937); Husserl. O introducere în filosofia fenomenologică (1938); Turnul de fildeș (1950); Mioara (1929); Danton (1933); Transcendentalia (1931). Creația lui Camil Petrescu reprezintă o nouă viziune asupra universului uman, asupra dramei intelectualului, o viziune de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tul secolului XX. Vom vedea, pe măsură ce narațiunea avansează, că lucrurile nu sunt de loc diferite, că lada de zestre este obiect de conflict în tre frații și surorile vitrege, între fii și mama vitregă. Documentul se construiește în jurul următoare lor antiteze: zestre-povară, zestre- blestem, fată-piatră de moară, multe fete-rui na casei, superioritate masculină-inferioritate feminină. Mareș șă trar se căsătorește a doua oară cu Zoița. El are deja din prima căsătorie trei băieți, cu Zoița va face alți șapte copii, din care
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
succes în lucrul cu clasa de elevi, dar mai ales să prezentăm avantajele și dezavantajele pe care multitudinea de surse de informare, în acest domeniu, cel al ecranizărilor după capodopere literare, îl prezintă pentru elevul încă neinițiat. Conform triadei teza, antiteza și sinteză, vom cerceta justificările textelor în discuție prin expunerea argumentelor și a excepțiilor, cu observarea finală a principiilor generale ale pedagogiei, a brocardurilor, în cadrul analizei incursiv-receptive, ceea ce implică raportarea textului la politica didactica actuala. Teza: așa cum relevă studiile de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de lucru. Profesorul poate opta pentru comparații între film și carte și se poate folosi cu succes de imaginile din film pentru a da un impuls imaginației elevului. Toate acestea facilitează familiarizarea elevului cu opera, măcar într-o primă etapă. Antiteza: trebuie, însă, să atragem, cât mai serios posibil, atenția asupra pericolului cu care ne confruntăm în ceea ce privește exactitatea informațiilor furnizate de o ecranizare. Este știut faptul că majoritatea scenariilor adaptate după române tind fie să modifice, dintr-un spirit exclusiv comercial
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
mirarea lui, fata intrase cu pasul sigur, cu fruntea sus, zâmbind și rotindu-și privirile în toate părțile, parcă ar fi căutat pe cineva, sau poate doar ca să se convingă că nu era intimidata"13 În interiorul cafenelei atmosferă este în antiteza cu pustietatea coridorului unde a avut loc întâlnirea. Eliade își ia toate măsurile de precauție pentru a ne evocă acest spațiu [P Ans.]: " Când au intrat, abia trecuse de zece, si cafeneaua, care era totodată berărie, căci serile se puteau
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
în timp sau în spațiu. Aceste acțiuni nu se află într-un raport direct de simultaneitate sau de cauzalitate, ci sunt puse într-un raport logic sau semantic. Acest tip de montaj servește la crearea unor figuri de stil că antiteza, comparația sau metaforă. 74 "Îl y a de la place pour tout le monde. Alleluia!" 75 "Tu vas le trahir!" ("Îl vei trădă!") îi spune Fodère lui Topé, în momentul în care acesta din urmă începe să se îndoiască de justețea
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Mărculescu, București, Editura Humanitas, 2000. Paul, Patrick, ,,Moartea în fenomenologia viselor și problema subiectivității și a nivelurilor de realitate" în Nicolescu, Basarab, Moartea azi (editor), traducere din limba franceză de Mihaela Fătu, București, Curtea Veche, 2008. Petrescu, Camil, Teze și antiteze, București, Editura Minerva, 1971. Vancea, Viola, Hortensia Papadat-Bengescu. Universul citadin, repere și interpretări, București, Piața Scâteii 1, Editura Eminescu, 1980. Vartic, Mariana, Anton Holban și personajul ca actor, București, Piața Scânteii 1, Editura Eminescu, 1983. Vax, Louis, L' art e
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Adrian Marino, op .cit., p. 163. 96 Guillaume Apollinaire, Les Peintres cubistes, Paris, 1965, p. 87, apud Adrian Marino, op. cit., p. 164. 97 Lucian Blaga, Trilogia cunoașterii, București, Editura pentru Literatură Universală, 1969, pp. 164 494. 98 Camil Petrescu, Teze și antiteze, București, Editura Minerva, 1971, p. 74. 99 Jean-Paul Sartre, apud Adrian Marino, op. cit., p. 13. 100 Eugen Ionescu, Nu, București, Editura Humanitas, 1991, p. 74. 101 Ibidem, p. 13. 102 Camil Petrescu, Patul lui Procust, București, Editura Eminescu, 1978, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
1978, p. 21. 103 Ibidem, p. 32. 104 Adrian Marino, op. cit., 65. 105 Ibidem, p. 76. 106 Giovanni Papini, apud Adrian Marino, op. cit., p. 79. 107 Mircea Eliade, Fragmentarium, Deva, Editura Destin, 1990, p. 26. 108 Camil Petrescu, Teze și antiteze, București, Editura Minerva, 1971, p. 67. 109 André Gide, Jurnal. Pagini alese 1889-1951, prefață, traducere și note de Savin Bratu, București, Editura Univers, 1970, p. 32. 110 Mircea Eliade, ,,Oceanografie" în Drumul spre Centru, București, Editura Univers, 1991, p. 83
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
supraconștiente, cele două instanțe extraconștiente constituind, una principiul formării sănătoase, iar cealaltă principiul deformării maladive. Pentru a o distinge net de legăturile ambivalențe ale subconștientului, putem considera ca fiind "antitetică" această legătură dinamică și legală dintre supraconștientul etic și subconștient. Antiteza supraconștientă se referă la diferența dintre spaima subconștientă față de adevăr și față de bucuria supraconștientă a cunoașterii de sine, problemă esențială a vieții. Subconștientul nu este altceva decît orbirea vanitoasă a supraconștiinței. Termenii de "supraconștient" și "subconștient" nu diferă decît prin
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
emotive ale supraconștiinței etice de motivațiile deformate afectiv ale subconștientului prin alegerea justă sau falsă operată de către conștient. Datorită faptului că viața psihică reprezintă în totalitatea sa o conexiune constituită în mod legal prin analogiile contrastelor și prin cele ale antitezelor, mitul a putut exprima simbolic legalitatea, manifestă și totodată misterioasă, astfel că, depistînd legăturile analogice ale motivelor, trebuie să fie posibilă crearea unei psihologii a motivelor capabilă să descifreze simbolizarea mitică. Sînt astfel stabilite schițate succint și pregătite pentru evoluțiile
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
se opune dramatic acel complex al superiorității omului fără tutelă, al înstrăinatului care nu are nimic de pierdut, considerând lumea ca pe o schemă de rezistențe create pentru a-i pune în evidență condamnarea la o libertate absolută. Teza și antiteza care-i vor structura viața se pun ca premise sociale; omul fără tutelă, care nu-și găsește o confirmare proprie în mediul său își va găsi acest sprijin în propria conștiință gata oricând să-i afirme atotputernicia orgolioasă."3 În
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
încercau să marginalizeze valențele demersului psihanalitic invocau eseul Noua structură și opera lui Marcel Proust, scriitorul manifestându-și aici mefiența în legătură cu posibilitățile freudismului de a sonda psihicul uman și, implicit, domeniul literaturii. E însă foarte probabil ca autorul Tezelor și antitezelor să nu fi asimilat, până la acea dată (1936), conceptele fundamentale ale medicului vienez, mai ales că eforturile sale erau conjugate spre redactarea lucrării de doctorat intitulată Modalitatea estetică a teatrului, susținută și publicată un an mai târziu. De altminteri, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Considerăm că aceasta este schema creativității lui Camil Petrescu (și, parțial, a personalității sale!). Spre individuația scriitorului nu se poate ajunge decât pe cale empirică. În absolut e imposibil. Cine ar putea demonstra în ce constă conștiința pură, fenomenologică a "omului antitezelor"? Jung însuși va recunoaște că singurul element cognoscibil al sinelui ar fi eul, care nu îi este nici subordonat, nici atașat, ci gravitează în jurul său ca planetele în jurul Soarelui. Sinele nu poate dobândi decât statutul unei ipoteze, este un postulat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Ca să-și dea seama de-i trup ori de-i fildeș; nu-și crede că-i fildeș."254 Asemănărea este convingătoare, însă ne îngăduie suplimentar un comentariu: aceasta este varianta pozitivă/poietică a mitului, pe care o putem pune în antiteză cu modalitatea negativă/distructivă/sadică prezentă, în general, atât în literatură, cât și în pictură. Din această ultimă perspectivă, se remarcă, prin subtilitatea și originalitatea observațiilor, comentariile la opera Marchizului de Sade și tablourile lui Goya făcute de Victor Ieronim
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]