3,429 matches
-
demoni, cari vor zugruma pe contrarii bisericei. Mai mulți sfinți părinți sfătuiesc că în această noapte vor fi de mare folos rugăciunea cătră îngeri, cătră regina îngerilor și aprinderea de făclii sfințite. Tot în această vreme se vor ivi oameni apostolici, cari vor boteza 144. 000 de evrei. După ce se vor întîmpla aceste toate, va veni abia Antihrist. - D-rul Rohling, care scrie toate acestea, este în prezent profesor de teologie la Universitatea din Praga. [3 septembrie 1876] LĂMURIRE Curierul intereselor generale
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
patru sutane și nu îmbrăcau ca ei veșminte făcute din mătăsuri sau alte țesături de soi, ci straie din dimie groasă și nevăpsite cu văpsele, ca să se apere de frig și nu ca să se umfle în pene.” 511 Veritabila vita apostolica, dominată de sărăcie, simplitate și credință autentică fusese părăsită pentru opulență, decadentism și dragoste de putere. Elementele de cult sunt respectate de oamenii simpli, dar și de membrii grupurilor din povestirile cadru, care consideră că vinerea și sâmbăta sunt destinate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
patru sutane și nu îmbrăcau ca ei veșminte făcute din mătăsuri sau alte țesături de soi, ci straie din dimie groasă și nevăpsite cu văpsele, ca să se apere de frig și nu ca să se umfle în pene.” 511 Veritabila vita apostolica, dominată de sărăcie, simplitate și credință autentică fusese părăsită pentru opulență, decadentism și dragoste de putere. Elementele de cult sunt respectate de oamenii simpli, dar și de membrii grupurilor din povestirile cadru, care consideră că vinerea și sâmbăta sunt destinate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lui Andrei Hropotinschi, eternul său însoțitor, a fost mototolită rău de tot), instalat într-un fotoliu cu o măsuță în față, sorbind zgomotos, cu naturalețe, dintr-o ceașcă pentru a-și curăța vocea, Druță și-a ținut netulburat prelegerea intitulată apostolic „Ora limpezirii sufletului”. Desigur că și această întâlnire a sa cu telespectatorul basarabean i-a fost sugerată (chiar cerută) de o cititoare, „o femeie de larg suflet” (de mult Druță vorbește numai în numele poporului și pentru popor). O altă motivație
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
nu-și mai aparține sieși, el pare să interpreteze un rol regizat grosier din culise, un rol care nu i se potrivește deloc. Or, poate asta i-a fost adevărata față și valoarea dintotdeauna. Oricum, ca niciodată până acum, discursul apostolic al autorului „Poverii bunătății noastre” mi s-a părut total deplasat în raport cu realitățile din societatea pe care pretinde că o păstorește. În fumigațiile sale biblice adresate poporului el refuză să vorbească despre sărăcia, mizeria, corupția și crima care fac ravagii
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
personală a scriitorului Ion Druță - cea a locului pe care îl va ocupa în panteonul spiritual al Basarabiei, pândit de un val de revizuiri fundamentale în condițiile „libertății de expresie și a integrării culturale românești” -, postura sa de etern consilier apostolic (în pofida unor schimbări a numelor la vârf) pe lângă conducerea de stat a Basarabiei în toți acești ani, indică o profitabilă (bine remunerată) funcție politică, ușor descifrabilă de oricine. Când ești perceput ca un ideolog al unei puteri ce guvernează dezastruos
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
O confuzie generală menținută cu bună știință, în care profesioniștii delațiunii și spionajului se simt destul de comod. În aceste condiții nu ne rămâne decât să observăm și să inventariem noile tipuri de colaboraționism. Gama este foarte bogată. De la modelul internaționalist „apostolic”, până la „patrioții de meserie”, care își schimbă adeziunile după variațiile metronomului politic și interesele de moment. Și totuși, este utopică ideea unei discuții privind responsabilitatea intelectualilor acum și aici? Câtuși de puțin. Atâta doar că această inițiativă trebuie să vină
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
iberici, gali, britani, sarmați, daci, germani, sciți), iar mai apoi și pe unele insule necunoscute până la acea dată multora nominal sau geografic. Creștinismul era cunoscut și de populațiile cele mai înapoiate care îl invocau pe Cristos asemenea celor cu tradiție apostolică din Grecia, deși erau încă nomazi. La un moment dat aproape toate popoarele Europei, Asiei și Africii primiseră cuvântul lui Dumnezeu, deși răspândirea creștinismului nu se definitivase printre etiopieni, seri, africani, britani, germani, daci, sarmați și sciți. Documentarea istorică se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
oficială. Evanghelizarea nu a vizat numai orașele cele mai importante, ci a ținut seama de liniile de comunicații, terestre sau maritime. De exemplu, printre orașele evanghelizate nu întâlnim nici unul din cele reprezentative ale Anatoliei, care au avut încă din perioada apostolică cea mai mare densitate creștină din Imperiu, datorată probabil activității lui Paul, motivate de prezența locală a numeroase grupuri de evrei. Considerațiilor misionare practice li se adăugau și cele de ordin religios, cerute Apostolilor chiar de către Cristos: Mergeți mai degrabă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
conștiinței soldaților creștini; c) refuzul de a ucide și de a folosi violența, izvorât din concepția de iubire față de dușmani și din acea răsturnare a valorilor, care nu mai vedea în utilizarea forței semnificația idolatrică specifică societății clasice. În Decretele apostolice (cf. Fap 15, 29), textul oriental prevedea abținerea de la cărnurile oferite idolilor, de la necurăție, de la animalele sufocate și de la sânge (toù aìmatos) în sensul de a nu-l mânca. Textul occidental, considerat de mulți cercetători mult mai precis, suprimă invitația
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se regăsea în refuzul de a sacrifica zeilor și Geniului imperial, nu însemna că prestarea serviciului militar ar fi fost opusă eticii creștine. Încă de la începuturile secolului III, Biserica elaborase câteva legi în vederea îndrumării disponibilității credincioșilor, ca de exemplu Tradiția Apostolică atribuită lui Hipolit (170-235), pregătită să utilizeze o anumită elasticitate în problemele specifice moralei creștine. Aplicațiile mesajului evanghelic erau determinate de situațiile distincte și de perioadele istorice în care mentalitatea generală era expusă fără încetare, unei influențe socio-culturale precise. În
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cea bună (1Tim 1, 18); pe Arhip îl numea cel împreună-oștean cu noi (Fil 1, 2). Dacă armata, războiul, bătăliile, atacul, soldatul și armele ar fi fost nume și lucruri repugnante spiritului evanghelic, ar fi iritat sigur pietății și zelului apostolic, rigidității doctrinare și normelor disciplinare ale Apostolului, care nu ar fi ezitat să le elimine din viața creștină și nici nu ar fi folosit un limbaj cu specific milităresc în chestiuni profund religioase. Spirit puternic, Apostolul îndrăgea oamenii puternici pentru că
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
evanghelist era secundar; aceste episoade au fost exploatate ulterior în favoarea meseriei de soldat.Dacă am încerca o comparație între misionarul creștin și soldatul roman, care nu se încurcă cu afacerile civile (cf. 2Tim 2), nu putem desprinde nimic din scrierile apostolice, în legătură cu recunoașterea meseriei soldatului. Către anul 96, în prima sa Scrisoare către corinteni, papa Clement Romanul (88-97 p.Chr.) aduce unele elogii pentru disciplina soldaților noștri. Oratorul comunității creștine romane le vorbește corintenilor cu o anumită satisfacție, despre armata romană
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nunc de isto quaeritur) între creștini în jurul acestui subiect; se dezvolta ideea unei posibile coexistențe dintre a-l mărturisi pe Cristos și prestarea serviciului militar. Asemenea discuții erau rodul reflexiei ierarhiei ecleziastice, dată fiind convergența textelor despre antimilitarismul constant (Tradiția Apostolică a lui Hipolit poate fi văzută tocmai în această lumină), și al unor creștini care nu au reușit ori nu s-au implicat să aprofundeze corespunzător etica evanghelică din punct de vedere spiritual, fiind înclinați să accepte serviciul militar ca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nefastă, era comun tuturor apologeților din acea perioadă și se reflecta în normele practice care trebuiau să funcționeze de ghid pentru creștini, indicându-le atitudinile de asumat față de statul roman. Un alt document de mare valoare, atribuit lui, este Traditio apostolica care, după Doctrina Duodecim Apostolorum sive Didaché, este cea mai veche sursă de informații liturgice: este o culegere normativă a Bisericii din anii 215-220, folosită ca sursă de legislații pentru bisericile orientale. Nu a fost supusă unei aplicații rigide unitare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a Bisericii din anii 215-220, folosită ca sursă de legislații pentru bisericile orientale. Nu a fost supusă unei aplicații rigide unitare, ci doar adaptată situațiilor sociale ale bisericilor particulare și ale variilor zone geografice ale Imperiului. Textul original al Traditio apostolica s-a pierdut dar nu și încercarea de reconstituirea a acesteia, pe baza diferitelor mărturii. Traditio apostolica, 16, ne prezintă o cazuistică referitoare la meseriile inconciliabile cu creștinismul, printre care și cea de soldat. Pe prim plan este pusă problema
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unei aplicații rigide unitare, ci doar adaptată situațiilor sociale ale bisericilor particulare și ale variilor zone geografice ale Imperiului. Textul original al Traditio apostolica s-a pierdut dar nu și încercarea de reconstituirea a acesteia, pe baza diferitelor mărturii. Traditio apostolica, 16, ne prezintă o cazuistică referitoare la meseriile inconciliabile cu creștinismul, printre care și cea de soldat. Pe prim plan este pusă problema uciderii de către cel care luptă în armată (non occidet hominem), rechemând astfel atenția asupra valorii ființei umane
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
După ce a primit botezul, a cerut să fie dat și celor din familia sa, prietenilor săi apropiați, soldatului cucernic și celor doi slujitori care au mers să-l cheme pe Petru, pentru a veni în casa stăpânului lor; zelul său apostolic nu s-a oprit numai la ai săi din Cezareea, ci l-a făcut cunoscut oriunde a mers după ce și-a încheiat misiunea în acest oraș. Deși numele centurionului ar putea să ne dea iluzia apartenenței sale la ginta romană
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
informații i se adaugă și tăcerea impresionantă din Faptele Apostolilor care nu ar fi ezitat să ne istorisească, dacă ar fi existat anterior anului 60, vreo călătorie de-a sfântului Petru în capitala Imperiului. O asemenea informație despre începutul predicării apostolice a sfântului Petru la Roma nu ar fi fost privată de notorietate, în cadrul comunității creștine romane, și ar fi putut duce la o serie de comparații cu rezultatele misionare ale sfântului Paul prin alte orașe ale lumii romane, iar amintirea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sufletului său, era un atestat de recunoaștere și o răsplată morală pentru credința romanilor care, dacă l-ar fi avut pe sfântul Petru în mijlocul lor, nu ar mai fi avut trebuință de o altă dovadă de recunoaștere ori de consolare apostolică. Cohors Italica, unde se afla centurionul Cornelius, nu făcea parte din I Legio Italica creată în 56 p.Chr. de împăratul Nero; era una dintre cohortele de cetățeni romani voluntari, de la începutul primului secol, când Caesar Augustus a adunat din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ar fi băut acea apă să-și păteze sufletul. Apoi presăra cu apă lustrală pâinea și cărnurile, ierburile mirositoare, fructele și toate alimentele. Creștinii deși vedeau aceste fapte gemeau și se lamentau considerându-le dezgustătoare, consumau alimentele ascultând de legea apostolică: Mâncați tot ceea ce s-a vândut în măcelărie, pentru ca să puteți fi liniștiți în conștiință. Întâmplător, doi bărbați distinși cu înalte grade militare (scutieri și gărzi de corp imperiale), au deplorat într-un banchet aceste acțiuni nelegiuite (dezmățul, cuvintele lipsite de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și Conciliile ecumenice recurg la scrierile patristice pentru a dovedi adevărurile de credință, ca la unul dintre cele mai apodictice argumente, căci aceste scrieri stau la temelia Teologiei creștine, elaborată pe baza aprofundării Sfintei Scripturi și constituie succesiunea sau moștenirea apostolică, adică tezaurul Sfintei Tradiții, de neprețuită valoare pentru viața Bisericii și a fiecărui creștin<footnote Preot Prof. Dr. Ioan G. Coman, op. cit., p. 14. footnote>. Învățăturile ce au primit consimțământul unanim al Părinților Bisericii sau a celei mai mari părți
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
informaționale. Existența lor presupune confruntarea deschiderii, anarhiei, pluralității specifice Internetului cu stabilitatea, organizarea strictă, sobrietatea și semnificațiile profunde ale spiritualității umane, ceea ce conduce la dileme care pot fi sursa unor situații paradoxale. Inserția idealurilor comunitare creștine (de exemplu, modelul comunității apostolice) pe suport tehnologic a condus la aceste situații ce pot fi denumite paradoxurile comunităților virtuale religioase și care se referă la coexistența unor stări sau caracteristici contradictorii ce provin din îmbinarea celor două domenii care delimitează fenomenul: Internetul și domeniul
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
există o discrepanță între crezuri, doctrine și manifestările comportamentale ale membrilor. Ei sunt în continuă căutare a unor comunități care să corespundă așteptărilor lor cu privire la o conduită pe care o consideră în conformitate cu valorile spirituale inițiale. Ideea reîntoarcerii la valorile primare (apostolice, în cazul comunităților creștine) este intens promovată în cadrul comunităților religioase și acceptată de un procent semnificativ al membrilor (49,07% în cadrul cercetării). În aceste condiții, multe grupări religioase de orientare conservatoare, denumite uneori și "istorice", au ca scop declarat redescoperirea
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
religioase, ceea ce poate influența felul în care acestea trăiesc și percep activitățile religioase pe care le desfășoară. Autenticitatea comunității în ansamblu este strâns legată și de ideea legitimității bisericii ca evoluție istorică a primelor forme de manifestare creștină din perioada apostolică. Sunt considerate autentice acele comunități care prezintă suficiente dovezi de legitimitate istorică și care facilitează membrilor trăirea unor experiențe de natură spirituală pe care aceștia le pot considera veridice. Graficul 12. Diferențe între comunitățile religioase locale și virtuale în ceea ce privește autenticitatea
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]