1,211 matches
-
-lea, fără să mai facă nici o confuzie cu geții. Este posibil ca Iordanes să nu-l fi citit nici pe Cassius Dio, nici pe Ammianus și „rezumând scrierea lui Cassiodor, fără multă ordine nici simț literar, Iordenes urmărește să facă apologia neamului amalilor din care se trag ostrogoții și vizigoții și să arate că mărirea goților nu poate veni decât în unirea lor cu romanii” . Cu Iordanes se intră în perioada spaniolă a mitului dacic, după ce vizigoții împreună cu alți germanici și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
niște subiecți cu patologii demonstrate. Ei își forțează supușii să trăiască într-o „patrie” de coșmar, decorată cu propriile portrete și statui, alături de construcții faraonice, corespondente orgoliului autocratic și necesității de a elimina oponenții prin muncă silnică, foame și glonț. Apologia „dictatorului patriot” deraiază într-un exercițiu de imaginație sui generis: dacă reînvia Ceaușescu în anii capitalismului sălbatic instaurat de chiar slugile sale credincioase, „nimeni n-ar fi mișcat în front!”, ne asigură tânăra editorialistă. Dictatorul ar fi izgonit băncile străine
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
niște subiecți cu patologii demonstrate. Ei își forțează supușii să trăiască într-o „patrie” de coșmar, decorată cu propriile portrete și statui, alături de construcții faraonice, corespondente orgoliului autocratic și necesității de a elimina oponenții prin muncă silnică, foame și glonț. Apologia „dictatorului patriot” deraiază într-un exercițiu de imaginație sui generis: dacă reînvia Ceaușescu în anii capitalismului sălbatic instaurat de chiar slugile sale credincioase, „nimeni n-ar fi mișcat în front!”, ne asigură tânăra editorialistă. Dictatorul ar fi izgonit băncile străine
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ea, doar o voce sau două protestând la adresa spuselor moderatoarei. Recunosc acum că prestația insolită a studentei mele m-a luat prin surprindere, neînchipuindu-mi că o piesă pamfletară de tip antiutopie, precum Ploșnița, ar putea fi înțeleasă ca o apologie a regimului bolșevic. Mi se părea evidentă, în textul lui Maiakovski (un Maiakovski eretic și rebel împotriva regimului pe care îl girase, la începuturile sale, inclusiv din punct de vedere artistic), acuza de societate castratoare, violatoare și, nu în ultimul
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
gîndirii, mai serioasă și mai independentă. De fapt, tocmai asta vroia Socrate. În spatele ironiei sale, exista o simpatie, o "erotică". Gluma era pătrunsă de cel mai serios interes pentru om. Acest lucru e vizibil mai ales în unele sentințe din Apologia și din Banchetul lui Platon, care, conform cercetărilor mai noi, trebuie privite ca aparținînd biografiei lui Socrate 94. În Apologie (p. 29 C), Socrate declară: "Atîta vreme cît voi fi în stare, nu voi înceta să năzuiesc spre adevăr (să
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Gluma era pătrunsă de cel mai serios interes pentru om. Acest lucru e vizibil mai ales în unele sentințe din Apologia și din Banchetul lui Platon, care, conform cercetărilor mai noi, trebuie privite ca aparținînd biografiei lui Socrate 94. În Apologie (p. 29 C), Socrate declară: "Atîta vreme cît voi fi în stare, nu voi înceta să năzuiesc spre adevăr (să filosofez) și pe oricine voi întîlni, îi voi spune: nu ți-i rușine de tendința ta de a căpăta cît
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pună de altfel preț pe o dezvoltare sau o înțelegere mai de aproape a acestei credințe. Numai de la convingerea că "unui om bun nu i se poate întîmpla numic rău, nici în viața, nici în moarte", nu s-a abătut . (Apologia, p. 41). Această convingere s-a născut din credința sa în valabilitatea străduinței morale. Nu putem face desigur o reprezentare a modului în care se situa față de închipuirile credinței populare, din felul cum motivează respingerea interpretărilor raționale ale miturilor (în
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dovadă a faptului că el nu lua poziție ironică numai față de teologia raționalistă, prin credința în "imaginile zeilor înlăuntrul său" (ca să folosim expresia lui Alcibiade). Socrate s-a comportat humoristic mai ales față de credința în nemurire, dacă putem crede în Apologia lui Platon. El lasă la o parte, ca indecisă, chestiunea dacă moartea este un somn sau o tranziție spre o altă viață, care s-ar duce în compania zeilor. Prima posibilitate i-a fost, în mod destul de clar, mai aproape
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Memorabilia cărei îi aparține dialogul respectiv, este împrumutată din dialogurile platonice sau imitată după ele. 98 Cf. Heinrich Maier, Sokrates, pp. 435 și urm. În contrast cu această poziție, Burnet (Greek Philosophy from Thales to Platon, London, 1914, p. 182) crede că Apologia ar trebui interpretată în concordanță cu Fedon a cărui succesiune de idei o consideră socratică (pp. 193 și urm.). Nu pot descrie nici o concordanță între Apologie și Fedon. 99 Despre importanța lui Platon în istoria gîndirii, cf. Der menchliche Gedanke
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
poziție, Burnet (Greek Philosophy from Thales to Platon, London, 1914, p. 182) crede că Apologia ar trebui interpretată în concordanță cu Fedon a cărui succesiune de idei o consideră socratică (pp. 193 și urm.). Nu pot descrie nici o concordanță între Apologie și Fedon. 99 Despre importanța lui Platon în istoria gîndirii, cf. Der menchliche Gedanke, § 44-45; § 53. 100 Hans Raeder (Platos philosophische Entwicklung, Leipzig, 1905, p. 208) nu găsește în acest punct nici o contradicție între cele două dialoguri, întrucît unitatea dintre
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
el cu adevărat. De degradarea cu nimic cosmetizată. Corp „șunculos“, cu pielea care-i atârnă, cu burta care i se revarsă. Corp care e capabil, și la 60 de ani, să spună ceva despre el. Să nu fugă de el. Apologia firescului corporal, lipsei de reticență și rejectare a oricărui handicap e punctul forte în Jérôme Bel. 4 corpuri goale umplu o scenă. Fiecare scrie deasupra lui un nume. Thomas Edison, Stravinsky Igor - două reprezentări simbolic recognoscibile: lumină și muzică, constante
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
fusese preot, recunoștea pe față comportamentul său, afirmând că abstinența îi era cu neputință, situație valabilă și celor apropiați lui. Unul dintre aceștia, Hetzer din Thurgovia a fost decapitat la Constantza din cauză că într-o scriere de a sa a făcut apologia adulterului. Și Martin Calvin, ca și continuatorul său, Theodor de Beza, a avut o atitudine asemănătoare. Paroxismul în această atitudine avea însă să-l atingă Henric al VIII-lea, capul Bisericii Anglicane, care a fost însurat de 6 ori, două
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Țara de dincolo de „Mute“ Alex SAVITESCU Scrii, patru ani de zile, o rubrică intitulată „La loc telecomanda“. Încerci să „pictezi“ tot semnificativul de la televizor: aduci „elodii“ idioților din prime-time și elogii oamenilor deștepți care fac emisiuni istețe. Faci, pe scurt, apologia telecomenzii. Și, după patru ani, începi să crezi că ai văzut și că ai scris despre majoritatea subiectelor importante. Că știi „butoanele“ realității. Asta până într-o bună zi, când afli de pe blogul unei studente la Jurnalism un subiect absolut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
constant că munca în folosul comunității ia pîinea de la gura muncitorilor cinstiți angajați de administrație și o dă infractorilor care sînt lăsați liberi să comită alte crime, se anulează, de fapt, toate celelalte efecte pozitive mult mai numeroase, făcînd indirect apologia unei represiuni severe. "Sancțiunile alternative nu reprezintă o atenuare a represiunii penale și, prin urmare, o atitudine mai blîndă față de infracționalitate, de fapt, utilizarea adecvată a alternativelor la pedeapsa cu închisoarea permite o mai mare concentrare a forțelor de reprimare
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
sfârșitul anilor 1960, opțiunea statului pentru Mișcarea construcțiilor așa-zis "moderne" pare să rezulte din convergența între proiectul său de industrializare a sectorului construcțiilor și reflecția asupra noilor forme urbane dezvoltată de urbanismul progresist 109. Influențată de cubism, care făcea apologia formelor pure, această gândire arhitecturală integra oportunitățile de fabricație oferite de folosirea materialelor noi: oțelul și betonul armat. Nu fără a intra în contradicție cu aspirația lor de a răsturna capitalismul, arhitecții grupului Bahaus 110 colaboraseră cu industria germană; aceasta
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
datoriei noastre față de acțiunea prefectului Haussmann, cf. Roger-Henri Guerrand, "Merci Monsieur Haussmann" , L'Histoire, nr. 147, septembrie 1991. Articol reluat în Roger-Henry Guerrand, Mæurs citadines. Histoire de la culture urbaine, XIXe-XXe siècles, Paris, Quai Voltaire Edima, 1992. În opoziție cu această apologie: Alexandre Gady, "Contre Haussmann", în Commentaire, nr. 75, toamna 1996. 1 Despre mitul haussmanian al creării de spații verzi: Alexandre Gady, art. citat, 1996. Pentru discutarea acestui bilanț: Nicolas Chaudun, Haussmann au crible, Paris, Syrtes, 2000, p. 132 și următoarele
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
riguros, nici o rotun jire. Crezi că citești un elogiu, dar repede îți dai seama că te-ai înșelat; subit apare o trăsătură neprevăzută, un adjectiv fulgu rant care ține de pamflet; la drept vorbind, nu e vorba nici de o apologie, nici de o execuție capi tală, avem în față insul așa cum este el, complex, contradictoriu și deru tant, ireductibil la o formulă. Te duce cu gândul la un Rembrandt furios. Doamna du Deffand, care citea Memoriile în manuscris, găsea că
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în analiza noastră. Să ne imaginăm, de exemplu, care ar fi eficiența actului didactic în absența totală a strategiilor expozitive. Am vorbi de interactivitate, de cooperare, de flexibilizarea actului predării-învățării, dar probabil cu prețul anulării conținutului. Nu dorim să facem apologia metodelor tradiționale de predare sau să reînviem un spirit mai vechi al școlii. Ceea ce dorim să subliniem este faptul că nimic din ceea ce reprezintă practică educațională tradițională nu trebuie anulat cu desăvârșire. Riscul de a promova nonvalori există atunci când se
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
prin estetica urâtului în 1922. Autorul imaginează orori cu frenezie, se lasă prins de propria imaginație, iar mesajul acestei bucurii de a trăi în distopie este că tot ceeea ce poate fi imaginat prinde viață. Distopia e de fapt o apologie a vieții, o viață în care a dispărut hotarul dintre frumos și urât, nu mai există decât existența. Distopia este un rezultat al intenției Desperado de a contraria și șoca lectorul. Prin defamiliarizare, lectorul se deprinde cu o multitudine de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Cortina de Fier Autorii Desperado din est erau fie exilați în vest, fie refugiați în propria țară. Vom numi autori Desperado pe scriitorii buni, întrucât scriitorii slabi, care au făcut compromisuri grave și au făcut din literatură propagandă comunistă ori apologia sistemului, nu erau scriitori: erau pur și simplu politicieni. Scriitorii buni care fugeau în vest sau, foarte rar, erau izgoniți de regim (v. Soljenițîn), fie aveau succes (destul de rar), fie deveneau oamnei de rând într-o țară unde viața era
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
1. Peripateticii / 63 3.2. Sofiștii / 63 3.3. Stoicii / 64 3.4. Gândirea psihologică în vechea Romă / 68 III. Psihologia creștinătății / 73 1. Sub însemne ebraice Philon din Alexandria / 73 2. Invitația la asceză a lui Plotin / 75 3. Apologia creștinătății / 77 3.1. Influența lui Sfîntului Augustin / 79 3.2. Geniul lui Thomas d'Aquino / 80 4. Ideologia scolasticii / 84 IV. Zorii erei moderne post-medievale Renașterea / 89 1. Reforma gândirii medievale / 89 2. Noua ordine logică a lui Francis
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
efort solitar, cu accentul pus pe puterea meditației individuale, în care să găsească legătura luminoasă cu Unicitatea. Pentru viitoarea gândire filosofică occidentală, concepția lui Plotin reprezintă un punct de plecare, un reazem pentru fundamentarea ulterioară în psihologie a introspecționismului. 3. Apologia creștinătății Frământările sociale din perioada istorică a începutului de mileniu au fost contrabalansate pe planul conștiinței sociale a oamenilor de o centrare și ancorare a acesteia într-o bunăvestire generală, într-o speranță a unei plenitudini sufletești și trupești măcar
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
33 de volume, dintre care 11 cu planșe, este mai întîi o sumă de cunoștințe ale timpului în domeniul ștințelor și al tehnicilor, dar este și o critică abilă și ocolită a instituțiilor politice și a ideilor religioase și o apologie prudentă a marilor teme ale "luminilor": credința în rațiune și în progres, în libertatea, egalitatea civilă, respectul propretății. Presa, saloanele, academiile provinciale, lojele masonice joacă și ele un rol în răspîndirea " luminilor " în Franța și în toată Europa. Strălucirea culturii
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la Consiliul de Stat le-a petrecut în preajma lui Napoleon în Insula Sfînta-Elena, din august 1815 pînă în noiembrie 1816. Aceste cuvinte au fost spuse la 7 noiembrie 1816. Napoleon, care știa că vor fi publicate, transmite deci propria sa apologie și, cunoscînd criticile care se adresau acțiunii sale de reorganizare prea centralizată, subliniază aici importanța prefecților, legături puternice, eficace și totuși supuse, ale autorității centrale. Amîndoi circumscriu realitatea acestei funcții prefectorale, care a caracterizat administrația Franței pînă în zilele noastre
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
contraargumenteze. Există, de asemenea și apărători ai argumentului lui Plantinga, care încearcă să contracareze aceste critici, susținând fie că argumentul este valid din punct de vedere logic, fie că eventualele contraargumente nu se susțin. Considerăm că toate aceste critici și apologii nu fac altceva decât să demonstreze că varianta argumentului ontologic propusă de Plantinga este una dintre cele mai importante emise în ultimele decenii, că argumentul este o încercare pentru filosofi, în general, și pentru cei care se ocupă cu logica
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]