6,861 matches
-
așează” și mintea. Abia acum ați creeat o bază sigură pentru exercițiile din ziua respectivă! Închei cu o glumă...care nu este glumă decât pe jumătate. Nu degeaba se spune despre ardeleni că sunt oameni așezați! Se spune că un ardelean este întrebat de un prieten al său: “Ce faci bade, șezi?”. “No...șed și cuget!” a venit răspunsul.
Emoții care ne pot vindeca: Regăsirea centrului-meditație și echilibru (12) () [Corola-journal/Journalistic/66556_a_67881]
-
Gheorghe Grigurcu Spirit auster, de fibră ardeleană, Traian Ștef are aprehensiunea prezentului. Ajunge chiar a-l refuza categoric: "N-am înțeles niciodată ce înseamnă să trăiești clipa. Prezentul mă însoțește cu un sentiment al inconfortului". Îl irită atît "clipa horațiană" cît și "clipele lui Faust", precizînd că
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
În lumea noastră numai misticul trăiește autentic clipa. Pentru că el celebrează credința, pentru că el îl vede pe Dumnezeu în fiecare clipă și în fiecare atom". Cum s-ar putea explica această constantă, apăsată rezervă față de prezent a eseistului? Cărturarii Școlii ardelene, intelighenția militantă pentru drepturile românilor transcarpatini aveau o justificată, cronică nemulțumire față de actualitatea lor, strîmbă, vexatoare în raport cu etnia pe care o reprezentau. Misia luptătoare pe care au adoptat-o le impunea o sobrietate, o disciplină incompatibilă cu tihna, cu destinderea
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
ieșirea din istorie se cuvine s-o contrasemnăm, ci intrarea în istorie, pentru a scăpa de "acest prezent mediocru" prin băltire, în care "suportăm toate nimicurile", în care ne complacem precum într-o "mîzgă", precum într-un "zaț". Caracteristica Școlii Ardelene ca și a latiniștilor ce i-au succedat a fost foamea de istorie. Traian Ștef preia dispoziția lor, osîndind prezentul pasiv, alipindu-se unui "curent critic față de situația culturală de astăzi", care constituie instrumentul cel mai eficace al deblocării societății
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
în care poetul se referă la iubirea pentru soția sa. Cu puține excepții și acestea sunt văduvite de intimism. Tonul este adesea excesiv de patetic, hiperbola cosmică, figura de stil preferată, sentimentele se înscriu într-o vijelioasă universalitate. Fire aprigă de ardelean învățat cu greul, Ion Zubașcu pare a-și struni cu greu energiile retorice, chiar dacă unele dintre explicațiile sale poetice (de nimeni solicitate) sunt inutile, ba chiar la limita ireverențiosului: "Dar mie mi-e de-ajuns dragostea câtă încape-ntr-o
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
din Retrospectiva Lucian Pintilie, care a început joi la Muzeul de Artă Modernă (MoMA) din New York. Acest program complet oferă publicului american și șansa de a-și face o impresie despre filme mai recente ale lui Lucian Pintilie, precum «Niki Ardelean, colonel în rezervă», o comedie cu un spirit aproape caustic, realizată în 2003, simbolizând o punte - chiar și o luptă - între vechea Românie și cea nouă. Filmul va rula o săptămână la MoMA, în ceea ce ar putea fi considerată o
Lucian Pintilie, omagiat de New York Times - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/67183_a_68508]
-
între vechea Românie și cea nouă. Filmul va rula o săptămână la MoMA, în ceea ce ar putea fi considerată o premieră nord-americană târzie, dar binevenită", subliniază editorialistul secțiunii de film a cotidianului New York Times. Într-o cronică a filmului «Niki Ardelean, colonel în rezervă», A.O. Scott notează că scenariul este scris de Cristi Puiu și Răzvan Rădulescu, "care s-au maturizat în perioada regimului Ceaușescu și au colaborat în filmul «Moartea domnului Lăzărescu» (regizat de Cristi Puiu), o peliculă ce
Lucian Pintilie, omagiat de New York Times - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/67183_a_68508]
-
este unul dintre puținii regizori români înaintați în vârstă și activi în perioada comunistă care îi influențează pe realiștii sceptici ai generației tinere, dintre care cei mai mulți disprețuiesc perspectiva obtuză și alegorică, precum și politica de compromis a vechii generații. Filmul «Niki Ardelean, colonel în rezervă» are un stil hibrid, fascinant, un naturalism atent, infuzat de un delicat, aproape timid, simț al absurdului", continuă A.O. Scott.
Lucian Pintilie, omagiat de New York Times - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/67183_a_68508]
-
toți vor să plătească... Bulă, la reuniunea de 20 de ani, se adresează foștilor lui dascăli: - Stimații mei profesori, Mă tot frământă o întrebare: - Chiar atât de imbecil eram, de mă tot lăsați corijent ??? - Vaaai, se poate, domnule Ministru?!? Doi ardeleni tăiau lemne, iarna, frig năprasnic. - D-apoi, vere, cum de nu ai luat șapca aia cu urechi? - De când am avut accidentul, nu o mai port! - Ce accident? - Mi s-a oferit o palincă și nu am auzit... Citește și:
BANCUL ZILEI: Câtă şcoală are un ministru român? () [Corola-journal/Journalistic/67238_a_68563]
-
Cluj-Napoca, 1988) și reluată în 2000 (la Editura Polirom). Ambele dăți, reeditarea a survenit într-un context nefericit: în 1988, eram cu toții sastisiți de spiritul „revoluționar" ceaușist, iar în 2000, nu îi mai păsa nimănui de confesiunile unui obscur pașoptist ardelean... O a doua reeditare, integrală, o înregistrăm în 1995, la Editura Tipomur din Târgu Mureș. Această ediție, însă, este semnalată numai în băncile electronice de date: în bibliotecile bucureștene - chiar și la Academie - nu e de găsit și, în consecință
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
literaturii române (deși Nicolae Manolescu insistă asupra prozei subiective a pașoptiștilor), nici chiar în Istoria literaturii române de la creația populară la postmodernism (în ciuda faptului că Dumitru Micu nu exclude aprioric elementul cultural). De aceeași soartă au parte și alți memorialiști ardeleni. Ioan Ciurileanu, autor al unor Fragmente istorice din anii 1848-49, Ioan Oros alias Rusu și ale sale Memorii, sau însuși Andrei Șaguna (ale cărui Memorii din anii 1846-1871 sunt editate de-abia în 1923) nu se bucură nici măcar de un
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
sfârșitului de secol XIX, opul lui Vasilie Moldovan ne întâmpină cu celebra ortografie etimologizantă și cu un vocabular latinist care, astăzi, și-a pierdut caracterul rebarbativ, devenind, aș zice, de-a dreptul înduioșător. În ciuda convingerii lui Maiorescu, nu toți scriitorii ardeleni calchiau limba germană. Memorii din 184849 arată, dimpotrivă, o benefică influență a limbii italiene. Oricum, în afara unor regionalisme, limba aceasta „latinizantă" nu este atât de greu de înțeles pe cât pretindeau junimiștii. Citit în cheie culturală, textul lui Moldovan își are
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu Virgil Măgureanu, dar și fiul fostului șef al DGIPI, Virgil Ardelean, Alin, au fost audiați la DNA, în dosarul "Mită la Hidroelectrica", legat de negocierea unui contract pentru vânzarea de energie ieftină în valoare de peset 260 de milioane de euro. Miercuri dimineață, la sediul Direcției Naționale Anticorupție (DNA) s-a
Virgil Măgureanu şi fiul lui Virgil Ardelean, audiaţi la DNA în dosarul Hidroelectrica by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/63188_a_64513]
-
prezentat fostul șef al Serviciului Român de Informații, Virgil Măgureanu, care a spus, la ieșire, că are calitatea de martor într-un dosar al procurorilor anticorupție și că "este prematur să discutăm acum aceste chestiuni", informează Mediafax. De asemenea, Alin Ardelean, fiul lui Virgil Ardelean - fostul șef al Direcției Generale de Informații și Protecției Internă (DGIPI) din Ministerul Afacerilor Interne, a fost audiat tot în calitate de martor. Alin Ardelean ar fi asociat al omului de afaceri Rareș Criste - administrator al firmei pentru
Virgil Măgureanu şi fiul lui Virgil Ardelean, audiaţi la DNA în dosarul Hidroelectrica by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/63188_a_64513]
-
Serviciului Român de Informații, Virgil Măgureanu, care a spus, la ieșire, că are calitatea de martor într-un dosar al procurorilor anticorupție și că "este prematur să discutăm acum aceste chestiuni", informează Mediafax. De asemenea, Alin Ardelean, fiul lui Virgil Ardelean - fostul șef al Direcției Generale de Informații și Protecției Internă (DGIPI) din Ministerul Afacerilor Interne, a fost audiat tot în calitate de martor. Alin Ardelean ar fi asociat al omului de afaceri Rareș Criste - administrator al firmei pentru care, potrivit procurorilor anticorupție
Virgil Măgureanu şi fiul lui Virgil Ardelean, audiaţi la DNA în dosarul Hidroelectrica by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/63188_a_64513]
-
că "este prematur să discutăm acum aceste chestiuni", informează Mediafax. De asemenea, Alin Ardelean, fiul lui Virgil Ardelean - fostul șef al Direcției Generale de Informații și Protecției Internă (DGIPI) din Ministerul Afacerilor Interne, a fost audiat tot în calitate de martor. Alin Ardelean ar fi asociat al omului de afaceri Rareș Criste - administrator al firmei pentru care, potrivit procurorilor anticorupție, se negocia cumpărarea de energie ieftină de la Hidroelectrica.
Virgil Măgureanu şi fiul lui Virgil Ardelean, audiaţi la DNA în dosarul Hidroelectrica by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/63188_a_64513]
-
literară", al cărei redactor-șef adjunct a fost cu decenii în urmă, îl omagiază astăzi, este, alături de Ștefan Aug. Doinaș, loan Alexandru, Marta Petreu și de Ion Mureșan, unul dintre ultimii reprezentanți ai unei lungi și glorioase tradiții de poeți ardeleni. Dacă îi lăsăm la o parte pe pionierii liricii de dincolo de munți (cum se spunea odată), nu mulți dintre poeții, celebri cândva, ai Ardealului mai sunt pomeniți în istoriile literare sau în manualele de școală. Au fost dați uitării, pe
Filiera ardeleană by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6319_a_7644]
-
Isac, Mihai Beniuc, Ștefan Baciu, Emil Giurgiuca, Aron Cotruș, Victor Felea, Aurel Gurghianu, Alexandru Andrițoiu, Ion Brad Tiberiu Utan și alții. Strălucește încă, dar parcă mai palidă decât altădată, steaua lui Lucian Blaga. Ion Horea este, până la un punct, un ardelean atipic, ca Marta Petreu și ca puțini alții. Nu e nimic la el din mesianismul social al atâtora dintre confrați. Nici acea apăsătoare influență germană, la care s-au dovedit sensibili mulți poeți de seamă ai Ardealului, de la Coșbuc la
Filiera ardeleană by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6319_a_7644]
-
și, de ce nu, lui Blaga însuși. Trei lucruri sunt izbitoare în versurile lui Horea. Primul este o ureche muzicală absolută. Cum, iarăși, ardelenii n-au avut decât rareori. Al doilea este simțul formei, nici el ținut la mare cinste de către ardeleni, care au scris rareori sonete sau rondeluri. Singura „concesie" pe care Horea o face tradiției de dincolo de munți constă într-un sentimentalism al locurilor, pe care îl găsim, de pildă, și la Goga. O geografie epurată însă, mai degrabă de
Filiera ardeleană by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6319_a_7644]
-
lume și de tot felul convocată acolo, de la Tudor Arghezi, cu el deschizându-se volumul, până la Ion Cristoiu, care îl închide. Ion Brad nu e la prima inițiativă de acest fel. În 2007 scosese la aceeași editură volumul Aicea printre ardeleni, de factură asemănătoare. Promite și altele. Brad s-a aflat multă vreme, din anii 50 ai trecutului veac până de curând, pe diferite paliere ale ierarhiei culturale și diplomației, cunoscând mulți oameni și participând la multe evenimente. Și-a creat
Însemnare despre Ion Horea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6320_a_7645]
-
care a debutat în 1956) i se preferă, ca metodă, o minuțioasă contex-tualizare a afectelor. Geografia spirituală pe care o construiește în felul acesta criticul e sensibil mai complexă decât lasă să se înțeleagă o formulă inspirată ca aceea de ardelean definitiv, sub semnul căreia stă prefața. Căci, chiar așa fiind, Ion Horea e totodată un emoțional, un nostalgic, un nativ al limbajului local („argou de Ardeal", îi spune Cistelecan), dar și un cultivat continuator de peste munți al lui Ion Pillat
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
ar fi o eroare să vedem în preferința ei pentru valorile germane o dovadă de colaboraționism cu ocupanții nemți. Judecați după convingerile personale, Slavici sau Stere, ca să luăm două exemple grăitoare, sînt perfect coerenți în atitudinea lor: primul e un ardelean care refuză ideea unirii convins că Ardealul are numai de cîștigat rămînînd în Austro-Ungaria, celălalt e un basarabean care, din aversiune față de etosul rusesc, nu șovăie să aleagă tabăra nemților. În fond, e drama unor oameni siliți să trăiască într-
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
Coșbuc minor: nimic mai fals! Dacă originea și biografia celor doi sunt în parte asemănătoare, St. O. losif și Coșbuc țin de două epoci și de două mentalități diferite; îi desparte doar o generație, însă losif nu mai este un ardelean transplantat. Înrudirile cu Coșbuc privesc biografia: părăsind Ardealul și venind de tînăr în Țară, Iosif s-a lansat de timpuriu în literatură, publicînd imens la principalele reviste ale epocii; a dus viața ștearsă a unui funcționar mărunt, nu a repurtat
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
pentru Iosif supremul pariu ca traducător. De aceea, versurile lui Iosif ating o muzică interioară inimitabilă. Marea poezie germană joacă deci pentru a doua oară, după Eminescu, rol titular în formarea unui poet român de anvergură. Există un Iosif - poet ardelean și colaborator la «Sămănătorul»; multe bucăți se revendică din această zonă a creației lui, aproape toate mediocre ori previzibile, deoarece antologicul Șt. O. Iosif trebuie căutat în altă parte, acolo unde prima moștenire se află epuizată și apoi depășită. În
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
Aud un cîntec. Vine de departe,/ Adus de vîntul serii, și mă cheamă.../ Ah, nu-s iluzii, nu-spăreri deșarte!/ Edoina ta cea dulce, dulce mamă!..." (Un cîntec). Toate ticurile iritante ale poetului - sentimentalismul, auto-înduioșarea - pleacă de la acest gen de inspirație. Ardelean și semănătorist rămîne Iosif și atunci cînd, consonant cu doctrina iorghistă, compune poezie pe teme istorice și folclorice; rezultat - balade fals eroice, cu figuri de operetă, desuete încă din clipa aparției (Novăceștii, Pintea, Gruia etc.). Poetului nu i se potriveau
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]