1,111 matches
-
-i orchestra, întreb de sub coroana de spice, în timp ce o moleculă de apă, de pe fruntea ta, își desface în hăuri formula chimică din haloul arhetipal; e mereu în altă parte ceea ce vrem, spui tot mai stins și, cu-o mișcare de arcuș, înscrii într-un cerc domol curcubeul ce bea din rouă, în numărul p și-i absolut pragul de ether al casei nu te mișca, lanțurile de la glezne se aud în cealaltă parte a nopții; a crescut fierul, ne leagă și
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
din repertoriul concertant românesc actual, momente revelate unui public a cărui curiozitate poate fi surclasată doar de propria sete de cultură, de muzică. Surpriza primului concert a reprezentat-o însuși șeful de orchestră. Pentru acel moment Luminița Petre a lasat arcușul în favoarea baghetei dirijorale. Este o practică larg întâlnită în cazul muzicienilor performeri, a soliștilor cărora repertoriul propriului instrument nu le este suficient; pentru a face muzică. Petre dispune de o determinare imperioasă în șlefuirea discursului muzical. Iar aceasta fie că
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
pașii ne vor purta pe la vreun han sau cârciumă din vechime, cu puțină imaginație vom „auzi” zvon de cobză și țambal. Pe lăutarul din fruntea bandei îl vom vedea cum își lasă obrazul oacheș pe trupul viorii, a mângâiere pe când arcușul o face să doinească, să ofteze, să aducă a glas de bucium sau cântec de ciocârlie... Dar ̀înainte de a părăsi locurile vrăjite să luăm o fărâmă din albastrul zării care, ascunsă sub pleoape, ne va picura ̀în suflet
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
și foarte rari interpreți la acest instrument, dintr-o imagine conturată de-a lungul mai multor decenii, și în comparație cu nume de legendă, un interpret care are o dispoziție absolut naturală a poziționării pe tastieră a mâinii stângi și a evoluției arcușului, ceea ce m-a copleșit de uimire. Se știe mai puțin că la violoncel se cântă cu mare greutate, și implicit cu o mare și permanentă risipă de energie. Violoncelul este un instrument care solicită forță. Chiar la marii violonceliști se
Un violoncelist de excep?ie by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83405_a_84730]
-
teracotă era rezemat un violoncel. Ea întinse mâna în direcția lui. La ieșirea din cabinet, nu mai putu rezista ispitei și întrebă pe doctor ce este acel lucru de la sobă. Hergot, docil, îi răsuci instrumentul pe amândouă fețele, apoi, cu arcușul, făcu o probă. Fetița îl invită foarte simplu: "Cîntă!" Hergot se așeză pe unul din cele două scaune, sub globurile lămpii de gaz aerian, și făcu o gamă. Dar fetița, vrăjită, deveni exigentă și-i pretinse să cânte "de-adevărat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nins, și în câte Hergot "n-a fost voios". Se reducea viața doctorului numai la atît? De bună seamă că nu. Petrecerile muzicale nu erau niciodată semnalate și numai indirect cineva putea infera delectațiile sale din însemnări ca aceasta: Reparat arcușul violoncel". Este sigur că doctorul punea pe hârtie simple hieroglife, în scopul de a-și reconstitui mintal mai târziu culoarea zilelor G. Călinescu trăite. Astfel, "indispus" trebuie să fi fost rezumatul unui proces complex de melancolie cunoscut direct numai lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spre a face un fel de demonstrație de devotament față de vechile alianțe. Bineînțeles, Pomponescu nu lipsi, iar Gaittany, inevitabil în orice reuniune mondenă mai importantă, fu văzut împărțind în toate părțile zâmbete subtile și strângeri de mână savante, ca niște arcușuri mânuite de un virtuoz. Fu invitat și Ioanide, care se bucura de simpatie în cercurile franceze și poseda Legiunea de onoare, și, contrar supozițiilor lui Gaittany, veni într-un frac impecabil, ce-i făcea și mai original capul ras și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Trei bărbați în frac, veste albe și papioane zgîriau o violă și două viori. Unul dintre ei era Ozenfant. îi reduse pe ceilalți la tăcere cu un strigăt răgușit și se îndreptă marțial spre Lanark, cu vioara sub cot și arcușul în mîna dreaptă, ca pe o cravașă. Cînd se apropie la un centimentru de Lanark, șopti: — Știai, desigur, că înregistrez? — Da. Ozenfant începu să vorbească pe un ton liniștit, care se transformă încet într-un țipăt asurzitor: — Doctore Lanark, ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un capăt la altul nu-i decît o iluzie. Să știi că toate destinele oamenilor seamănă între ele de parcă ar fi trase la indigo, i-a spus chiar în clipa în care orchestra simfonică din Constanța începea să scîrțîie din arcușuri primele note ale Militarei, adagio, allegro con spirito. Din punctul ăsta de vedere nu vei avea nimic de pierdut, să știi. Dacă nu ar fi avut parte de o moarte ușoară, probabil că și-ar fi făcut singur felul, se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
înceapă, dar mai trebuia să desfacă și pupitrul pentru partituri. El era făcut din vergele subțiri de metal și abia își păstra echilibrul, încât mă miram cum de nu se răstoarnă sub apăsarea unei muzici așa de grele. Mama freca arcușul cu o piatră lăptoasă. După ce încleia astfel sunetele, lua vioara și o punea sub bărbie. O putea ține fără să-și folosească mâinile. De fapt, cred că mama ar fi putut să gătească și să-și poarte vioara în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
plutea o teracotă albastră și o oglindă ovală plină de amintiri fabuloase, nespuse, ca niște cronici străvechi, ascunse În memoria ei fără limită, scrise pentru oameni și vremuri care aveau să vină cândva. Femeia urcă lin, cu sfială, cu iubire, arcușul pe corzi... Și veni muzica aceea... Acest film de desene animate nu a fost văzut de nimeni niciodată... Partidul, Ceaușescu, România. Tu ești instalat deplin În Epoca de Aur, Epoca Nicolae Ceaușescu. Trenul special regal cu care au călătorit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Nu cânta pur și simplu, oficia un ritual. Atunci, ochii încercănați de oboseală, înfundați în orbite, palpitau de emoție. Cu obrazul stâng culcat pe trupul viorii o mângâia ușor, mai mult cu umbra mâinilor sale. Apoi, timid, cu grijă, punea arcușul peste strune și sufletul lemnului dăruia improvizații suave, adevărate declarații de dragoste simple, nevinovate, ca ale unei fecioare ce-și găsește iubirea mult visată. Orfan de tată, muncise mult să ajungă la Conservator și pentru că nu avusese bani sa-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu se vindecase complet. Cu ochii închiși, Suflețel șade în fund, rezemat de perete. Probabil rememorează cine știe ce partitură muzicală. Mișcă ritmat din picior, uneori dă și din buze ca și cum ar cânta. Pune vioara sub bărbie, o acordează atent și imediat arcușul ce pare o prelungire a mâinii începe să alerge sprinten peste corzi în tempoul vioi al Horei staccato. În momentul în care melodia s-a încheiat, numeroasele aplauze ale soldaților, care ascultaseră ca vrăjiți piesa lui Grigoraș Dinicu ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de la orchestră. La fel, suntem încântați de solistul invitat, o personalitate a muzicii internaționale, prezent pe scene din întreaga lume“. Împietrire Rahmaninov. Când Petukhov se avântă în lungile pasaje, când doar pianul său răsună în liniștea deplină, instrumentiștii împietresc cu arcușul în mână, cu capetele întoarse spre pianist. Cu spatele la sală, însuși Ziva rămâne cu fruntea proptită-ntr-o mână, ascultând neclintit. Chiar și dacă n-ai urechea suficient de formată, înțelegi minunea la care asiști, din împietrirea muzicienilor. Petukhov e un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
preot, până În adolescența mea zbuciumată, când n-au făcut mare lucru și apoi au făcut totul dintr-o dată, organele mele genitale au fost lucrul cel mai important de care am avut parte. Unii oameni moștenesc case, alții moștenesc picturi sau arcușuri de vioară superasigurate. Iar alții primesc o piesă de mobilier japonez Tansu sau alt nume celebru. Eu am primit o genă recesivă pe al cincilea cromozom și niște bijuterii de familie Într-adevăr rare. La Început părinții mei refuzaseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și strălucire: Printre oglinzi, la ora cinci, am să cobor, În haine negre, cu ochii stinși, zâmbind ușor..." (Domnul Amărăciune) Tanatos-ul poate fi asimilat unui ceremonial mioritic. Sărbătoarea este perfidă, li-niștea aparentă: Dansați în cete un joc galant, cântați, lăute, arcușuri seci, viori pustii, de ce stați mute? Apar șoapte insidioase: Amărăciune, urând viața, mi-a spus în șoaptă: Să te ferești!" Totul ține de o anume regie a coborârii printre oglinzi, al cărei mobil real nu trebuie cunoscut: E gata ceaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fi bine venit...” Cu o dexteritate demnă de profesia sa, solistul acordă vioara scoțând unele sunete plăcut auditive, făcând semn orchestrei să-l acompanieze, aplecându-se către urechea Șefului de Șantier cu vocea joasă,aproape În surdină manevrând cu dibăcie arcușul viorii. „Cioc, cioc la poarta noastră! „Cine bate la fereastră... „E cocoșul de Gheorghiță! „Vine de la morăriță... Entuziasmat șeful bătu din palme, comandând pentru orchestră câteva sticle din vinul cel mai bun.Apoi se scotoci enervant de mult prin buzunare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dacă, brusc, s-ar transforma în cuțite tăioase (care, până la urmă, s-ar topi într-o mare mângâiere). În a treia lucrare, The Dead Man (o ironie savuroasă a lui John Zorn la adresa muzicilor de filme noir), sunetele produse de arcușurile biciuind aerul sau scârțâind haotic pe coarde s-au amestecat cu mirosul de sacâz și cu umbrele instrumentelor, proiectate pe pereți la dimensiuni gigantice. Kronos au trecut apoi prin Mexic și ritmurile celor de la Cafe Tacuba, prin India lui Ram
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
unei oglinzi, șepcile și căciulile se înghesuiau în rânduri strânse, iar pe podea galoșii și bocancii stăteau unii peste alții, numerotați cu cretă. Tocmai când îmi făceam loc spre mijlocul sălii, un violonist, cu vioara sprijinită de bărbie, mișcă solemn arcușul și, ridicat în vârful picioarelor, cu umerii încordați, începu să cânte (trăgând după sine pianul și violoncelul). Postat lângă muzicanți și privind sala arhiplină care a amuțit când orchestra a început să cânte, îl căutam din ochi pe Zander. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
demonstra mie însumi propria ignorantă) și nu găseam răspuns la întrebarea: ce-i aceea muzică? În celălalt capăt al sălii înghesuiala nu era așa mare. Sunetele își schimbau direcția ca vântul și, când se depărtau de muzicanți, aveai impresia că arcușurile acestora se mișcă fără zgomot. Lângă o fereastră mare, stătea Zander care flutura o batistă ca să-mi atragă atenția. — Ei, în sfârșit, iată-te, în sfârșit, ai venit, spuse el, croindu-și drum spre mine și apucându-mi mâna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sune un concert în surround, cu instrumentele și vocea plasate acolo unde s-au aflat, cu atmosfera sălii în background și cu momentele de excepție reliefate multi-canal fără distorsiuni sau disonanțe. De referință va fi pasajul cântat la chitară cu arcușul, unde riffurile punctează parcă secretele unei camere fantastice. Sunetul pulsează gentil și viguros, imprevizibil și așteptat, plin de rafinament și bogăție. Sigur, basul putea fi mai pronunțat sau mai rotunjit, vocea o idee mai în față, iar chitara nu se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
a dragostei și fericirii, ce va fi cucerită prin înfrățirea a milioane de oameni. ORCHESTRA SIMFONICĂ Orchestra simfonică cuprinde multe și felurite instrumente muzicale care, în linii generale, se împart în trei mari compartimente: I. Compartimentul instrumentelor cu coarde și arcuș, care este cel mai numeros și se împarte în 5 grupe: 1. partida viorilor prime 2. partida viorilor secunde 3. partida violelor 4. partida violoncelelor 5. partida contrabașilor II. Compartimentul instrumentelor de suflat, care se împarte la rândul său în
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
ca o femeie" (fr. - n. red.). G. Călinescu sufletesc să fac bucuria unui poet mare. Am iubit o fată extraordinară, un adevărat înger, o fată nervoasă, impresionabilă, o fată, îți zic, al cărei suflet vibra ca o vioară scumpă sub arcușul unui Enescu, o adevărată Marie Baskirtscheff. Am petrecut cu ea ceasuri divine, ne-am topit în beția sfântă a cărnii. Apoi am vrut să ne sinucidem amândoi. Ne-am închis în casă și-am dat drumul la gaz. Fata s-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tot se vor termina odată. Iar acest odată va fi prin vară... Își strîng mîna din nou, cu mai multă căldură. Mihai ia tramvaiul și coboară în centru. La magazinul "Muzica" roagă vînzătoarea să-i aleagă o vioară și un arcuș tipul o pătrime. Nu știe cît talent muzical va avea Cristina, dar și-o închipuie primind "chitara cu băț", încercînd-o prima dată sub privirea lui plină de zîmbet. Asta îi dă o profundă stare de fericire. Pentru Adrian găsește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
transcrii acolo versurile, așa cum le-ai auzit tu. Găselnița mi se pare extraordinară. Chiar dacă entuziasmul e În pericol de-a fi copilăresc, mai adăugați, vă rog, la povestea asta cu sensul, un falsetto, o chitară la care se cântă cu arcușul, ca și cum ar fi violoncel, și impresia, atunci când ascultați Olsen Olsen, că vă puteți face cafeaua din zbor, plutind aproape de tavan, cu ochii pe jumătate Închiși, și credeți-mă pe cuvânt. FILM Roșu Iulia BLAGA Un telefon care sună. Cineva care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]