2,665 matches
-
vasculare, parametru care exprimă rela ția- presiune-flux. Reflexia se produce la joncțiunea dintre arterele de conductanță și de rezis - tență. În mod normal, 80% dintre undele transmise sunt reflectate. Timpul de reflexie a undei depinde de viteza undei pulsului în aortă și arterele porțiunii inferioare a corpului. O’Rourke afirma că „...natura exploatează reflexia undei pentru a favoriza performanța cardiacă” și realizează un cuplaj cord-vas perfect. Efectul este alterat de procesul de îmbătrânire vasculară. În contrast cu unda de presiune, unda fluxului prezintă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
și realizează un cuplaj cord-vas perfect. Efectul este alterat de procesul de îmbătrânire vasculară. În contrast cu unda de presiune, unda fluxului prezintă modificări minime cu vârsta, și anume o scădere mică a velocității, cauzată de scăderea debitului cardiac și de dilatarea aortei (50). La subiecții tineri sănătoși, reflexia este realizată în protodiastolă. TA distolică (TAD) este astfel menținută la un nivel optim pentru asigurarea perfuziei coronariane, fără a crește presiunea în timpul sistolei, deci fără supraîncărcarea de presiune a VS. Rigidizarea peretelui arterial
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
indicele de augmentare: AI (dP/P1); -indicele de viabilitate subendocardică Buckberg - care estimează cuplajul cord -vas și reprezintă raportul dintre integrala presiune-timp în diastolă și sistolă (Mc Leod - 51). Murgo, prin determinări invazive, descrie 3 tipuri de unde presionale la nivelul aortei ascendente și în funcție de vârstă (52) ( figura 2.2): -tipul C (young) - apare la subiecți tineri (sub 30 ani), normotensivi, și se caracterizează prin vârf sistolic precoce (P1), urmat de o ascensiune sistolică tardivă (P2) și o undă diastolică evidentă; -tipul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
sufocare.Tratamentul este chirurgical și constă în excizia segmentului afectat, urmată de reconstrucția conductului traheal. Fistulele traheale Fistula traheoarterială, practic nu e sechelă, ci o complicație (mortalitatea este de 94%), prin fisurarea traheei în trunchiul brahiocefalic, artera carotidă dreaptă sau aortă. Fistula traheoesofagiană rezultă din presiunea între tubul Levin esofagian și balonașul sondei IOT, ce duce la necroza pereților în contact (0,5%). Evoluția este progresivă, nu are tendință la cicatrizare (fig. 3.46). Abordul chirurgical variază de la caz la caz
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
fie cât mai completă, o atenție deosebită impunând regiunile de contact dintre ventriculi și diafragm. Mortalitatea chirurgicală se încadrează între 5-15% (Fowler, 1995) [4]. Sechele cardiovasculare Mai frecvent se constată anevrismul cardiac, defectele septale și valvulare, fistulele arterio-venoase mari (între aortă și vena cavă superioară), corpii străini intracardiaci, ce necesită tratament chirurgical specializat. Corpii străini intracardiaci simptomatici, precum și cei asimptomatici, dar asociați factori de risc, trebuie înlăturați chirurgical, pe când cei asimptomatici depistați ulterior traumatismului și care sunt fixați de miocard sau
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
porțiune, la partea musculară a diafragmului. Prin intermediul diafragmului pericardul prezintă raporturi cu ficatul la dreapta și cu fundul stomacului la stânga [8]. Anterior se atașează de fața posterioară a sternului prin ligamentele sternopericardice descrise de Louschka. Ligamentul sterno-peri-cardic superior unește bulbul aortei cu manubriul sternal, iar cel inferior unește pericardul de procesul xifoid. Către posterior au fost descrise ligamentele vertebropericardice, ce pornesc din lama prevertebrală a fasciei cervicale, către anterior, trecând pe lângă esofag, trahee, ajungând la pericard [12]. Au fost descrise tracturi
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
cartilajul IV și VI, pericardul vine în raport direct cu sternul. Anglosaxonii denumesc această zonă „bare area of Edwards” (aria nuda a lui Edwards) [14]. Această zonă este mată la percuție. Posterior vine în raport cu bronhiile primitive, esofagul, plexul nervos esofagian, aorta descendentă și părțile posterioare ale fețelor mediastinale ale plămânilor. Lateral, prin pleurele mediastinale, este în raport cu fețele mediastinale ale plămânilor. Între pleura mediastinală și pericardul fibros se află nervul frenic împreună cu vasele pericardofrenice. În raport cu marile vase, pericardul fibros, se atașează de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
descendentă și părțile posterioare ale fețelor mediastinale ale plămânilor. Lateral, prin pleurele mediastinale, este în raport cu fețele mediastinale ale plămânilor. Între pleura mediastinală și pericardul fibros se află nervul frenic împreună cu vasele pericardofrenice. În raport cu marile vase, pericardul fibros, se atașează de aortă, vena cava superioară, arterele pulmonare dreaptă și stângă, venele pulmonare superioare și inferioare. Pericardul nu aderă de vena cavă inferioară [3]. Pericardul seros Este format din două lame, una parietală, care aderă la pericardul fibros, și una viscerală, aderentă de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
pe vasele mari de la baza cordului ci se află la o distanță de 1 până la 10 mm [3]. Astfel, pericardul seros se mulează peste traiectul intrapericardic al pediculilor vasculari ai cordului. Față de pediculul arterial compus din trunchiul arterei pulmonare și aortă și față de pediculul venos compus din vena cavă superioară, inferioară și cele patru vene pulmonare, pericardul se reflectă diferit. La nivelul pediculului venos linia de reflexie a pericardului are forma literei T culcat, iar după alți anatomiști de J culcat
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
și Zitti, în funcție de gradul de acoperire al pediculilor vasculari ai inimii de către seroasa pericardică, se pot distinge trei posibilități [3]:- vase fără mezou, libere în cavitatea pericardică, în care seroasa pericardică realizează un manșon în jurul lor: trunchiul arterei pulmonare, artera aortă;- vase cu mezou lat: vena cavă, rareori vena pulmonară superioară;- vase cu mezou lung: venele pulmonare inferioare. La nivelul pediculului arterial, linia de reflexie a pericardului manșonează aorta și trunchiul arterei pulmonare, realizând o teacă seroasă unică. Distribuția complexă, labirintică
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
care seroasa pericardică realizează un manșon în jurul lor: trunchiul arterei pulmonare, artera aortă;- vase cu mezou lat: vena cavă, rareori vena pulmonară superioară;- vase cu mezou lung: venele pulmonare inferioare. La nivelul pediculului arterial, linia de reflexie a pericardului manșonează aorta și trunchiul arterei pulmonare, realizând o teacă seroasă unică. Distribuția complexă, labirintică a seroasei pericardice realizează o compartimentare a cavității pericardice în sinusuri și recesuri, repere de mare importanță în chirurgia cardiacă și toracică. Sinusul oblic al pericardului (fundul de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
pericardului. La acest nivel se realizează ligatura intrapericardică a venelor pulmonare stângi. La nivelul pediculului arterial se află sinusul transvers al lui Theile, care se prezintă sub forma unui tunel cu două orificii. Este delimitat anterior de către peretele posterior al aortei și peretele posterior al trunchiului arterei pulmonare, inferior de unghiul dintre atrii și pediculul arterial iar superior de ramul drept al trunchiului arterei pulmonare [3, 6]. La acest nivel se realizează manevra Sauer-bruch (1907) folosită pentru oprirea întoarcerii sângelui către
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
și II sunt folosite pentru a stabiliza cordul [11]. Dintre cele două orificii ale tunelului, cel drept este reprezentat de recesul interaorticocav [3, 6], de mare importanță chirurgicală. Recesul este delimtat la dreapta de vena cavă superioară iar la stânga de aorta ascendentă. Peretele posterior este reprezentat de lama parietală a seroasei pericardice, ce acoperă la acest nivel traiectul orizontal al arterei pulmonare drepte, situată deci extrapericardic. Aici este ultimul loc unde se mai poate realiza ligatura arterei pulmonare drepte. Orificiul stâng
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
glande tiroide accesorii), în special de-a lungul ductului tireoglos obliterat, dar și lateral, inclusiv în mușchi; vascularizația este asigurată de arterele tiroidiene superioare (din carotida externă) și inferioare (din trunchiul tiro-cervical). Uneori există o arteră tiroidiană ima (din crosa aortei sau trunchiul brahiocefalic). Drenajul venos se face prin venele tiroidiene, jugulara externă, trunchiul tireo-linguo-facial. Limfaticele drenează în special în ganglionii limfatici jugulari interni; o secțiune transversală a gâtului la nivelul istmului tiroidian arată relațiile tiroidei cu traheea, esofagul, carotida, vena
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
ce reprezintă 90% din volumul glandular, și medulară derivată din ectoderm. S-a decelat țesut corticosuprarenal ectopic în hilul splinei, în aria plexului celiac, în apropierea ovarului și testiculului. Vascularizația arterială este reprezentată de 11-12 ramuri care pleacă de la nivelul aortei, arterei renale sau frenice. Arterele formează o rețea subcapsulară de capilare, care traversează radiar zona fasciculată și formează o rețea de sinusoide în zona reticulată, după care se deschid în vena centrală a glandei. Inervația simpatică primește ramuri de la simpaticul
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
structuri neexistând o demarcație clară; greutate ambele MSR cântăresc cca 1 g (10% din totalul suprarenalelor); inervație fibrele paraganglionare ale sistemului nervos simpatic mediație colinergică; vascularizație: arterială derivată din arterele adrenale superioară (ram al arterei frenice inferioare), mijlocie (direct din aortă) și inferioară (din artera renală); sistem vascular port cu dublă capilarizare (cortico- și medulosupra renaliană), conținând concentrații crescute de steroizi corticosupra renalieni; drenaj venos: MSR dreaptă direct în vena cavă; MSR stângă vena renală. Structura microscopică: celule cromafine (feocromocite), denumire
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
și cele maligne. Tomografia computerizată în prezent, metoda cea mai utilizată pentru diagnosticarea tumorilor intraadrenale tumora având în general diametru > 2 cm, la momentul diagnosticului poate fi bine vizualizată poate localiza și tumori abdominale extraadrenale (pedicul renal, de-a lungul aortei). Rezonanța magnetică nucleară evită radiațiile ionizante și este indicată în sarcină permite diferențierea între o tumoră corticală și un feocromocitom. Scintigrama cu metaiodbenzilguanidină marcată cu iod 131 (131I-MIBG) analog de guanetidină, substrat pentru procesul de captare a aminelor, cu proprietatea
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
scut larg, cu mameloane hipoplazice și îndepărtate; extremități: scurtarea metacarpienelor IV, V și a metatarsienelor IV, V, cubitus valgus, anomalii ale genunchiului, hipoplazie ungveală, edem al feței dorsale a mâinilor; piele: nevi pigmentari multipli. Anomaliile viscerale afectează: cordul: coarctație de aortă și diferite alte malformații ale cordului stâng; rinichiul: rinichi în potcoavă. Există episoade frecvente de otită în copilărie soldate cu hipoacuzie de percepție. Nu apare puseul de creștere prepubertar. Organele genitale externe și interne sunt hipoplazice, glandele mamare nu se
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
curgere și pentru a asigura un debit suficient pentru toate țesuturile. Sistemul cardiovascular este un circuit închis, în care sângele circulă unidirecțional (fig. 28), datorită celor patru valve ale inimii: atrioventriculare (stângă (bicuspidă, mitrală) și dreaptă (tricuspidă)) și sigmoide (ale aortei și ale trunchiului arterial pulmonar). Toate vasele sanguine asigură curgerea sângelui, dar diversele tipuri de vase prezintă particularități morfofuncționale (tab. 5). Metabolismul celular necesită un aport permanent de oxigen. Pentru aceasta sângele este oxigenat în plămâni, iar circulația pulmonară (ventricul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
are propria pompă ventriculară (tab. 4), iar atriile sunt camere de admisie ce se contractă pentru a adăuga un volum suplimentar de sânge la umplerea ventriculară pasivă. Legile fizice care guvernează curgerea sângelui sunt prezentate mai jos. Pe scurt, în aortă și arterele mari sângele curge rapid, sub presiune mare și oscilantă, iar în capilare curge lent, sub presiune joasă și ne-oscilantă. In vene presiunea continuă să scadă, dar viteza de curgere crește (față de capilare) pe măsura scăderii secțiunii vasculare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
se oferă mai mult timp ventriculului drept să expulzeze sângele, deoarece forța sa de contracție nu este la fel de mare ca a celui stâng. Astfel, valva tricuspidă se închide mai târziu decât mitrala, valva pulmonară se deschide mai devreme decât a aortei, contracția izovolumetrică a ventriculului drept este mai scurtă decât a celui stâng (ca și relaxarea izovolumică de altfel), iar perioada de ejecție este mai lungă (valva pulmonară se închide mai târziu și nu se disting două faze de ejecție). Durata
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
mai bine în spațiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară pentru valva mitrală și respectiv la baza apendicelui xifoid pentru tricuspidă. Zgomotul II se aude mai bine parasternal în spațiul II intercostal, la stânga pentru artera pulmonară și la dreapta pentru aortă. Fonocardiografic se disting încă două zgomote (III și IV). Intervalul dintre zgomotele I și II se numește mica tăcere (0,25 s), iar până la următorul zgomot I se întinde marea tăcere (0,5 s). Zgomotele cardiace sunt unde mecanice produse
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
adică o curbă amplificată a presiunii maxime izovolumice). Determinarea presiunii telediastolice la om poate fi utilă în cadrul explorării insuficienței cardiace. 12.4.3. Pompa ventriculară stângă: debitul cardiac și factorii săi determinanți (volumul sistolic și frecvența) Ventriculul stâng expulzează în aortă 70-90 ml de sânge cu fiecare sistolă (volum-bătaie, volum sistolic, debit sistolic, 65% din volumul ventricular telediastolic). Acest volum înmulțit cu frecvența cardiacă reprezintă debitul cardiac (~5,5 l/min). Debitul cardiac poate fi evaluat ca raport între consumul de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
Na/Ca funcținând în mod invers, fapt ce duce la creșterea nivelelor de calciu citosolic. Prin inhibarea pompei de sodiu se explică și efectul inhibitor al acestor substanțe asupra nodului atrioventricular. 13. Circulația în arterele mari și controlul presiunii arteriale Aorta și ramurile sale sunt artere tipice de conducere, care asigură distribuția sângelui spre diversele organe ale corpului. Acest sector arterial nu opune o rezistență mare față de curgerea sângelui. Pomparea ritmică de sânge de către ventriculul stâng în aortă determină anumite valoari
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
controlul presiunii arteriale Aorta și ramurile sale sunt artere tipice de conducere, care asigură distribuția sângelui spre diversele organe ale corpului. Acest sector arterial nu opune o rezistență mare față de curgerea sângelui. Pomparea ritmică de sânge de către ventriculul stâng în aortă determină anumite valoari pentru debitul sanguin și presiunea arterială, conform legii lui Ohm. 13.1. Caractere și factori determinanți ai presiunii arteriale Ventriculul stâng trebuie să pompeze sânge sub presiune mare, pentru a asigura perfuzia tisulară adecvată (debitul sanguin), împotriva
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]