3,560 matches
-
noi (nordul Dunării). Această limbă are nesfârșite nuanțe, care o fac potrivită și fără neologisme, și cu expresia literară cea mai fină.41 Elementele preslave și neromane ce alcătuiesc substratul limbii române, cele comune cu albaneza, cât și întregul conținut arhaic indo-european al limbii albaneze provin din fondul etno-lingvistic al populațiilor preromane ale teritoriului carpato-balcanic și dunărean, fie din grupa traco-moeso-getică, aflată în zona de nord-est, fie din cea iliro-panonică, din nord-vestul Peninsulei Balcanice. Stabilirea elementelor fonetice, morfologice și lexicale neromane
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
IX) cum a evoluat organizarea politică între sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XIII-lea. Care erau structurile politice românești în prima jumătate a acestui secol ? În perioada aceasta, societatea românească nord-dunăreană se afla într-un stadiu arhaic de organizare politică, caracterizat printr-o multitudine de formațiuni politice prestatale .Aceste alcătuiri politice purtau numele de "țări" (lat. "terra"), aflate în toate regiunile locuite de români. Țările românești din secolul al XIII-lea, nu erau realități (expresii) geografice, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din viața aromânilor, publicată în revista „Deșteptarea”. A realizat, de asemenea, transpuneri din Eminescu (Luțeafirlu și alte poeme eminesciene pri grailu armânescu, 1980, Poezii, 1988, în colaborare), remarcabilă fiind mai ales versiunea aromână a Luceafărului, cuceritoare prin patina ei lexicală arhaică, ce trimite la cronicari. SCRIERI: Cerc vicios, București, 1945; Fânarea al Diogen (Lampa lui Diogene), pref. Hristu Cândroveanu, București, 1985. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XII, 106-107; Hristu Cândroveanu, Ioan Cutova, UVPA, 427-429. Hr.C.
CUTOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286613_a_287942]
-
Elly Roman exemplifică), despre Ctitorii muzicii vorbește I.D. Petrescu; pentru Magia și originile muzicii Mircea Eliade apelează la tineri muzicieni, care, în premieră românească, transpun pe instrumente autohtone sau execută coral melos african, asiatic, oceanian, pus în relație cu mitologiile arhaice. Concomitent, Comarnescu organizase, începând din 19 octombrie, încă un ciclu, de opt simpozioane, „Tendințe 1933”, cu teme enunțate frecvent sub formă interogativă; s-a deschis cu Soluțiile crizei [economice]; au mai urmat: Autarhie?, Sensul vieții în literatura contemporană, Dictatură?, Neoclasicism
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
și trăiri personale (Varia, Frunze de toamnă, Lui Eros), portrete ale unor personalități ori tipuri istorice (Chipuri, Letopiseț). Continuând aici pe Mateiu I. Caragiale, Mihai Codreanu și Al. O. Teodoreanu, autorul încearcă să exploateze expresivitatea unui lexic bogat în sonorități arhaice. Accentele discret pioase alternează cu atitudinile voit neutre și cu o undă de umor, evitând astfel monotonia. Aceleași însușiri sunt valorizate și în drama istorică în versuri Armașul lui Ștefan cel Mare, dar aici C. nu e în stare să
CUZA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286633_a_287962]
-
1950, iar editorial, cu volumul Din Nord, în 1972. Prima și principala temă a poeziei lui D. este un puternic sentiment al tradiției. Cel dintâi volum o și conturează în datele ei caracteristice: „Nordul” bucovinean, cu istoria și geografia lui arhaică, cu o umanitate viețuind eminescian, înfrățită cu arborii și izbucnind în sângele poetului sau mocnind într-un prezent perpetuu, dătător de identitate și energie existențială („Străbunii vin și ne ocupă gândul”). D. e un cântăreț al armoniei cosmice, pe care
DAMIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
Științele Comunicării din București. A mai ținut prelegeri la universități din SUA (1991) și Canada (1992). Primele sale lucrări, Izvoare mitice (1980) și Sora Soarelui. Schiță pentru o frescă mitologică (1983), reprezintă investigații în maniera școlii comparatiste asupra topoilor culturali arhaici, identificabili în textele folclorice românești. Fără a plăti tribut exagerărilor tracizante și utilizând subiecte preluate îndeosebi din lucrările lui Georges Dumézil, aceste studii sunt centrate mai ales pe riturile de inițiere (identificate în colindele de fecior și în cântecul epic
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
vede în mitologie un sistem integrator, un limbaj „prin care semnele și microsistemele unei culturi sunt puse în relație, sunt asamblate într-un vast model epistemologic”. C. înțelege prin mitologie un metalimbaj, simbolic și narativ, o unealtă prin care omul arhaic „poate experimenta diverse strategii și posibilități de cunoaștere, de ordonare și luare în posesie a universului înconjurător”. Limbajul mitologic se bazează pe mecanismele subtile ale narațiunii, fapt ce se remarcă îndată în studiu, care a folosit „toate ipostazele narațiunii și
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
cioban, „cu fluierul la tureac/Și cu mâna pe baltag”. Pasajele epice se înrudesc sau se confundă adeseori cu teme de baladă, legendă sau chiar basm (motivul mioritic, căsătoria fratelui cu sora ș.a.). Marea varietate melodică se datorează păstrării melodiilor arhaice și adaptării unora mai noi, de origine liturgică. În ziua de Crăciun începe c. „Cu steaua” - prin excelență religioasă și de origine cultă -, cu variantele ei locale „Globul” sau „Luceafărul”, care se cântă până la Bobotează. Colindătorii poartă cu ei o
COLINDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
în orientul și sud-estul Europei, îngr. și postfață Ion H. Ciubotaru, Iași, 1997; Constantin Brăiloiu, Sabina Ispas, Sub aripa cerului. Comentarii etnologice asupra colindei și colindatului, București, 1998; Vasile V. Filip, Universul colindelor românești (În perspectiva unor structuri de mentalitate arhaică), București, 1999; Ilie Moise, Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori, Sibiu, 1999; Ion Taloș, Câteva considerații asupra colindatului și colindelor popoarelor romanice, București, 1999; Marin Marian-Bălașa, Colinda-epifanie și sacrosanct, București, 2000; Ioan Brezeanu, Colindele de la Dunărea de Jos, Galați
COLINDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
motivarea ei pragmatică, „voroava” pusă în pagină cu sârg de fratele mezin se va dezvălui lecturii „inocente”, privirii cititorului modern, și ca o veritabilă narație „de epocă”, atrăgătoare prin discursul inteligent, replica vie ori naiv duplicitară, tonul prevenitor, volutele limbajului arhaic. Solicitat de Mitrofan, episcop al Buzăului, C. mai alcătuia, către 1700, un prim, la noi, și amplu lexicon latin-român, echivalând peste 37 000 de termeni, sub titlul Dictiones latinae cum valachica interpretatione (în paradigma celui similar, latin-maghiar, elaborat de Albert
CORBEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286409_a_287738]
-
care pot influența dinamica anumitor patologii. Rolul mecanismelor de apărare inconștiente este de a proteja Eu-ul vulnerabil de conflictele între Sine (principiul plăcerii primitive) și Supra-Eu (conștiința morală). Aceste mecanisme ne ajută să înțelegem mai bine modurile de apărare arhaice ale copilului, de pildă negarea, sau cele mai constructive din punct de vedere social, cum ar fi umorul. De reținut În trecut, aplicațiile psihanalitice erau foarte greu de validate empiric, însă teoriile autodezvoltării și atașamentului elaborate de Bowlby, precum și cercetările
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
treci odată (1990), și un volum de proză scurtă, La furat de fete mari (1994), în care atenția este focalizată pe diferite personaje. Planurile temporale se întretaie cu repeziciune, solicitând câteodată o atenție sporită din partea cititorului; ca pentru orice societate arhaică, aceeași atenție o pretinde urmărirea încrengăturii genealogice a personajelor. O notă specială trebuie făcută în ce privește limbajul acestora, lipsit de o cosmetizare stilistică, în consens cu realismul urmărit de autor, conținând elemente de oralitate tipică regiunii, „transcrise” cu strictețe. Imaginea construită
BAROS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285655_a_286984]
-
unei situări originale în cadrul acestei promoții. Poemele „resuscită cu prospețime o lume aparent epuizată de literatură - satul” (Daniel Dimitriu), într-o formulă aflată în consens cu acelea ale congenerilor săi. Volumul a fost citit ca „jurnalul despărțirii de o lume arhaică, mitologică și, nu în ultimul rând, bucolică” (Mircea Mihăieș). Alcătuite din versuri lungi, adevărate lanțuri metaforice solemn intonate, poemele sunt, în cea mai mare parte, confesiuni fixate pe o dicțiune elegiacă și reflexivă. În formula rememorării, în reprezentări nu o dată
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
în zbieretul vacilor/ în orăcăitul broaștelor posedate de lună/ și se duc la lehuză cu daruri/ ca la o biserică/ de pe ai cărei pereți s-a desprins un sfânt/ și a zburat”. Poezia mitologizează elementele lumii și înfățișările cotidianului, îmbinând arhaicul rural și sacrul creștin, superstiția populară și mitologia clasică, reveria ironic-duioasă și „reflecția”. Lumea (realul) apare transfigurată, populată de făpturi mitologice și zeități coborâte în mijlocul ei; lucrurile (înfățișările) cotidianului parcurg o mișcare misterioasă către ceresc și sacru. Poetul „citește” realul
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
să nege utilitatea anumitor „jaloane” ale esteticii „academice”, accentuează ideea că „folclorul posedă frumuseți care rezistă acestui examen” și cere cercetătorului creației populare un gust estetic special, apt să surprindă realitatea sincretică a fenomenului și valoarea artistică inefabilă a formelor arhaice; el preconizează examinarea „frumosului folcloric din punctul de vedere al creatorilor și interpreților acestuia”, prin „contemplarea realității folclorice vii, observând fluxurile și refluxurile ce se petrec acolo, mecanismele de creație, interpretare și circulație, care nu pot fi nicidecum bănuite din
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
putere” ating culminația în Princepele, punând față în față un conducător crud și pervers și pe inițiatul Messer Ottaviano, chiromant și cabalist, ce întrupează demonismul istoriei. Acesta din urmă primește replica lui Ioan Valahul, imaginat ca un simbol de sinteză arhaică și de logică etnică, dotat cu simțul eternității. Poligraf pătimaș și capricios, nu în puține rânduri agresiv, B. era tot mai interesat de aluzia culturală, devenită obsesie cărturărească, cultivând - dincolo de pitoresc - „cuvintele cântătoare”. Caietele Princepelui se înfățișează, astfel, ca o
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
sau epic. Din acest unghi, mai cu seamă povestirile sale par a fi niște mici romane condensate, ca de pildă Gardana, remarcată de E. Lovinescu, tradusă și în limba engleză. Autorul se dovedește un povestitor plin de farmec, în nota arhaică a graiului din Pind, cu sonorități de veche cronică. Atât în poezie, cât și în proză, sunt înfățișate, ca în niște stampe, imagini arhetipale din viața cărăvănarilor și a păstorilor aromâni din vechime, a haiducilor, a luptătorilor aromâni pentru libertate
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
Rilke. La sfârșit de an, nu le strică acestora să li se predea, două-trei ore, filosofie matematică. Originalul profesor suplinitor ajunge asistent, conferențiar și apoi profesor universitar. Pentru el, „geometria elementară nu e numai o categorie seacă, didactică, ori paradisul arhaic și naiv al gândirii matematice; dar, dimpotrivă, un model al esențialității și eleganței formulării, un clasicism”. Se consideră un reprezentant al Programului de la Erlangen, conform căruia cercetarea matematică majoră „primește o organizare și o orientare învecinate cu aceea a funcțiunii
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
spre formele „decăzute” se îndreaptă atenția sa, ci „spre regiunile izolate de munte, unde satul românesc stăruie să trăiască o viață nealterată, armonioasă și echilibrată, bogată în valori tradiționale, ca un produs curat al pământului și istoriei locale”. Propensiunea spre arhaic a cercetătorului se însoțește strâns cu aceea spre manifestările magice, religioase, mentalitatea satului fiind văzută dintr-o perspectivă gândiristă, integral dominată de magic, de religios: „Activitatea magică și religioasă stăpânește până în cele mai intime cute sufletul țăranului român colorând în
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
Ovidiu Bârlea). Cele trei categorii - spațiu, timp, cauzalitate - nu apar, argumentează B., în mecanismul de gândire al țăranului român, agregate într-o teorie sau o concepție generală. Timpul este perceput atât ca fenomen pozitiv, cât și ca fenomen calitativ. Satul arhaic românesc nu avea despre timp o concepție abstractă, omogenă și cantitativă; timpul era perceput concret, cu înfățișări variate: „timpul e așa ca o viață de om” - spune un informator. Modul cum concepea satul tradițional timpul își avea rădăcinile în credințe
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
de la acestea spre b., ci și în sens invers. Prin șlefuire îndelungată, multe metafore au căpătat valoare de simboluri. Asemenea descântecului, b. prezintă de multe ori un limbaj aproape cifrat, în care simbolurile, convertite în imagini plastice, amintesc de credințe arhaice. Înrâurirea b. se resimte și în literatura cultă. Poeți ca G. Coșbuc, I. Pillat (Bocetul), V. Voiculescu (Patru brazi), Adrian Maniu (Înmormântarea feciorului de domn) preiau din b. nu numai concepția filosofică populară asupra morții, ci și elemente stilistice și
BOCET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
făcută, la început, distincția dintre actul povestitului, performarea, transmiterea b. în felurite ocazii (la șezătoare sau la clacă, la stână, în cabanele forestiere, la priveghi, la moară etc.) și b. ca atare, ca enunț, ca text, ca mesaj. În culturile arhaice, tradiționale, se atribuia povestitului, actului zicerii, spunerii, enunțării, o funcție magică, de protecție a locului (casa, stâna) unde se spuneau povești sau de obținere, prin forța cuvântului rostit în anumite circumstanțe temporale (pe durata gestației oilor, de exemplu), a unor
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
a aduce dovezi ale consemnării în scris a unor teme și structuri narative de b. încă din Antichitate și în a le depista sursele. Tentația aflării originilor a orientat cercetarea, în acord cu direcțiile științifice dominante în epocă, către miturile arhaice clasice sau indo-europene (teoria mitologică) sau către textele scrise ale vechilor indieni, de unde, pe diferite căi, ar fi ajuns în Europa (teoria indianistă sau migraționistă). O dezvoltare a teoriei mitologice se găsește în așa-numita teorie naturistă, după care, în
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
b. „ca întreg” se află V. I. Propp, lucrarea sa din 1946, model de cercetare genetică, diferită de cea istorică, urmărind să descopere izvoarele b., prin raportarea acestuia la „instituțiile sociale ale trecutului”, la anumite „datini și rituri”, la miturile arhaice și la modul de gândire primitiv. Pentru Propp, b. nu este supraviețuire, ci rezultatul unui proces istoric, al devenirii în timp, al desacralizării, demagizării ritului și mitului deopotrivă. O contribuție originală, chiar dacă prea puțin cunoscută pe plan internațional, la elucidarea
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]