8,321 matches
-
aceea de ceai. Nu voia să ofere lumii spectacolul unei morți oribile, căci sinucigașii sînt Îndeobște desfigurați de moartea lor. Asasinatul e mult mai decent, pentru că asasinii caută să-și ascundă crima, străduindu-se din răsputeri să dea morții o aparență calmă, pașnică, fericită. „Ce simplu ar fi totul dac-aș avea ceva bani!“ Își spuse Rowe. Firește, putea să se ducă la bancă și să se lase prins de poliție, dar asta ar Însemna să ajungă, după toate probabilitățile, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
preajmă este să presupunem că e în întregime o ficțiune - prin urmare, singura mică tumoare de realitate ce ne-a mai rămas se află înlăuntrul propriilor noastre minți. Clasica distincție freudiană dintre conținutul latent și cel manifest al visului, dintre aparență și realitate, trebuie acum aplicată lumii exterioare a așa-numitei realități. Date fiind aceste transformări, care este principala sarcină cu care se confruntă scriitorul? Mai poate el oare să se folosească de tehnicile și perspectivele romanului tradițional al secolului XIX
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
câteva clipe urmărind doar câteva fragmente revelatoare în acest sens și pentru vremurile Antichristului deghizat pe pământ: A lovi Biserica în față este mai puțin primejdios decât a ridica împotriva ei o organizație similară (masoneria presupun), care ar putea, prin aparențele ei, să-i amăgească pe naivi și să-i satisfacă pe ipocriți. A persecuta Biserica înseamnă a o întări; a o contraface înseamnă a o slăbi (prin diverse secte religioase, aflate poate în slujba masoneriei sau alăturându-se acesteia). În
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
noastre pe acest pământ. Între timp demonii, care nu-și găseau rostul în șablonul raționalist, au fost exorcizați în sferele mitologiei. În această clipă - civilizația ce acum își spune „democratică” se mândrește că a eradicat pricinile de suferință materială. În aparență, ea a triumfat și asupra demonismului ideologiilor care îi amenințau funadamentele: nazismul și comunismul. Cu toate aceste „succese” pe drumul către o societate ideală, croită după măsuri pur omenești, așa zisa exorcizare este o acțiune iluzorie, pentru că demonii continuă să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cântărit greu în balanță propaganda de delegitimare a cotei unice de impozitare a veniturilor proiectată de opoziție. A contribuit de asemenea asocierea deschisă a d-lui Iliescu, care, deși a parohiat nefasta polarizare a societății românești, a reușit să păstreze aparențele unui apărător al celor mulți. Un rol poate chiar extraordinar l-a jucat «ținerea la secret» a costurilor aderării la Uniunea Europeană,îndeosebi pentru satul românesc, nimeni nesuflând vreo vorbă oficial despre soarta celor aproape trei milioane de lucrători care trebuie
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a fi colaborat cu fascismul. Frauda electorală a jucat un rol deosebit, dar atunci nu a putut fi dovedită formal;” O altă trăsătură a perioadei 1945-1947 este amestecul de manipulare și acțiuni legale. Se observă o grijă deosebită pentru salvarea aparențelor, fie prin păstrarea secretului acțiunilor ilegale, fie dând un aspect legal presiunilor sau intervențiilor în forță. Aceasta explică de ce comuniștii s-au străduit să câștige alegerile, prin orice fel de mijloace. [...] Era aplicat principiul lui Stalin, conform căruia « Nu contează
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dorința lor de a-i elibera pe cei doi Ceaușești, arestați încă din după-amiaza zilei de 22 decembrie și deținuți într-o cazarmă din Târgoviște, nucleul din jurul lui Ion Iliescu a decis execuția cuplului acum răsturnat. Pentru a da o aparență de legalitate, s-a organizat în pripă un proces, dovedit a fi ultimul proces de tip stalinist în Europa de Est, și care, la difuzarea sa în străinătate, a provocat un val de proteste, contribuind masiv la discreditarea țării. Cei doi avocați
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
putea însă afirma că a fost sau că e totdeauna așa?” Privind acum în urmă, realizăm că de fapt în 1989 a avut loc doar „debarcarea” lui Ceaușescu de la putere și introducerea unui „comunism cu față umană”. S-au creat aparențele unei societăți democratice prin adoptarea Constituției în 1991 și prin măsurile luate: pluripartidism, libertatea de exprimare, separația puterilor din stat și altele. Analizându-le însă, constatăm că în realitate aceste măsuri nu erau aplicate în practică potrivit concepției acestora. Ele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
propriu, alții de convingerile lor morale, iar mulți alții pentru că pur și simplu sunt angajați să facă acest lucru. [...] Totuși, așa cum se întâmplă adesea în alianțe politice, ei sunt niște tovarăși de drum foarte ciudați. Mai mult decât atât, contrar aparențelor exterioare, participarea la alianță îi servește foarte prost chiar și pe proprii membri. Adepții libertarismului corporatist „ omagiază cu regularitate memoria lui Adam Smith, considerându-l patronul lor spiritual. Opera sa rămâne temelia intelectuală pe care s-a construit întreaga structură
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ei și a unit națiunile împotriva fanaticilor, care sfidează națiunea cea mai puternică, din punct de vedere politic, economic și militar, precum și restul lumii (propovăduind supremația unui stat islamic și „Războiul Sfânt” împotriva evreilor și cruciaților, adică creștinilor). Dar, dincolo de aparențe, se ascunde o mare disperare și chiar convulsii sociale, pe fondul accentuării decalajului dintre țările bogate și cele foarte sărace, dintre bogați și săraci. Oricum, violența nu este îndreptățită și nu se poate justifica. Rămân însă marile probleme sociale, cum
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
înțeleagă vorbele mele înțelepte. Am sunat la ușa celui de-al treilea Popescu, o plăcuță aurie lipită pe ușă mă anunța că individul este profesor. Așa scria: „Prof. I. Popescu“. Mi-a deschis, spre mirarea mea, un domn îngrijit, în aparență simpatic și deschis la minte, deși cam blazat, după cum trăda inscripția de pe ușă. - Bună ziua, mi-a zis zâmbind. Cu ce te pot ajuta? - Bună ziua, domnule profesor Popescu. Mă scuzați că vă deranjez... - Nu face nimic... - Dar am venit aici pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ai văzut? - Bine, și ce faci cu ei? Mița zâmbi ridicând un sac de cartofi pe care îl dărâmaserăm fugărind îngerașii. - Cum ce fac? Păi, tu ce ai crezut, că azi la prânz ați mâncat porumbei? REPETENT LA MITOLOGIE În aparență, Alin Ionescu stătea în birou și jumulea o găină. De fapt, compunea o poezie. Tot în aparență, Alin Ionescu era directorul fabricii de cartofi prăjiți din Brănești. De fapt, era poet. Și în aparență era, de fapt, poet: slab, păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
îl dărâmaserăm fugărind îngerașii. - Cum ce fac? Păi, tu ce ai crezut, că azi la prânz ați mâncat porumbei? REPETENT LA MITOLOGIE În aparență, Alin Ionescu stătea în birou și jumulea o găină. De fapt, compunea o poezie. Tot în aparență, Alin Ionescu era directorul fabricii de cartofi prăjiți din Brănești. De fapt, era poet. Și în aparență era, de fapt, poet: slab, păr creț, bolnăvicios, eterne deranjamente stomacale, privire melancolică (ce-i drept, probabil că din cauza durerilor de burtă). Biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mâncat porumbei? REPETENT LA MITOLOGIE În aparență, Alin Ionescu stătea în birou și jumulea o găină. De fapt, compunea o poezie. Tot în aparență, Alin Ionescu era directorul fabricii de cartofi prăjiți din Brănești. De fapt, era poet. Și în aparență era, de fapt, poet: slab, păr creț, bolnăvicios, eterne deranjamente stomacale, privire melancolică (ce-i drept, probabil că din cauza durerilor de burtă). Biroul era plin de fulgi și pene. Alin apăsă pe un buton verde. Un bec tot verde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
N-aveti pentru ce, îmi fac doar meseria. După plecarea lui Lantz, îmi turnai restul de whisky în pahar. Îmi tremurau mâinile. Mă durea capul. Dar eram fericit, sau ușurat, deși nu puteam înțelege cum și de ce acest om, în aparență inteligent, nu bănuia nimic. Mă dusei la fereastră și mă uitai afară. Ningea în continuare, bineînțeles. Îl văzui pe Lantz pe o bicicletă, dispărând într-un vârtej de zăpadă. Privii în continuare pe geam, visător. După o vreme sună telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ștevie, izmene bortelite... se hotărăște să vorbească. Trebuie să știi să vezi un pahar! E o artă să știi să vezi un pahar, în esența lui, măăă, nu ca mârlanu’! Trebuie să pătrunzi, să intri ca röntgenu’, să treci dincolo de aparența de pahar. Acest pahar... nu există! mai scuipă o dată, ceva mai aproape de masă. Numa’ voi îl vedeți că este, în țeasta voastră e imaginea, numa’ acolo se-ncheagă ea, întâi e ca un abur, o ceață, n-o prinzi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Împiedicat să-și dedice tot timpul activităților pe care le dorea cu adevărat: cititul, Învățatul și observarea pînă și a ultimului detaliu din ceea ce-l Înconjura. Vapoarele care au ancorat pe insulă lunile următoare, un velier de cabotaj după toate aparențele pilotat de pirați și un impunător vas de război cu peste șaizeci de tunuri, nu i-au oferit nici o șansă să pună mîna pe noi prizonieri, oblingîndu-l, dimpotrivă, să se ascundă și să-i ascundă și pe oamenii lui cîtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trebuia s-o anihileze chiar cu prețul propriei sale vieți. Șansele de reușită erau puține, de asta era sigur, Însă, Înarmîndu-se cu răbdare, avea Încredere că va găsi punctul slab al răpitorului său. În fond și la urma urmei, În pofida aparențelor, dușmanul nu era altceva decît o ființă ca oricare alta, iar de obicei oamenii făceau, mai devreme sau mai tîrziu, o greșeală. Ziua aceea avea să-l prindă pe el, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, așteptînd. Niña Carmen era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era conștientă, dar care Îi atrăgea și mai mult pe bărbați. Începu s-o viziteze deseori, În pofida faptului că rigida lui familie era Împotrivă, convinsă că acea femeie aducea nefericire bărbaților care se apropiau de ea și doritoare să păstreze aparențele, căci Diego Ojeda era Însurat, deși se despărțise de ani se zile de soția lui. Într-una din acele vizite, vorbi despre călătoria pe care voia să o facă În arhipelagul Insulelor Vrăjite și despre intenția de a se stabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ținu făgăduiala, gîndindu-se la asta vreme Îndelungată, obișnuindu-se cu ideea că viața ei În arhipelag ar fi ca și cum s-ar Întoarce la anii petrecuți la hacienda din Cotopaxi. Diego Ojeda era un bărbat plăcut, cultivat, atrăgător și, după toate aparențele, din cale-afară de senzual, lipsit de spiritul infantil și puțin posesiv al lui Rodrigo sau de personalitatea acaparatoare a lui Arriaga, care o sufocase. Era exact omul de care avea nevoie Carmen de Ibarra pentru a-și reface viața acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
diamante și topaze. Colibri cu corpuri bătute-n smarald. Cât despre mine, eu vreau doar ca Shane să fie fericit. M-am săturat să fiu eu însămi, odioasa de mine. Dă-mi ușurare. M-am săturat de lumea asta a aparențelor. Porci care doar par grași. Familii care doar par fericite. Dă-mi eliberare. De ceea ce doar pare a fi generozitate. Ceea ce doar pare a fi iubire. Flash. Nu mai vreau să fiu eu. Vreau să fiu fericită, și o vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
s-ar fi distrat nemaipomenit. Dar mai bine era că terminase totul dintr-o lovitură și se simțea grozav că reușise asta datorită calității sale de a sparge vraja. Nu se lăsa pînă la urmă adormit, cuprins și convins de aparența faptelor, oricît de credibilă și convenabilă ar fi fost. S-a uitat în oglinda de deasupra ligheanului, cercetîndu-și cu nestinsă curiozitate trăsăturile. " Deci așa arată cel mai bun agent antiiluzie al directorului Mihail." În prag, înainte de a se afunda în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nevoie de ea!) despre faptul că există un nucleu de organizare în rîndul acelor ofițeri, cu toate că se dădea impresia că unii dintre invitați se vedeau pentru prima dată. Drept argument aducea distribuirea insignei de model fascist, însemn care după toate aparențele a fost pregătit în mod special pentru acea ocazie, avînd un dublu scop cel dintâi de a convinge pe domnul Balbo de existența unor simpatii clare pentru persoana sa și pentru ideologia pe care o reprezintă, iar cel de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el și sincer să fiu m-a amuzat și de aceea nici nu l-am crezut. Mi-a spus că totul a început în casa lui Basarab Cantacuzino, că e o afacere de stat, un complot militar, deși după toate aparențele e mai mult un fel de carnaval, băieții se joacă de-a societatea secretă, cu jurăminte și pumnale, ce mai, ca în vremea lui Mitiță Filipescu, cînd cu cărvunarii. Dacă îmi aduc bine aminte, Bîlbîie a pomenit ceva și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
oameni tineri care au străbătut drumul pînă la ușa asta în grabă, în cea mai mare viteză posibilă. Cum și cine să le ceară să aibă răbdare și stăpînire de sine încît să deschidă încetișor o ușă care după toate aparențele va ceda la prima izbitură dată în grabă? De aceea cred că Bîlbîie nu aprecia corect situația, Balbo nu s-ar amesteca într-o chestie atît de provincială, niște ofițeri zănateci care se joacă de-a puciștii într-o țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]