2,251 matches
-
îndârjit comoara. O doresc ajunsă pe val. Picuri sărați i-ar goni slăbiciunea... În secundă plonjez nevoit de pe dig, înșelat de covorul de alge; dăruiesc generos pietrelor sânge din tâmpla sfărâmată. Biata ofrandă dispare pripit, o șterge un talaz retractil... Apăsător apus tomnatic. Îmi văd corpul, atârnă pe stâncă... Sunt aspirat... Devin halou salin! Luminiscența stranie mă invadează, îmi disipă ființa. Eliberez energii... Sunt imponderabil... Dau să probez imersiunea! Marea mă surprinde... unda nu e rece, dimpotrivă! Suflet gemelar, împart cu
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
veritabil homo universalis a fost preocupat de cauza milioanelor de români care trăiau în afara granițelor artificiale, supuși unei politici de deznaționalizare de către imperiile austro-ungar și țarist. El a prezentat exponenților vieții politice și cultural-științifice europene, ori de câte ori a avut prilejul, situația apăsătoare a românilor din Transilvania, Bucovina și Basarabia, care erau victimele unei politici opresive, naționalist-șovine a guvernelor de la Budapesta, Viena și Petersburg. 1. Contribuții teoretice la fundamentarea conceptului de conștiință națională și unitate națională. Una din contribuțiile inestimabile ale acestui titan
ROLUL „LIGII CULTURALE ROMÂNE” SUB CONDUCEREA ACAD. NICOLAE IORGA, ÎN PROMOVAREA TRADIȚIILOR ISTORICE ȘI DEZVOLTAREA CULTURII NAȚIONALE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/376223_a_377552]
-
Timpul s-a scurs invariabil, dar ea nu a dispărut niciodată din amintirea mea, a rămas definitiv acolo, chiar dacă ar fi trebuit să fie doar un episod plăcut și apoi trist, a rămas prezentă, ca o durere și ca un apăsător eșec în fața vieții. Citeam, de curând, niște reflecții despre viață, despre ce ai fi putut avea și ai ales, cu nonșalanță, să dai cu piciorul: “De prea multe ori ajungi să prețuiești ceea ce ai avut, abia după ce ai pierdut deja
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379660_a_380989]
-
uscate și arse de sete, când ne este frig, când simțim nevoia imperioasă ca cineva să ne ingrijească rănile, durerile, desnădejdile și neîmplinirile sufletești, traumele trupești, când avem nevoie de ocrotire, alinare, dragoste și iubire, când suntem copleșiți de durerea apăsătoare și grea a singurătății și ne este teamă, vrem ca lângă noi să fie cineva drag, pe umărul căruia să lăsam capul si să putem plânge să ne deschidem S Asistența medicală în îngrijirea pacienților cu hemoragie digestivă... 5 și
HORIA ASISTENŢA MEDICALĂ ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU HEMORAGIE DIGESTIVĂ SUPERIOARĂ PRIN RUPEREA VARICELOR ESOFAGIENE DIN CIROZA HEPATICĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379751_a_381080]
-
BABĂ IARNĂ, CÂND PLECI? Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1520 din 28 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Of, iarnă, cât mai stai la noi? Te uită! Plictiseala-i mare! Ai început să te despoi În stări prea lungi, apăsătoare. Te rog... ți-ajunge cât ai stat! Fă loc ninsorilor cu floare, Cu tine aici ne-au înghețat Speranțele în buzunare. − De ce-aș pleca? Nu-i încă timpul Să cearnă cerul munți de floare Și-n suflete stă anotimpul
BABĂ IARNĂ, CÂND PLECI? de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374686_a_376015]
-
luat câte puțin din toate, fiind o gurmandă recunoscută, am găsit totul apetisant: ficatul în aspic, cașul cu chimen, ruladele de curcan, ardeiul umplut cu urdă și iaurt și pepenele galben învelit în jambon. Prânzul a debutat într-o atmosferă apăsătoare după părerea mea și a continuat ciudat, nefiresc și incomod, cel puțin pentru mine. Ovidiu afișa un aer rece, distant și în ciuda eforturilor mele și ale mătușii de a-i adresa câte o întrebare din când în când, a preferat
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
mai 2017 Toate Articolele Autorului Într-o prea mohorâtă zi de martie Tremura, înflorind, o superbà magnolie, De teamă că ar putea fi atinsă De-o privire lacomă ori o mână-ntinsă. Temătoarea corolă explodase-n caliciul ei, Ignorând răcoarea apăsătoare-a norilor grei, Se încălzea la timidele raze, ce-i aduceau menirea Și la blândețea acelora, ce-o mângâiau cu privirea. Prea gigașa magnolie nu fuse atinsă De-o privire lacomă ori o mână întinsă, Ci, dimpotrivă, din plin admirată
MAGNOLIA de COCA ECATERINA SOARE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371788_a_373117]
-
reuniră cu toții în salon la o cafea, Maria poposi cu privirea mai mult decât de obicei asupra fiicei, care se lansase într-un schimb de banalități cu Cristian, ceea ce nu lăsa niciun dubiu asupra intențiilor ei de a umple tăcerea apăsătoare și interogativă, care polua mintea tuturor. Vădit intimidată și deranjată de mustrarea din ochii mamei, Lea deveni incoerentă și agitată. În strădania ei de a simula o însuflețire destul de exagerată și nelalocul ei, răsturnă ceașca de cafea fierbinte, care se
DILEME ( FRAGMENT 26) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375658_a_376987]
-
are propria lumina și propriul său întuneric, grădinile magice, cu speranțe, și, dincolo de ele, așteptând în tăcere, spinii propriilor pași. Însă cineva acolo, sus, e asemeni unui sfetnic în mersul prin neant, sau a unui far în nopți lungi și apăsătoare, strălucind neasemuit și veghind asupra tuturor drumurilor, momentelor și pașilor!... ~ Cristina P. Korys ~ Referință Bibliografică: Momente și simțiri unice / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2199, Anul VII, 07 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristina
MOMENTE ŞI SIMŢIRI UNICE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379225_a_380554]
-
mai multe cavouri; unele mai arătoase ca altele..., cei încă ”vii” fălindu-se cu aceste ”case de vacanță” , dar ce vacanță: una prelungită și ireversibilă. Undeva mai în spate, am zărit vreo patru bărbați care săpau o groapă. Un sentiment apăsător, încărcat de spaimă și tristețe mă încearcă de fiecare dată când văd acest lucru... Unul dintre ei, destul de guraliv, a trecut pe lângă mine, cu o roabă încărcată cu pământ proaspăt, mirosind, parcă, a eternitate. Am ezitat o secundă, ca mai
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
locul lui, unde era viață, bucurie și sărbătoare... și-a instalat pustiul un vast imperiu. Construcția imagistică a versurilor ce urmează reliefează acest aspect, tot ce-a îndrăgit, odată, apare într-o nouă lumină, de data aceasta o lumină dureroasă, apăsătoare. Pe lângă drumurile desfundate / Stau înșirate casele pustii, / Iar în ferestrele anchilozate / Lucesc, din când în când, ochi cânepii. ( Acolo unde veșnicia). Dar, oricât am dori, din nefericire, nimic nu e veșnic, efemerul își pune amprenta peste toate. Însuflețirea acestui univers
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
care, întristați de durere, îi plângeau pe tații dragi plecați în lumea veșniciei. Fratele mamei ajuns la vârsta încorporării, primise ordin de recrutare și urma ca într-o lună să se prezinte la Cercul Militar, situație ce crea o atmosferă apăsătoare în cele două familii. În casa noastră, mama și tata au pregătit Paștele la fel ca-n toți anii, noi, fără griji ne zbenguiam, dar nu se glumea și nu se râdea ca altădată. * Venisem de la biserică, unde sora mea
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
putea să mă acomodez la o viață în doi. Îți poți închipui că am împlinit treizeci și cinci de ani ? A vrut parcă să mai adauge ceva. S-a încruntat nițel și a întors privirile către mare. Un timp păstră acea tăcere apăsătoare care te poate strivi - la figurat firește - psihologic la un moment dat, după care schimbă brusc subiectul discuției. Spuse: - Deseară se ține o discotecă în aer liber, aici pe plajă. Vreți să venim ? Un nou șoc pentru mine. Se pare
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
criminologi spuse: - Încă nu, domnule comisar. Noaptea trecută a plouat cu averse și tocmai din această pricină s-au șters toate urmele. - Sunteți niște incapabili, niște incompetenți cu toții ! Nu știu de ce dracu’ vă mai țin ăștia în poliție ! O liniște apăsătoare se lăsă asupra tuturor, spartă însă de mașina medicinii legale care frână scurt lângă cei patru. Cadavrul fu ridicat și dus la morgă pentru necropsie. Comisarul își aprinse o țigară, a cincea pe ziua de azi - promitea la fiecare sfârșit
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
în această lume ca si cum metafizica n-ar fi întâlnit încă istoria. În naufragiul nostru istoric porumbelul pe care l-am trimis nu s-a mai întors de mult cu ramură de măslin. Și până când se va reîntoarce trăim într-o apăsătoare disperare. Sufletele noastre nu au pace și nici odihnă până nu avem certitudinea că porumbelul de duh va aduce vești bune din lumea de dincolo. În perioadele de criză spirituală, istorică și socială, ca pe o corabie în naufragiu, supraviețuirea
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
are aripile frânte de dor, pașii, tulburați de Cântec sângerează zăpada urcușului, niciodată dorința de a trăi nemurirea. Și totuși, îmblânzitor neînfricat, Poetul trăiește chemarea ei precum dorința nestăvilită a ploii de a uda pământul mănos al Tăcerii - emoție unică, apăsătoare, tandră. Se va face un alt țărm la capăt de lume, neștiind de unde va apărea această sirenă. Nimic nu e întâmplător, într-o dimineață oarecare, bolnavă de prăbușire și alean... Numai pe zarea din zare se așază de-acum rugina
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
lecturarea povestirii „Îngerul de piatră”, o povestire scurtă ce ne poartă pe parcursul celor 38 de pagini într-o lume a speranței, luminată de puterea credinței că mai există încă minuni. Fără de ele viața ar fi cu mult mai tristă, mai apăsătoare. O noapte banală întunecată și rece, într-un sat de pescari aflat undeva, la malul unei ape, devine magică atunci când, odată cu un fulger alb căzut din cer, într-o poiană, din pământul crăpat de acel fulger apare nici mai mult
LUCIAN DUMBRAVĂ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378630_a_379959]
-
vrut maimuță!... XXXII. BABĂ IARNĂ, CÂND PLECI?, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1520 din 28 februarie 2015. Of, iarnă, cât mai stai la noi? Te uită! Plictiseala-i mare! Ai început să te despoi În stări prea lungi, apăsătoare. Te rog... ți-ajunge cât ai stat! Fă loc ninsorilor cu floare, Cu tine aici ne-au înghețat Speranțele în buzunare. − De ce-aș pleca? Nu-i încă timpul Să cearnă cerul munți de floare Și-n suflete stă anotimpul
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
pic, când mărțișorul Se-agață-n piept la mândre fete, Dar până atunci sunt cerșetorul Ce se visează dragobete! Citește mai mult Of, iarnă, cât mai stai la noi?Te uită! Plictiseala-i mare!Ai început să te despoiîn stări prea lungi, apăsătoare.Te rog... ți-ajunge cât ai stat!Fă loc ninsorilor cu floare,Cu tine aici ne-au înghețat Speranțele în buzunare.− De ce-aș pleca? Nu-i încă timpulSă cearnă cerul munți de floareși-n suflete stă anotimpulCe-adânc îndeamnă la visare
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
fi docil, supus și umil în fața unei stăpîniri calificate drept "patriarhală"". El subliniază greutatea vieții pentru tinerii educați în străinătate care, după revenirea în țară, sînt bănuiți că ar fi revoluționari, sanculoți și carbonari. În viziunea tînărului Alecsandri, atmosfera este apăsătoare și grotescă. Dacă părinții, marii boieri patriarhali, se arată indulgenți față de exaltații lor fii capete înfierbîntate care se agită în numele civilizației moderne -, grecii parveniți sînt feroci; prefecții, membrii adunării ignoranți și proști; militarii cu epoleți goi incapabili să tragă sabia
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a frontierelor îi nelinișteau pe naționaliștii maghiari, căci acestea puteau prefigura revendicări teritoriale dinspre partea română. Frustrările născute din această revoluție, care se rupe parțial de Viena cazul lui Bălcescu și alor săi -, după ce a așteptat totul de la imperiu, sînt apăsătoare. Bălcescu demonstrează că politica de dialog cu imperiul face din români obiectul de dispreț al Vienei în Transilvania, obiectul de dispreț al Constantinopolului în Țara Românească și deplînge faptul că în 1849 singura flamură a revoluției a fost aceea a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
telegrafiase la Cairo pentru a anunța: "Ne-am decis să trecem la acțiune" și receruse intervenția avioanelor și a trupelor aeropurtate în România. Data anunțată pentru trecerea la acțiune: 26 august. Atmosfera la Snagov, în acest 23 august torid, este apăsătoare. Barbul povestește: Mihai Antonescu decisese să plece în Turcia pentru a reîncepe negocierile la Ankara. Baronul Stîrcea, mareșalul Palatului, îl oprește pe Barbul pe malul lacului Snagov, pentru a-1 întreba: "Mareșalul încheie sau nu armistițiu? Pentru că noi nu mai
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dintre București și Bonn, după reluarea negocierilor diplomatice din 1967. Ceaușescu își vinde germanii pentru vreo zece mii de mărci "pe cap de emigrant". Voința de a pleca se explică prin atracția unui Vest prosper, R.F.G., și prin greutatea unei memorii apăsătoare a germanilor din România: ei au fost tratați după război ca învinși, deportați în lagăre de muncă sovietice după 1945, deportați din Banat spre Bărăgan în anii colectivizării. Populația germană din România, pe care recensămîntul din 1977 o stabilește la
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ochiu-ntunecos" pe care și-1 întoarce "și-1 aruncă aiurind"; în proiectul teatral Petru Rareș Mira spune: "Privește-mă! Privește! Ochiu-mi îngrozitor / seamănă cu privirea îngerului omor". Aceste semne ale "ochilor tulburi", "ochii plini d'eres" crează o atmosferă grea, apăsătoare. Adus parcă din recuzita alchimiștilor, plumbul pare a exprima cel mai bine alcătuirea apelor ochiului: "mare moartă / cu-ape de plumb". El are luciul gheții și al morții din imaginile cunoscute: "Și te privesc nepăsător / c-un rece ochi de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
se află încă în picioare pe aripa veche a edificiului, pînă atunci cerul liber, stînd curat pe arhitrava salvată, e singurul dătător de reconfortantă satisfacție. Apropiatele "Zile ale Universității" pot sta, în sfîrșit, sub acest cer clarificator. 19 noiembrie Jurnal apăsător, cel al Norei Iuga, în România literară, nr. 40. Sînt zile consumate recent în Berlin, într-o lumină cvasimalefică, de lume damnată, fără pic de geană senină. Dacă în locul fotografiei autoarei, una decrepit-crepusculară, ar fi stat cealaltă imagine, a scriitoarei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]