18,272 matches
-
ne apărăm tăcuți ritmul. 6. Avem o bază de date aleatorie într-o schemă de migrare pentru folosință particulară. 7. Nu mi se spune când apare ecranul plin de ferestre. Îmi par doar cunoscute rapoartele personalizate din meniu. 8. Am aprins lumânarea lângă computerul încă pornit. Îmi corectez scrisul mărunt în penumbra mansardei. 9. Ne aflăm în anul în care lumea va migra între competență și absurd. Anul în care ne vom asuma propriile priviri. 10. Portrete viitoare răsărite în apa
PROCESE DE MIGRARE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_cristescu_1429095832.html [Corola-blog/BlogPost/372995_a_374324]
-
soarta mea, ce viscole mi-o rup. Vioaie, către lume, zilnic, iese. Dezbracă de pe umeri nopțile uitate, Un vechi ecou - din ochii plini, cobor, O, ziua ei, închisă în cetate - Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor. Aromele pe gura-i aprinse zări adună Și zdruncină din neguri întinsuri sufletești - Încâlcit în vise, timpul mă sugrumă Lăsându-mă cărare dorinței omenești. Femeia ce nu încape în propriul său trup Și vorba-i strâmtorată între rude, Zadarnic anii din viața mea o rup
RENATA VEREJANU by http://confluente.ro/articole/renata_verejanu/canal [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
soarta mea, ce viscole mi-o rup.Vioaie, către lume, zilnic, iese.Dezbracă de pe umeri nopțile uitate,Un vechi ecou - din ochii plini, cobor,O, ziua ei, închisă în cetate -Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor.Aromele pe gura-i aprinse zări adunăși zdruncină din neguri întinsuri sufletești -Încâlcit în vise, timpul mă sugrumăLăsându-mă cărare dorinței omenești.Femeia ce nu încape în propriul său trupși vorba-i strâmtorată între rude,Zadarnic anii din viața mea o rup -Voința ei mă
RENATA VEREJANU by http://confluente.ro/articole/renata_verejanu/canal [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
soarta mea, ce viscole mi-o rup? - Vioaie, către lume, zilnic, iese. Dezbracă de pe umeri nopțile uitate, Un vechi ecou - din ochii plini, cobor, O, ziua ei, închisă în cetate - Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor. Aromele pe gura-i aprinse zări adună Și zdruncină din neguri întinsuri sufletești - Încâlcit în vise, timpul mă sugrumă Lăsându-mă cărare dorinței omenești. Femeia ce nu-ncape în propriul său trup Și vorba-i strâmtorată între rude, Zadarnic anii din viața mea o rup
RENATA VEREJANU by http://confluente.ro/articole/renata_verejanu/canal [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
soarta mea, ce viscole mi-o rup? -Vioaie, către lume, zilnic, iese.Dezbracă de pe umeri nopțile uitate,Un vechi ecou - din ochii plini, cobor,O, ziua ei, închisă în cetate -Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor.Aromele pe gura-i aprinse zări adunăși zdruncină din neguri întinsuri sufletești -Încâlcit în vise, timpul mă sugrumăLăsându-mă cărare dorinței omenești.Femeia ce nu-ncape în propriul său trupși vorba-i strâmtorată între rude,Zadarnic anii din viața mea o rup -Voința ei mă
RENATA VEREJANU by http://confluente.ro/articole/renata_verejanu/canal [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
dar ocrotitoare. I-am cântat de leagăn, i-am cântat de dor, i-am cântat cu lacrimi ascunse în perna cu flori, amirosind a dulce busuioc, în nopți ascunse, în sufletul meu înnourat și trup arzând de nemurire, în foc aprins de freamătul vieții, tânjind după o iubire ce nu va mai veni. Mangalia, 06.12.2015 Foto: Internet Referință Bibliografică: Tânjind după iubire / Urfet Șachir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1842, Anul VI, 16 ianuarie 2016. Drepturi de Autor
TÂNJIND DUPĂ IUBIRE de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/urfet_sachir_1452982016.html [Corola-blog/BlogPost/378445_a_379774]
-
ei Îndat' uitam de toate, Și-n sinea mea, și eu credeam C-a mă iubi, ea poate! Mi-a căzut dragă, recunosc! ...Sătul de nemurire, Doream din ce în ce mai mult Să-i fiu pe dată mire. Și-o ascultam tremurător, ...mă aprindeam mai tare, Până-ntr-o zi când hotărât M-am aruncat în mare... Apoi așa... ușor plutind, I-am apărut în prag: Un tânăr chip de voievod, În mână cu-n toiag. Și i-am vorbit de Cerul meu, ...de
(MIHAI EMINESCU – IN MEMORIAM!) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 by http://confluente.ro/_mihai_eminescu_in_memoriam_.html [Corola-blog/BlogPost/358449_a_359778]
-
cică așa trebuie, după lege... ce să zic eu, că nu știu cum e treaba, a răspuns Silvia începând să plângă din nou, înăbușit. Tudor a oftat adânc, cu durere, a coborât din pat și a plecat la bucătărie târșindu-și picioarele. A aprins o țigară și s-a așezat la fereastră. Privea prin sticlă fără să vadă ceva. O mie de gânduri îl năpădeau și nu reușea să se concentreze pentru a se liniști ori pentru a descoperi calea cea bună. "Soarta animalului
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1436137646.html [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
termina de mâncat, a intrat și ea în bucătărie, ușoară ca un fulg. S-au salutat cu zâmbete fugare și cu o îmbrățișare scurtă. Ea a făcut ordine și a spălat cu îndemânare puținele vase și tacâmuri folosite. Și-a aprins o țigară și s-a așezat lângă el, privindu-l cu dor și îngrijorare. Cu voce plăcută, în care se regăseau nuanțe ca de la mamă la copil, l-a întrebat, mai mult din dorința de a-l liniști prin a
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1436137646.html [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > MELANCOLIE ÎNFRIGURATĂ Autor: Adriana Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1010 din 06 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Eu ți-aș aprinde focul, iubitule, dar vezi... amnaru-i ud, iar frunzele de ploaie îmbibate, pe jarul verii, de-o vreme, tot plânge toamna rece, și-n suflet ne scornește fiorduri, vântul sec. De-aș mai simți căldura șerpuind prin vene, și pacea minții
MELANCOLIE ÎNFRIGURATĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Melancolie_infrigurata_adriana_neacsu_1381078634.html [Corola-blog/BlogPost/352366_a_353695]
-
noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Prin timp ce mai am pășesc dihotomic, În umbră-mi rămâne atâta nimic. Fatidic un gând s-agață de pământ Când inima-și sapă în urmă mormânt. La orizont, plutesc vise de-o clipă, Torță aprinsă pe neagră aripă. Cu suflet îngenuncheat de țărână, Voi naște oare din altă fântână Sau nimicul nimic află din mine Când alte simțiri vor curge de mâine? Până atunci, mușc lupoaică flămândă Inima caldă din orice secundă, Până când moartea-ncepe
ÎN UMBRĂ-MI RĂMÂNE ATÂTA NIMIC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1479376882.html [Corola-blog/BlogPost/372676_a_374005]
-
se muiau Nu crezi nimic, doar cum să-l îmbrățișezi, Și așa împreună să pornim spre veșnicie. Ce ne trebuie acum veșnicia, Când această iubire se naște, nu se stinge Când acestui sentiment îi trebuie doar o privire Pentru a aprinde în interior focul infinit. Acel foc uitat, focul sacru Să-i dai suflet, să-l faci să trăiască Acel foc visul meu îl trezea Realitatea să explodeze.... Bum, mă voi azvârli în acel foc Chiar fără suflet voi rămâne Fiindcă
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VALMIRA B. SEJDIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1468496158.html [Corola-blog/BlogPost/380660_a_381989]
-
Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1596 din 15 mai 2015 Toate Articolele Autorului Acestor așteptări ce nu mai pot Să-și târâie pantofii prin ogradă Le-aș da un câmp cu maci să vadă Că-n asfințit se-aprind de tot. Uitărilor ce mă privesc pieziș Le-aș da o floare albă de cais Să treacă vama iernilor din noi Și bucuria s-o împărțim la doi. Iar frunzei verde ce se naște Că înviem în sfântă zi de
NE ÎNTÂLNIM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1431707974.html [Corola-blog/BlogPost/370283_a_371612]
-
mai deloc sau arar, Doar vântul mai face la geamuri popas, La masă cu dorul, băut cu amar Și-n rostul nerost cu-absenți la taifas. Genunchii și-i pleacă cu gândul departe, Tribut cere viața, frunza-i căzută, Steaua aprinde o candelă-n noapte, De-o vreme doar Domnul obraji le săruta. Referință Bibliografica: DE-O VREME / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1763, Anul V, 29 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ines Vândă Popa
DE-O VREME de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ines_vanda_popa_1446099923.html [Corola-blog/BlogPost/378659_a_379988]
-
ce-aș avea de spus, Din scurtul drum al vremii spre apus, Că nu-mi găsesc al gândului cuvinte, C-aș vrea să-ți spun vibrațiile sfinte, Fioruri de iubire divină să te prindă, În inima ta rece scânteia să aprindă, Să simți în tine cum se zbate-în clocot Și dăngăne bătăi în ritmul unui clopot, Materia celestă din colbul unei stele Trecută-n zbor prin gândurile mele, Lumina încetinită de-al sacrului mister Trimisă pe o rază din preaînaltul cer
SĂ-ŢI SPUN IUBITO ... de DAN BORBEI în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_borbei_1405238458.html [Corola-blog/BlogPost/362309_a_363638]
-
Nu vezi ce grasă esti? o persiflă el. Cristian făcu un semn ospătarei care i-a servit și aceasta a adus imediat listele cu meniul zilei. După servirea cinei, au plecat de braț spre faleză să se plimbe. Luminile erau aprinse, iar gâzele de noapte roiau în jurul becurilor incandescente. S-au așezat pe o bancă mai retrasă, unde lumina becului nu spărgea întunericul oferit de doi castani stufoși între care era amplasată banca. Cum au simțit tăria lemnului de brad sub
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405932635.html [Corola-blog/BlogPost/343494_a_344823]
-
vreo 30 de ani la Dunăre, când, după niște inundații, crescuse iarba mare pe malurile fluviului, iar eu, din neatenție, uitându-mă la peștele prins de nepotul meu Dănuț, m-am dus direct în apă. Doar țigara mi-a rămas aprinsă la suprafața apei, căci pățania scăldatului m-a surprins cu ea în gură. Pe atunci fumam, după prostul obicei al unor pescari... În ziua aceea de pomină, am avut ghinionul ca soarele să nu se ridice toată ziua și frigul
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1471023191.html [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
Și tot așa să mai rămână, Eu vreau și știu că și tu vrei. Când se-nserează pe alei Și ne plimbăm iar mână-n mână, Mireasma florilor de tei În parc este din nou stăpână. Și-n ochi ni se aprind scântei Ce țin întreaga săptămână Și luminează-n noapte până Iubirii-i așezăm temei Mireasma florilor de tei. Referință Bibliografică: FLORI DE TEI / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1605, Anul V, 24 mai 2015. Drepturi de Autor
FLORI DE TEI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1432462953.html [Corola-blog/BlogPost/367728_a_369057]
-
ardă” iarna grea și să renască natura din cenușă. Dacii și romanii, vichingii, maiașii și aztecii, mongolii, egiptenii și întreaga Țară a Oașului, chiar și păstorii romanși de prin Alpii elvețieni, toți, fără excepție, par a se fi înțeles să aprindă ruguri dogorâtoare la venirea primăverii, pasămite pentru a alunga spiritele rele. În cazul valencienilor, pasiunea cu care se dedau acestui obicei barbar trezește bănuiala că folosesc tradiția doar pe post de pretext, pentru a deschide larg porțile nestăvilitei lor pofte
LAS FALLAS DE VALENCIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 by http://confluente.ro/Las_fallas_de_valencia.html [Corola-blog/BlogPost/349155_a_350484]
-
mare pare să fie entuziasmul localnicilor, în așteptarea distrugerii lor din noaptea care întruchipează coșmarul celor mai bravi pompieri din lume. Bineînțeles că - la fel ca-n cazul criticilor corridei sângeroase - există voci care condamnă vehement obiceiul „iresponsabil” de a aprinde focuri cât casa în mijlocul orașului, sub amenințarea permanentă a iminenței unui incendiu devastator, într-o adevărată orgie de fum și cenușă, dăunătoare mediului înconjurător dar și... portofoliului public. Până la ora actuală, nimeni și nimic nu a a împiedicat buna desfășurare
LAS FALLAS DE VALENCIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 by http://confluente.ro/Las_fallas_de_valencia.html [Corola-blog/BlogPost/349155_a_350484]
-
mine, în acel anost colț de bibliotecă. Și mă privea cu ochii ei negri, calzi, adânci, adânci ca marea... Iar eu mă simțeam vinovat, nu știu de ce... nu știam ce să fac! M-am dus la biserică și i-am aprins o lumânare și m-am simțit ceva mai bine. Dar visele au continuat să apară, până am plecat iar, la un sanatoriu, unde am fost nevoit să mă adaptez la alt fel de oameni, de lume, de gânduri... Azi, când
LIPITORII DE CĂRȚI de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 by http://confluente.ro/viorel_croitoru_1430126022.html [Corola-blog/BlogPost/361018_a_362347]
-
oameni îndoiți de greutatea arșiței și-mbătrânirea se accentuează. Trece fierbințeala prin ziduri și parcă din zi în zi sunt tot mai subțiri. S-au pus pe ars case, căpițe de fân adunate numai cu mâinile și cu sudoare. Se-aprind și devin scrum cât ai clipi și oamenii își rup hainele de pe trup ca semn de mirare și neputință. În mormanele de cenușă fierbinte au fost îngropate câteva bucurii. Au rămas doar grijile și remușcările. Tații sunt triști și plâng
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1438935235.html [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
de pe scaun și se apropie de mine. - Am trecut printr-o asemenea experiență, ca și tine - spuse el - când aveam cincisprezece ani. Mă angajasem la mină, aveam grijă de caii cu care se scoteau vagonetele cu huilă din subteran. Își aprinse pipa, trase două fumuri lungi și continuă: - Într-o dimineață, pe când treceam peste liniile de cale ferată în drum către grajduri, a scăpat un vagonet pe un plan înclinat și m-a izbit în plin. Am căzut secerat, pierzându-mi
VIAŢA ESTE O REALITATE. MOARTEA, UN SIMPLU MIT ! (PARTEA A OPTA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1456525023.html [Corola-blog/BlogPost/367684_a_369013]
-
încep să le aud; Mi se deschid și ceruri și inima așteaptă Cu flori în miez de vară să urce altă treaptă. Mi-s pașii cu măsură și teama mi-i desprinde Din îndoieli de iarnă, timid când dor se-aprinde În mugure sub soare și-albastre fulgerări; De ce mă plânge vara, de ce se-nchid mirări? Și mă pândește ochiul închis spre neuitare Din vara cea pierdută în cântecul de mare- Descântec de sirenă când dimineți se-ascund; De ce mă doare
DE VARA CĂRUI VERDE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 by http://confluente.ro/De_vara_carui_verde_violetta_petre_1336904180.html [Corola-blog/BlogPost/358656_a_359985]
-
zice că gândacii de p'aici sunt cam posaci. Nu am apucat să îi zic mare lucru, că și-a terminat cafeaua și a zis că are treabă. M-am bucurat că și-a luat tălpășița și mi-am mai aprins o țigară. Holbându-mă la tavan, m-am gândit jumătate de zi la gândacul ciudat, mereu nemulțumit de viața lui, hotărât să facă tot mai mult. Am concluzionat că seamănă puțin cu mine
Aș fugi și eu mâncând pământul by http://www.zilesinopti.ro/articole/988/as-fugi-si-eu-mancand-pamantul [Corola-blog/BlogPost/96963_a_98255]