1,217 matches
-
din 1948 (noiembrie 1947 - iulie 1949), numit de israelieni Războiul de Independență (în , "Milhemet HaAtzmaut"), sau Războiul de Eliberare (în , "Milhemet HaShihrur") și de arabi Catastrofa (în , „al-Nakba”) s-a declanșat ulterior unui război civil de șase luni (1947-1948) între arabii și evreii din Palestina mandatorie, în urma retrocedării mandatului britanic în Palestina Organizației Națiunilor Unite în anul 1947 și a hotărârii (Rezoluția 181 din noiembrie 1947) Adunării Generale a ONU de împărți Palestina între evrei și arabi. Conducerea „ișuv-ului” (evreii care
Războiul Arabo-Israelian din 1948-1949 () [Corola-website/Science/319443_a_320772]
-
Teritoriul Libiei este stăpânit pe rând de cartaginezi, de Egiptul elenistic (sec. III-I î.Hr.), de Imperiul Roman (sec.I î.Hr.-429 d.Hr.). De asemenea, teritoriul este stăpânit în perioada medievală de vandali (429-534), de bizantini (534-643). În 647, arabii cuceresc teritoriul Libiei, îl includ în Califatul arab și islamizează populația; islamul devine religia oficială. În 1510 spaniolii ocupă Tripoli; în 1517 otomanii cuceresc Cirenaica, iar în 1551 și Tripolitania, integrându-le Imperiului Otoman. După războiul italo-turc (1911-1912), Italia cucerește
Istoria Libiei () [Corola-website/Science/319987_a_321316]
-
restrâns, pentru că aceștia suportă mai bine aglomerația. În schimb, aglo-saxonii se propie cel mult până acolo unde s-ar putea atinge cu vârful degetelor dacă ar întinde mâinile. Românii discută comod și la cea mai mică distanță, până la încheietura mâinii. Arabii și negrii sunt cei mai dezinhibați, într-o discuție se apropie până la distanța cotului, zonă care poate fi considerată intimă, în alte culturi. 3. Zona socială După cum îi spune și numele este rezervată întâlnirilor și comunicărilor cu caracter social. Mai
Limbajul distanțelor () [Corola-website/Science/318946_a_320275]
-
depuși lângă cel mort. Au mai sacrificat o găină și un cocoș pe care, de asemenea le-au aruncat pe vas. Apoi a venit rândul fetei, care a fost ucisă de o bătrână pe care o numeau Îngerul Morții." "„Voi, arabii, sunteți niște netoți”, mi-a spus acela. „De ce?”, l-am întrebat. „Pentru ca îi purtați pe cei care spuneți ca îi iubiți și îi onorați cel mai mult, și îi puneți în pământ acolo unde vor fi devorați de târâtoare. Noi
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
expediția spre Aceh din Indonezia în 1565 și achiziționarea temporară a insulelor Lanzarote din Oceanul Atlantic în 1585. Dispariția Imperiului Otoman a fost o consecință a victoriei Antantei în primul război mondial, când forțele Aliaților, în rândurile cărora se aflau și arabii, i-au înfrânt în cele din urmă pe turci în Orientul Mijlociu. La sfârșitul primului război mondial, guvernul turc s-a dovedit absolut neputincios, iar imperiul a fost împărțit între puterile învingătoare. În numai câțiva ani au fost proclamate noi state
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
părți: notificarea pretențiilor și declarația de război. Astfel că întâi, musulmanii trebuiau să prezinte condițiile care, dacă erau îndeplinite de necredincioși, putea duce la o rezolvare pașnică a unui conflict. Somațiile erau adresate infidelilor, care erau împărțiți în două categorii: „arabii idolatri” - nu aveau decât două variante: convertirea la Islam sau moartea ( în această categorie intrau și apostații), și „oamenii Cărții” - creștinii și evreii, care dacă refuzau să se convertească la Islam, puteau plăti o taxă, djizya ( bineînțeles, că dacă refuzau
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
liderii otomani absorbeau unele elemente culturale ale regiunilor nou cucerite. Căsătoriile interculturale au făcut ca noi valori să se adauge la ceea ce poate fi numită cultură elitelor otomane. Mai înainte ca să adopte Islamul, turcii practicau politeismul. După primul contact cu arabii în bătălia de la Talaș, un numar de triburi turcice s-au convertit la Islam și au început să propage nouă credință mai departe în Turkestan. Procesul de convertire a fost încheiat cu mult timp în urmă nașterii Imperiului Otoman. Înainte
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
1991 populația era de 681.063 de locuitori. Alis Ubbo ("Golf încântător", Fenicienii) Ollisippo (sec. III-I i.C., Lusitanii și Românii) Felicitas Julia (sec.I i.C., Julius Caesar) Ulixippona (sec.V d.C., Vizigoții) Al-Ashbouna, apoi Lishbuna (sec.VIII-XII, Arabii / Maurii) Lisboa (după sec.XII, Portughezii) Din orașul de pe vremea descoperirilor putem vedea în zona Belém, două construcții preluate de UNESCO pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial: La începutul sec. XVII monumentul cel mai significant era "Aqueduto das Águas Livres" (apeduct
Lisabona () [Corola-website/Science/296616_a_297945]
-
es-sah-ra” ce înseamna sterp, steril. Românii au numit ținutul din sudul provinciei Cartagina „Deșerta” că ținut nelocuit, părăsit. În Evul Mediu era numit pur și simplu „Marele Deșert”, iar în secolul al XIX-lea a primit denumirea de azi - „Sahara”. Arabii denumesc Sahara „Bahr bela mă” ce ar însemna „Mare fără apă”.Nordul Saharei dispune de numeroase bogații naturale. Petrolul și gazele naturale sunt extrase din Algeria, Libia și Tunisia, iar fierul și fosforitele, din Mauritania și Sahara Occidentală. Alte zăcăminte existente
Africa () [Corola-website/Science/296607_a_297936]
-
traducere a moștenirii științifice și filosofice a antichității. Se traduc lucrări de medicină (Galenus, Hippocrate, Dioscoride), astronomie, matematică, fizică, geografie (Ptolemeu, Euclid, Arhimede), drept. Epoca abbasidă a traducerilor, inaugurată în anul 750, a durat aproape un secol. În această perioadă, arabii au jucat un rol fundamental în transmiterea comorilor vechilor științe ale Occidentului și Orientului. Suveranii abbasizi, Hărūn al-Rašīd (ro: Harun al-Rașid, ar: هارون الرشيد) și succesorul său, al-Ma'mūn, au încurajat aceste traduceri, mai ales în domeniul filosofiei, al
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
de observație și experimentare, întemeiază spitale. La Bagdad ia naștere algebra și o nouă știință a opticii. În această epocă de aur, științele ajung în Europa de la Bagdad, iar araba este adoptată în lume ca limbă a științelor. Tot acum, arabii înregistrează o serie de progrese remarcabile în privința utilizării medicamentelor. Ei sunt cei care au înființat primele farmacii, au întemeiat primele școli de farmacie și au alcătuit prima farmacopee. În atelierele curții califale sunt inventate noi tehnici (în special în ceramică
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
Astfel, pe 6 ianuarie, data solstițiului egiptean, era celebrată revărsarea apelor Nilului și în „cultele misterelor” locale nașterea „eonului” din fecioară. Epifaniu, scriitor creștin, redă în lucrarea sa ritul celebrărilor din 6 ianuarie și semnificația acestuia la egipteni și la arabii din „Petra” (Eleusa, unde se serba nașterea pruncului-zeu Dusares din fecioară. Alt scriitor creștin, anume Ipolit, descrie cum la Eleusis, în Grecia, se celebra tot atunci sărbătoarea misterelor, când ierofantul exclama la nașterea pruncului sacru: „"Fecioara care era grea a
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
dornic dar incapabil să ajute, condamnat să se lupte neputincios cu ignoranța, egoismul și superstițiile vremurilor. Kōji Yamamura a înfățișat într-un desen animat din 2007 bizara povestire. Alte lucrări importante ale colecției "Un medic de țară" sunt "Șacalii și arabii", "Grijile tatălui de familie" și "O dare de seamă către o Academie". "Șacalii și arabii", poveste cu tentă exotică și fantastică (întrucât șacalii sunt dotați cu darul vorbirii), are o temă politico-socială: divizarea ireconciliabilă a societății între evrei ("șacalii") și
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
vremurilor. Kōji Yamamura a înfățișat într-un desen animat din 2007 bizara povestire. Alte lucrări importante ale colecției "Un medic de țară" sunt "Șacalii și arabii", "Grijile tatălui de familie" și "O dare de seamă către o Academie". "Șacalii și arabii", poveste cu tentă exotică și fantastică (întrucât șacalii sunt dotați cu darul vorbirii), are o temă politico-socială: divizarea ireconciliabilă a societății între evrei ("șacalii") și lumea non-evreiască ("arabii"). În "O dare de seamă către o Academie", protagonistul, o maimuță din
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
de familie" și "O dare de seamă către o Academie". "Șacalii și arabii", poveste cu tentă exotică și fantastică (întrucât șacalii sunt dotați cu darul vorbirii), are o temă politico-socială: divizarea ireconciliabilă a societății între evrei ("șacalii") și lumea non-evreiască ("arabii"). În "O dare de seamă către o Academie", protagonistul, o maimuță din junglă, capturată de oameni, povestește cum a încercat, pentru a se elibera, să acceadă la condiția umană prin metoda imitației. Odată devenită om însă, tot nu a reușit
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
antimilitaristă. Un scurt memento din jurnal, « Să nu uiți de Kropotkin! » îi trădează interesul pentru filozoful anarhist Piotr Kropotkin. Kafka avea însă o importantă incompatibilitate cu marxismul sau anarhismul, și anume interesul tot mai pregnant pentru sionism. Povestirea "Șacalii și arabii" exprimă nostalgia legată de Țara Sfântă și pune în discuție tema unui Mesia care să elibereze poporul evreu. În 1931, Hellmuth Kaiser a fost primul care a aplicat ideile lui Freud asupra operei kafkiene. În "Metamorfoza", el vede acte de
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
În general, locul acțiunii nu este specificat, ceea ce oferă operelor lui Kafka o mai mare universalitate. Se pot intui însă, în linii mari, regiunile geografice pe care unele lucrări le revendică: Europa Centrală ("Procesul", "Castelul"), America de Nord ("America"), Orientul Mijlociu ("Șacalii și arabii"), Orientul Îndepărtat ("Marele zid chinezesc"), Guiana franceză ("Colonia penitenciară"). Lucrările kafkiene par astfel să îmbrățișeze întreg mapamondul. Multe opere kafkiene se află tematic sub triada lege-vinovăție-pedeapsă. Legea, imperativă, dar incognoscibilă, arbitrară și absurdă (ca în "Procesul" și "Castelul") este forma
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
într-o formă standardizată ce se poate învața doar la școală, și o varietate inferioară, într-o formă exclusiv orală, învațată în mod natural, în familie, și care este folosită în conversațiile zilnice. În cazul arabei, se poate presupune că arabii cu studii au capacitatea de a vorbi (mai mult sau mai puțin) atât dialectul lor local, cât și araba literară învățată la școală. Această situație de diglosie facilitează fenomenul de schimbare de cod ("code-switching") prin care un vorbitor oscilează între
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
timpurie a diglosiei. "Abundența lexicală și sinonimia" Diglosia limbii arabe se datorează, în opinia unor cercetători, vocabularului imens și morfologiei complexe a arabei clasice. Vocabularul foarte voluminos își are originea, în opinia acelorași cercetători, în creația poetică din perioada preislamică: arabii epocii preislamice au manifestat un puternic gust pentru expresia poetică, aceștia percepând poezia ca având o forță de atracție aproape mistică; poeții erau considerați la curtea diverselor mici regate arabe ca fiind oaspeți de seamă, și chiar mai mulți dintre
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
prima sură din Coran) în limba persană (A. Fawzi, "Hayăt Muhammad" "Viața lui Muhammad", Baġdăd, 1983: 65) Deși limba arabă este în general asociată cu islamul (fiind limba de cult), trebuie si subliniat că ea este vorbită, de asemenea, de către arabii creștini, evreii mizrahi, și de către comunități religioase mai mici cum ar fi ceea a mandeenilor irakieni. Majoritatea musulmanilor din lume nu vorbesc araba, dar cunosc o serie de expresii fixe, cum ar fi cele folosite în rugăciunea islamică, fără să
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
cu câmpii fertile, munți înalți și deșerturi, Siria este casa diversor grupuri etnice și religioase, inclusiv arabi sirieni, greci, armeni, asirieni, kurzi, cerchezi, mandeeni și turci. Printre grupările religioase se numără suniții, creștinii, alaviții, druzii, mandeenii, șiiții, salafiții și yazidii. Arabii suniți constituie cel mai mare grup comunitar din Siria. Denumirea românească „Siria” era altădată sinonimă cu Levant (cunoscut în arabă ca "al-Sham"), deși statul modern cuprinde teritorii ale mai multor regate regate și imperii vechi, inclusiv civilizația eblană a mileniului
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
d. Hr., masa populației erau aramei, dar Siria era de asemenea casa claselor conducătoare grecești și romane, asirienii rămânând în nord-est, fenicienii de-a lungul coastelor, iar evreii și armenii fiind de asemenea existenți în orașe mari, alături de nabateeni și arabii "preislamici", precum lahmizii și gassanizii ce locuiau în deșerturile din sudul Siriei. Creștinismul sirian a devenit religia cea mai importantă, deși alții urmau iudaismul, mitraismul, maniheismul, religia greco-romană, religia canaanită și religa mesopotamiană. Populația largă și prosperă a Siriei a
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
reformele au fost limitate la anumite reforme ale pieței. Pe 5 octombrie 2003, Israelul a bombardat un loc de lângă Damasc și a pretins că aceasta a fost un antrenament al teroriștilor membri ai Jihadului Islamic. În martie 2004, kurzii și arabii sirieni s-au ciocnit în orașul nord-estic al-Qamishli. Semne de tulburări au fost văzute în orașele Qameshli și Hassakeh. În 2005, a luat sfârșit ocupația Siriei în Liban. Pe 6 septembrie 2007, Israelul și-a trimis luptătorii să execute Operațiunea
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
este ridicată pentru un stat din Orientul Apropiat (69 de ani pentru bărbați și 72 de ani pentru femei), dar și acest indice demografic a scăzut din cauza războiului civil. Populația urbană este de 50,6%. Principalul grup etnic o reprezintă arabii (sirieni 74,9%, beduini 7,4%, palestinieni 3,9%), cu 86,2%, urmați de kurzi (7,3%), armeni (2,7%), turci. Principalele culte sunt Islamul (dintre care 74% sunniți), cu 90%, Creștinism, Mozaism. În urma războiului civil, cca 1 milion de
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
cu origini arabe sau din Orientul Apropiat. Brazilia este prima țară de pe continentele americane ce oferă vize umanitare refugiaților sirieni. Majoritatea arabilor argentinieni sunt de origine libaneză sau siriană. Musulmanii sunniți constituie în jur de 74% din populația Siriei, iar arabii sunniți constituie 59-60% din populație, iar cei mai mulți kurzi (9%) și turkmeni (3%) sunt sunniți, pe când 13% sunt șiiți (alaviți, isnașariți și ismailiți). 10% din populație sunt creștini (majoritatea ortodocși antiohieni, restul fiind greco-catolici, membri ai Bisericii Asiriene a Estului, ortodocși
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]