KorAP: Find »[drukola/base=apăsa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...399 >

9,963 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

mai visasem. ,,Sexualitatea este rădăcina miraculoasă a puterii de-a te Înstrăina,, Ce mi-a venit Doamne? Iepuri extratereștri? Am trecut prin toate experiențele posibile: am vâslit, am mângâiat, am scris, am mâncat, m-am spălat, m-am apărat, am apăsat pe trăgaciul armei, am băut, am spart vitrine, am reparat bideuri, biciclete, motociclete, am pus răsaduri, am strivit gândaci... Am omorât-o de cel puțin o sută de ori de disperare, după ce-i Întindeam un buchet de trandafiri sălbatici și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
zori drumul spre cimitirul Străulești, ca să aibă timp să mai arunce un bulgăre de pământ peste trupul neînsuflețit al lui Kawabata. Intră În Încăpere, ia caietul cu sârmă spiralată, de pe maldărul de haine, scoate pixul din interiorul sârmei Încolăcite, Îi apasă capătul cu degetul mare și mina metalică țâșnește cu un mic păcănit la suprafață. Așează caietul pe pat și, Însfârșit Îl deschide. Își pune ochelarii pe nas, și se apleacă asupra lui, se cocoșează ca un școlar obișnuit să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Dumnezeu, cu un veșnic surâs Încremenit pe buze. -De ce ți se pare că are un veșnic surâs pe buze? -Nu știu să-ți spun, dar așa mi se pare. Se Îndepărtează amândoi de fereastră, ținându-se de mână. El apasă comutatorul și, lumina plăcută, a unei lămpi de podea, filtrată printr-un abajur de mătase albă, se răspândește aproape carnal, În imensa Încăpere, lăsând ca penumbrele să-și facă de cap prin colțurile În care n-a ajuns Întreagă. -Unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
redacție, mă concediază dacă nu-mi dați o mână de ajutor. Vă dau și bani, numai să-mi răspundeți la câteva Întrebări. Fata Îl imploră din priviri pe Antoniu, și, fără să mai aștepte ca el să-și dea consimțământul, apasă butonul argintiu al reportofonul, trăgându-l de mână În același timp aproximativ un metru, distanță de scările metroului. Și... Începe să turuie. -Cum se simte un cerșetor, la un an și jumătate de la intrarea țării lui În Uniunea Europeană? -Ca dracu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

cu trăsături bine conturate, nu era chiar delicată, în schimb pielea neobișnuit de palidă avea ceva din finețea fildeșului. Nasul mare și puțin cârn - care pe ea o exaspera și pe mine mă amuza și pe care veșnic și-l apăsa și mângâia în încercarea fără sorți de izbândă de a-l face să pară acvilin - uitat acum și lăsat în pace, îi dădea ceva din înfățișarea unui animal încordat, fapt care mai atenua tăișul inteligenței ei. Acum, în atmosfera încărcată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
și m-am dus să întreb din nou când sosește trenul. Tot nu știa nimeni ce întârziere va avea și m-am învârtit pe-acolo o vreme cu gulerul ridicat, respirând aerul dens și infectat. Ceața rece, umedă, mizerabilă îmi apăsa plămânii, îmi făcea rău. Locul acela era însăși imaginea iadului. Mă întrebam dacă am să o recunosc pe Honor Klein. Nu-mi aminteam chipul ei, nu reușeam să recompun în minte decât portretul aproximativ al unei nemțoaice nemăritate de vârstă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
ceva din ceața de afară se strecurase înăuntru. Una dintre lumânări începuse să pâlpâie și flacăra se stinse sfârâind în ceara topită. Văzând cum dispare, m-a cuprins frica, apoi m-am întrebat dacă identificam corect acel ceva care-mi apăsa inima. Tare v-ați mai grăbit să mă aduceți în fața justiției, i-am spus lui Honor Klein. Ea a continuat să privească în lumina lumânărilor și a zâmbit abia perceptibil. — A fost chiar așa de rău? — Nu știu, bănuiesc că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
pe mine alături de ea. M-am apropiat de ușă și m-am sprijinit de zid. Nu era decât o sonerie. Până în clipa aceea nu mă gândisem că ar putea avea chiriași. Dar, cum nu era decât o singură sonerie, am apăsat. Din interior nu s-a auzit nici un sunet și, după câteva momente, am sunat din nou. Tot nimic. Am făcut un pas înapoi și am privit în sus la fereastra luminată și acoperită de perdea. M-am apropiat din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
întrerupsesem o scenă de dragoste. Bărbatul era Palmer. Am închis ușa și am pornit-o în jos pe scări. 20 Am aprins o lumină în hol, găsind întrerupătorul din instinct, și m-am întors în încăperea prin care intrasem. Am apăsat și aici întrerupătorul și s-au aprins mai multe lămpi. Am observat în treacăt camera albă, plină de cărți și fotoliile cu huse din stambă. M-am dus și am închis ușile care rămăseseră întredeschise. Mi-am dat seama că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
și al cărei mâner îmi împungea mâna și-mi provoca durere. Am lăsat mâna în jos și am pus-o pe mâner, dar imediat am simțit mâna ei încercând să mă împiedice. Ne mișcam acum mai încet, descriind un cerc. Apăsând mai tare i-am înfrânt rezistența și sabia a ieșit din teacă șuierând, iar noi continuam să stăm față în față, depărtându-ne acum unul de altul. Peste umărul ei vedeam cum se apropie din depărtare o siluetă minusculă. Pe măsură ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

mărit distanța dintre felinare. Nimerind Între două, nu auzeam decât șaua scârțâind agasant, ca și când Întunericul ar fi fost pe punctul de a se revărsa. Ca să fiu sigur - brusc, inexplicabil, m-am simțit Împins de cineva, - m-am ridicat și am apăsat pedala și mai tare, până la următoarul felinar ce pâlpâia. Dar, Îndată ce am ieșit din conul de lumină, Întunericul umed m-a cuprins din nou. M-am ridicat Înc-o dată, am apăsat pedalele până la un punct În care nu se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
simțit Împins de cineva, - m-am ridicat și am apăsat pedala și mai tare, până la următoarul felinar ce pâlpâia. Dar, Îndată ce am ieșit din conul de lumină, Întunericul umed m-a cuprins din nou. M-am ridicat Înc-o dată, am apăsat pedalele până la un punct În care nu se mai simțea decât un gol elastic și am ajuns până la următorul felinar pâlpâind. Întunericul pătrunzător m-a Înghițit iar. Lucrurile au continuat astfel o bună bucată de vreme, destul de previzibil, aș putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Se mișca deja imprevizibil, era grandilocvent, vorbea din ce În ce mai exaltat. — Pentru Dumnezeu, Sascha, trebuie să minți mai cu talent. Ai putea și tu să zici că trebuia să vă Întâlniți, dar când ai bătut, n-a răspuns nimeni. Apoi, când ai apăsat pe clanță, ai observat că ușa era descuiată, așa că ai strigat-o și ai intrat. Dar nu ți-a răspuns nimeni. Da, și apoi, mă rog, ai găsit-o leșinată În bucătărie. Ei, și doar nu era s-o lași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
un zâmbet, Karp deschise o casetă din sticlă și scoase niște albume foto de mărimea unui timbru. Dacă le răsfoiai destul de repede, apăreau niște scene. Dora râse când reuși să aducă la viață un bărbat cu ochi sălbatici care Își apăsa fața de organele genitale ale unei femei ale cărei picioare se ridicau și se lăsau fără oprire, ca niște semafoare de tren. Eu mă distram cu o femeie palidă, care Își rula o mănușă lungă pe brațul Întins, În timp ce executa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Stând lângă mașinărie, Karp explică: — Aceste fâșii din piele erau Înfășurate În jurul mijlocului. Bobinele pentru ață pe care le vedeți aici erau folosite pentru reglarea tensiunii. Bauer a Îndesat pantofii furați de la maică-sa sub fâșii, astfel Încât tălpile să-l apese pe abdomen. Susținea că pielea Îi amintește de vacile familiei. Mai Întâi s-a introdus În pantoful din mijloc, după ce l-a uns pe dinăuntru cu cremă de ghete. Apoi s-a Încovrigat În jurul roții astfel - Karp făcu un gest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
sunt părțile care trădează. Scoase un nor de fum. Bine, hai să vedem. Ce-i În neregulă cu tine? Capitolul nouă Soarele strălucea glorios când am trecut de Bursa de Valori. Dacă n-ar fi fost gândurile mohorâte care mă apăsau, aș fi putut savura vremea pe deplin. Cămașa Îmi flutura În aer; coarnele de lemn ale ghidonului mi se mulau pe palmă; pedalele se Învârteau cu gradul de rezistență potrivit. Cu roțile trasând cercuri perfecte, lanțul derulându-și lațul etern

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
posibilitatea de dezvoltare. De parcă ar trebui să manifestăm un respect științific față de cineva care pretinde că fustele și caftanele aparțin straturilor inferioare ale societății. În loc să clarifice punctul său de vedere, Karp Își scoase ochelarii și se aplecă Înainte, cu degetele apăsându-și pleoapele. Cum aveți de gând să rezolvați treaba cu poliția? Poliția? Ei erau cei dornici să vorbească cu mine. Cât mai repede cu putință. Probabil că eu eram principalul suspect. Inspectorul care mă vizitase mi-a semnalat că investigația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
de obicei, sub puloverele din sertar sau sub saltea. Coperta jurnalului era stacojie, decorată cu un fluture albastru strălucitor, spectaculos, și era Încuiat cu o inimioară plată, roz, care atârna de un inel de metal, pe care trebuia să-l apeși printr-o despicătură. Nu mi-a trebuit mult să-mi dau seama că secretele soră-mii puteau fi accesate și fără cheie. Dacă răsuceam inimioara Într-o parte și apăsam tare, aceasta se strecura prin deschizătură. Cu toate acestea, niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
de un inel de metal, pe care trebuia să-l apeși printr-o despicătură. Nu mi-a trebuit mult să-mi dau seama că secretele soră-mii puteau fi accesate și fără cheie. Dacă răsuceam inimioara Într-o parte și apăsam tare, aceasta se strecura prin deschizătură. Cu toate acestea, niciodată nu m-a interesat prea tare ce scria soră-mea. Uneori povestea despre ce făcea cu prietena sa, Lore; altă dată, mărturisea că-i era dor de tatăl nostru; odată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
i-am răspuns, străduindu-mă să par expert, se aude În rezonanța numelui: „clitoris“, „gâdilis“... e cât se poate de evident. Și acum mă Încăpățânasem să aflu dacă acest lucru era valabil și pentru mine. Închis În baie, mi-am apăsat pântecul și am Început să mă gâdil. Dar orice aș fi făcut, și pot să zic că am Încercat destule, nu s-a Întâmplat nimic. Mă mânca pielea, desigur, dar nu era nimic anormal, până când a trebuit să mă scarpin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
am uitat mai atent la acel obiect. — Pare a fi un animal cu patru picioare. Mamifer. Equus În latină. — Poate că erai cel mai bun la școală, Sascha, dar de data asta ai dat-o-n bară. Stai să vezi. Apăsă botnița și burta calului căzu. Un cal croat, să mor! — Troian, am răsuflat. Dar Anton nu mă asculta. — Are destul loc pentru un pașaport fals, câteva facturi piperate, o corespondență compromițătoare. Cu degetele strecurate Înăuntrul animalului, mă anunță că descoperise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
la bărbier. S-ar putea să-mi prindă bine un aspect Îngrijit. Dabor Își băgă capul bandajat pe ușă, apoi dispăru la fel de brusc - dovedind Înc-o dată că aveam dreptate. Și tu ai dat de belea? Heino se Întoarse către mine, apăsând cu degetul arătător o fundă terminată pe jumătate. Am dat din umeri, ocolind-o pe Chérie, și am urcat. Va trebui să-i povestesc mai Încolo despre cel care mi-a Înnegrit ochiul și mi-a umflat buza. Conform ziarului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
La revedere. Capitolul treisprezece După ce am ieșit din clădirea de cărămidă roșie, inima Îmi reveni treptat la o singură bătaie nervoasă pe secundă. Sudoarea mi se prelingea pe perciuni, În jos pe gât. M-am șters cu batista, apoi am apăsat cu grijă ochiul Învinețit cu pânza udă. Totul mi se părea moale, dureros și străin. Văzul nu-mi fusese afectat, dar sunt sigur că Manetti s-a Întrebat oare ce pățisem. Totuși, sfatul ei amabil nu mă păcălise. Deși geniul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
deși zâmbea tot timpul - de parcă am fi Împărțit cine știe ce secret murdar. Poruncindu-i oaspetelui său să Îngenuncheze, Dora Îi dăduse buzele cu un ruj mov, apoi Îi spusese să se târască până la oglindă. Când vizitatorul Încercase să riposteze, Dora Îi apăsase spatele cu piciorul, cu grijă dar cu fermitate, Înștiințându-l că nu-i va da drumul până când nu-și sărută reflacția din oglindă. Mă Înghionti În coaste, râzând. — Unii bărbați sunt atât de naivi. Eu chiar cred că, de fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
gest iritat, mătură restul de pe masă. Jucându-se cu căluțul de pe noptieră, colegul lui dădu doar din cap spre scaunul de bucătărie, cu un aer distrat și amuzat. Apoi dădu peste Încuietoare și burta se deschise. Surprins, ridică micul capac, apăsă botnița iar și aprobă satisfăcut când abdomenul căzu, conform așteptărilor. Mi-am imaginat că data viitoare când va mai face o șmecherie din asta, o să facă să curgă intestine ca niște panglici roșii. M-am așezat În silă pe scaunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]