KorAP: Find »[drukola/base=arcaș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...45 >

1,123 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

este rețeaua Apărătorilor. Ce misiuni au. Cum puteți Îngenunchea Moldova. Cum puteți trece totul prin sabie. Femei și copii. Specialitatea lui Ogodai. Tătarul tresări și scoase iataganul. Brațul lui Ali Beg Îl opri. - Spahii sunt ai tăi... șopti Ogodai. Dar arcașii sunt ai mei. Iar Oană e În mâna mea. - Să nu faci vreo prostie... Îi răspunse Ali. Omul acesta ne trebuie viu. - Așa e, Ogodai? Întrebă, ironic, Oană. Cum e când trimiți un ceambur Întreg, de cinci sute de oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
slujitoarele casei de la Albești, cum e să iei capul unor oameni puțini și neînarmați? Cum e să știi că Alah te-a făcut să plătești faptele tale prin moartea fratelui tău, un asasin ca și tine? Ogodai ridică mâna spre arcași. - Să nu cazi În capcană... Îi spuse Ali. Vrea să te provoace tocmai fiindcă vrea să fie ucis. Nu prins, nu interogat. Ci ucis. Și acum știe că Ștefan va afla și că va scăpa de aici. Nu-i face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Încleștarea lui Ali, coborî treptele și se repezi spre dușmanul său de o viață. - Opriți-l! strigă Ali. Ienicerii Închiseră drumul lui Ogodai, care se zbătea, spumegând, să ajungă la căpitan. - Trageți! se auzi deodată strigătul tătarului. De pe ziduri, patru arcași aflați chiar În fața căpitanului dădură drumul săgeților. Două i se Înfipseră În umărul stâng, una Îi trecu prin brațul drept și ultima Îi străpunse coapsa piciorului stâng. Arcașul Simion se trânti În zăpadă și ridică repede capul ca să vadă ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ajungă la căpitan. - Trageți! se auzi deodată strigătul tătarului. De pe ziduri, patru arcași aflați chiar În fața căpitanului dădură drumul săgeților. Două i se Înfipseră În umărul stâng, una Îi trecu prin brațul drept și ultima Îi străpunse coapsa piciorului stâng. Arcașul Simion se trânti În zăpadă și ridică repede capul ca să vadă ce se Întâmplă În curtea conacului. I se păru că Oană discută cu cei doi aflați În pridvor. Se târî cu prudență până la liziera crângului. Se afla la mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
prudență până la liziera crângului. Se afla la mai puțin de zece pași de cercul spahiilor, dar toți stăteau cu spatele la el, urmărind și ei mișcările din curte. Brusc, acolo se Întâmplă ceva neînțeles, tătarul năvăli asupra căpitanului, ienicerii Îl opriră, dar arcașii traseră. Simion Își ținu răsuflarea. Nu era nici o Îndoială. Căpitanul fusese lovit. Nu căzuse Încă, dar avea săgeți În umăr, braț și picior. -Dumnezeule... murmură Simion, Înfiorat. Dumnezeule mare... ce-am făcut cu căpitanul?... Cui l-am lăsat, Doamne? Arcașul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
arcașii traseră. Simion Își ținu răsuflarea. Nu era nici o Îndoială. Căpitanul fusese lovit. Nu căzuse Încă, dar avea săgeți În umăr, braț și picior. -Dumnezeule... murmură Simion, Înfiorat. Dumnezeule mare... ce-am făcut cu căpitanul?... Cui l-am lăsat, Doamne? Arcașul simți un tremur În tot corpul și, pentru câteva clipe, fu incapabil să ia vreo decizie. Ceea ce vedea nu putea fi adevărat. Ridică din nou capul. Căpitanul era tot În picioare, cu spada grea trecută În mâna stângă. Șiroia de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În față și Închise ochii. În jurul lui, marea tăcu. Se opri și vântul. O tăcere de catedrală coborâ asupra țărmului. 27 decembrie 1475, ora 13.30, Brănești, Moldova de Sud. - Viața mea pentru moartea ta, căpitane! spuse cu voce tare arcașul Simion. Se ridică, cu arcul Încordat, și ochi spre cei doi ieniceri care ridicaseră targa pe care se afla trupul căpitanului. Pusese În arc două săgeți, așa cum Îl Învățase Oană pentru cazurile În care arcașul se sacrifica În fața unui număr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
căpitane! spuse cu voce tare arcașul Simion. Se ridică, cu arcul Încordat, și ochi spre cei doi ieniceri care ridicaseră targa pe care se afla trupul căpitanului. Pusese În arc două săgeți, așa cum Îl Învățase Oană pentru cazurile În care arcașul se sacrifica În fața unui număr copleșitor de dușmani. „Două săgeți, apoi alte două săgeți, Într-o cadență de o lansare la trei secunde. Aceasta e moartea cea mai frumoasă pentru un arcaș... ” Cele două săgeți șuierară prin cerul iernii, lovindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
așa cum Îl Învățase Oană pentru cazurile În care arcașul se sacrifica În fața unui număr copleșitor de dușmani. „Două săgeți, apoi alte două săgeți, Într-o cadență de o lansare la trei secunde. Aceasta e moartea cea mai frumoasă pentru un arcaș... ” Cele două săgeți șuierară prin cerul iernii, lovindu-i pe ambii ieniceri. Targa se prăbuși, iar trupul căpitanului se rostogoli pe dalele de piatră ale curții. Alte două săgeți porniră spre curte, iar doi ieniceri din apropiere se răsuciră cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
șuierară prin cerul iernii, lovindu-i pe ambii ieniceri. Targa se prăbuși, iar trupul căpitanului se rostogoli pe dalele de piatră ale curții. Alte două săgeți porniră spre curte, iar doi ieniceri din apropiere se răsuciră cu gâtlejurile străpunse. - Prindeți arcașul! porunci Ali beg, coborând În fugă treptele pridvodului. O săgeată roșie se ridică spre cer, coborând cu un sfârâit dincolo de crâng. Spahii Întoarseră caii spre Simion. Arcașul puse alte două săgeți În arc și le slobozi spre primii călăreți, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
spre curte, iar doi ieniceri din apropiere se răsuciră cu gâtlejurile străpunse. - Prindeți arcașul! porunci Ali beg, coborând În fugă treptele pridvodului. O săgeată roșie se ridică spre cer, coborând cu un sfârâit dincolo de crâng. Spahii Întoarseră caii spre Simion. Arcașul puse alte două săgeți În arc și le slobozi spre primii călăreți, care se prăbușiră cu cai cu tot În zăpadă. Un tropot se auzi În apropiere. Apărătorul porni la fugă prin zăpadă, după zece pași se rostogoli și, ridicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se auzea. Ali reluă detaliile din ultimele minute. Săgețile, apoi lovitura lui Ogodai. După adâncimea rănii, lovitura nu ajunsese la inimă, din cauza cămășii de zale. Dar forța ei sălbatică reușise să-i oprească bătăile. Dar apoi, ce se Întâmplase apoi? Arcașul acela lovise ienicerii, iar trupul se prăbușise pe piatră. Asta era... Șocul căderii pusese inima În mișcare. Asta nu Însemna că Oană va trăi mult, dar Însemna că trăia În acel moment. - Patru ieniceri! porunci Ali. Luați targa, cât mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Întrebă Pietro, strângând din dinți. - Să tot fie vreo două mii! Spahii și ieniceri! Conduși de un spahiu și de un tătar! - Două mii de oameni, pentru unul singur... spuse Pietro cu voce tare. Pe drumul cel mai scurt, spre Brănești! Cinci arcași la un zbor de săgeată În fața noastră! Semnal la orice mișcare! Galop! Apărătorii dădură pinteni și dispărură curând dincolo de pădurile Țării de Jos. Pe poarta cetății ieșiră curierii cu câte o escortă de cinci oșteni, dispărând și ei spre nord

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
patrulei, dând ordin de Întoarcere. Aceeași zi, ora 16.00, malul Dunării Pietro se aruncase În luptă cu speranța nebună că ar mai exista o șansă de salvare a căpitanului. Găsise În apropierea malului Dunării doar unsprezece Apărători, conduși de arcașul Simion. Ceilalți căzuseră În luptă, dar uciseseră peste o sută de spahii și aproape tot atâția ieniceri. Lacrămă Încercase să forțeze pătrunderea spre grupul de spahii care duceau trupul căpitanului, dar fusese Încercuit de peste cincizeci de călăreți. Se bătuse sălbatic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
a domina lumea. Pietro ordonase atacul, deși nu mai era nevoie. Luptătorii scutului și spadei se prăvăliseră asupra spahiilor fără nici o strategie, pradă furiei și răzbunării. Erau, cu toții, niște fiare descătușate. Peste toată această mânie se ridicase strigătul gâtuit al arcașului Simion, cel care văzuse cu ochii lui moartea lui Oană: -Viața noastră pentru moartea căpitanului!!! Cei patru sute cincizeci de luptători răspunseră, mulți cu ochii În lacrimi: -Viața noastră pentru moartea căpitanului!!! Pietro nu mai putea să-i stăpânească. Putea doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
00 se Întorseseră Apărătorii aflați sub comanda căpitanului Petru Ilaș. Scotociseră toată moșia Brăneștilor și tot malul Dunării, până la hotarul cu Țara Românească. Nu găsiseră nici urmă de vornicul Isaia și nici vreun indiciu despre agresori. Singurul martor direct rămânea arcașul Simion, care fusese chemat În grabă În fața domnitorului. Vreme de un ceas, arcașul povestise fiecare detaliu. Apoi fusese chemat căpitanul Petru, care confirmase ultima parte a Întâmplărilor, dar nu putuse estima forțele dușmane care se aflau deja pe malul celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Brăneștilor și tot malul Dunării, până la hotarul cu Țara Românească. Nu găsiseră nici urmă de vornicul Isaia și nici vreun indiciu despre agresori. Singurul martor direct rămânea arcașul Simion, care fusese chemat În grabă În fața domnitorului. Vreme de un ceas, arcașul povestise fiecare detaliu. Apoi fusese chemat căpitanul Petru, care confirmase ultima parte a Întâmplărilor, dar nu putuse estima forțele dușmane care se aflau deja pe malul celălalt al Dunării. Se știa, cu certitudine, că era vorba de o forță inițială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
putuse estima forțele dușmane care se aflau deja pe malul celălalt al Dunării. Se știa, cu certitudine, că era vorba de o forță inițială de două mii de războinici, spahii și ieniceri, din care făceau parte și aproximativ o sută de arcași ai Hanatului Crimeii. Rezulta că la prinderea căpitanului Oană colaboraseră serviciile de informații ale imperiului și cele ale hanatului, și, din semnele descrise de Simion, mai rezulta că operațiunea fusese condusă de ordinul Cuceritorilor. Șarpele și săgeata fuseseră văzute pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cetate. Apărătorii În curte, nerași, obosiți. Mantiile albe cu semnul scutului și spadei stropite de sânge. Caii, obosiți și ei, unii tremurând de nesomn și de frigul dimineții. Lângă fântână, Ion Moț, așezat pe o treaptă, cu capul În palme. Arcașul Simion, făcându-și de lucru la harnașamentul calului, cu ochii În lacrimi. Pietro neștiind dacă să urce spre sală sau nu. Așteptând poate ca măria sa să aibă o discuție lămuritoare cu ea. Și tăcerea. Tăcerea aceea nefirească, umedă și rece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cu cei cincizeci de Apărători nu avea nici o șansă. Ar fi murit toți. Știa asta. A preferat să moară doar el. - În luptă?... - Nu. A fost Încercuit de două mii de războinici de elită, cavalerie și infanterie, plus o sută de arcași. N-a fost nici o luptă. A fost un asasinat. A căzut străpuns de săgeți. - A văzut cineva... - Da. Arcașul Simion s-a Întors și a văzut totul. - Sânge pe zăpadă... - Cum? - Nimic. Un vis. O prevestire. Măria ta, Îndeplinește-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
doar el. - În luptă?... - Nu. A fost Încercuit de două mii de războinici de elită, cavalerie și infanterie, plus o sută de arcași. N-a fost nici o luptă. A fost un asasinat. A căzut străpuns de săgeți. - A văzut cineva... - Da. Arcașul Simion s-a Întors și a văzut totul. - Sânge pe zăpadă... - Cum? - Nimic. Un vis. O prevestire. Măria ta, Îndeplinește-mi o rugăminte... - Oricare, Erina. Orice Îmi stă În putință. - Lasă-mă să rămân În preajma măriei tale și a Apărătorilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Observaseră prezența Erinei, iar asta Îi tulbura și mai mult. - Ieri, În jurul prânzului, căpitanul Oană a căzut răpus de săgeți. A fost o ambuscadă a forțelor aliate turcești și tătare. Nu știm dacă se mai află În viață sau nu. Arcașul Simion l-a văzut căzând, cu săgeți În umeri, brațe și picioare și tăiat de un iatagan Într-un moment În care nu se mai putea apăra. Nimeni nu privi spre Erina, dar toți simțiră liniștea de după aceste cuvinte ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lunetă și le transmite comandantului navei. - Să urcăm pe acoperiș. Nu vreau să avem o bătălie navală inutilă. * - Mesajul e cifrat! spuseră cei doi, urcând pe punte. - Am nevoie de o distanță de cel mult o mie de pași! spuse arcașul de elită Însărcinat cu trimiterea mesajelor. Nava se Înclină ușor spre stânga, ieșind din linia de blocaj a celor două galere turcești și se apropie de țărm. Triremele Cuceritorilor făcură aceeași manevră. - Trireme la patru sute de pași! strigă marinarul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
apropie de țărm. Triremele Cuceritorilor făcură aceeași manevră. - Trireme la patru sute de pași! strigă marinarul de cart. - Tunuri? Întrebă Gabriel. - Nu se vede nimic! răspunse marinarul. Doar războinici pe punte! - Câți? - Douăzeci În fiecare navă! Cu arcuri și arbalete! - Patru arcași la tribord! comandă Gabriel. Nu deschideți lupta! Așteptați atacul lor! * - Triremele noastre sunt mai rapide decât galerele sultanului! spuse Amir. Ștefănel privea prin lunetă, fără a răspunde nimic. Văzu nava străină apropiindu-se de țărm și galerele virând spre ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
apropierea altor două galere turcești, care veneau dinspre tribord, precum și pregătirile galioanelor. Diferența de forțe era uriașă, iar lipsa tunurilor devenea o problemă gravă pentru echipajul moldovean. Mesajul plecase, lupta putea Începe. - Coborâți pavilionul genovez! porunci Morovan. Ridicați flamura Moldovei! - Arcașii la prova, pregătiți săgeți aprinse! ordonă Gabriel. La semnalul meu, ochiți catargul principal, iar la a doua lansare mijlocul punții. Încercați să nimeriți depozitul de pulbere! Îngerii, la tribord! imediat ce ne apropiem, săriți pe galere și angajați lupta la sabie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]