2,248 matches
-
anul 1987, s-au descoperit în incintă, locuințe cu structură din lemn, din vremea lui Alexandru cel Bun și un cimitir din secolul al XV XVI-lea. Poate că, și o biserică, mult mai veche, chiar pe amplasamentul actualei biserici. Arheologul ieșean Prof. N. Pușcașu și o echipă desemnată de Institutul de Arheologie "A.D.Xenopol", din care au făcut parte cercetătorii științifici: Vasile Chirica, Victor Spinei, Costică Asăvoaie și Rodica Popovici au supravegheat lucrările. În preajma incintei s-au descoperit mărturii ale
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
O. Tafrali. La Galata sunt îngropați doi copii ai lui Petru Șchiopul, Despina și Vlad, precum și soția sa, Maria Amirali din Rodos, decedată în anul 1588, la vremea când în Moldova bântuia ciuma. Mormântul Mariei Amirali a fost cercetat de arheologul Vlad Zira. În mârmânt s-au găsit două brățări, un inel sigilar, doi cercei, nasturi, toate din aur, precum și broderii din aur și argint. În curtea mănăstirii Galata s-a construit chiar de către Petru Șchiopul o locuință domnească. Aceasta nu
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
și recondiționată în mai multe r�nduri,. Ultima renovare a fost cea din al 8 lea deceniu al secolului al XX-lea, c�nd s-au făcut și ample săpături și cercetări arheologice chiar în interiorul bisericii supravegheate și îndrumate de către arheologul Prof.univ.dr. N. Pușcașu. Rezultatele cercetărilor nu ne-am propus a le consemna aici. Nu s-au adus modificări în privința arhitecturii, care este de tip unic în Țara Moldovei. Este o clădire înaltă, lungă, foarte luminoasă, în plan având forma de
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
descoperit încă din anul 1959 datorită lucrărilor de execuție ale unui bloc de locuințe de pe faleza de V a unui intrând al uscatului în mare, în apropierea Pieței Ovidiu din Constanța, s-a bucurat de un mare interes din partea arheologilor, fiind cercetat, parțial restaurat și conservat, devenind în următorii 10 ani una din marile atracții pentru vizitatorii litoralului românesc. Tomis, vechiul nume al orașului Constanța, a fost fondat prin s.VI îHr. de către coloniștii greci veniți din Milet, care
Edificiul roman cu mozaic de la Tomis-Constan?a. Cine a fost executantul mozaicului? by Paul-Emil Ra?cu () [Corola-publishinghouse/Science/83671_a_84996]
-
Cu toate acestea, în jurul anului 1.800 î. Hr. orașul a fost, se pare, abandonat, din cauze rămase necunoscute. Care să fi fost cauzele precipitatei părăsiri în masă a acestui oraș, evident înfloritor, de către locuitorii săi ? Investigând cauzele acestui declin brusc, arheologii și istoricii au emis numeroase ipoteze: atacul unor triburi, molime și chiar căderea unui meteorit ! De ce tocmai căderea unui meteorit ?! Pentru că există indicii clare că distrugerea orașului a survenit brusc, numeroase schelete fiind găsite pe străzile orașului în poziții nefirești
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
ar fi putut produce topirea acestor pietre ? În mod sigur nu locuitorii orașului abandonat ... Și pentru ca misterul să fie deplin, unele dintre scheletele descoperite în aceste site-uri sunt mult mai radioactive decât ar fi normal (lucru despre care, evident, arheologilor nu prea le place să vorbeascăă. La 400 km nord de Bombay pe un sol bazaltic se află craterul Lonar, având o vârstă estimată la 50.000 de ani, a cărui origine nu a putut fi stabilită până în prezent; însă
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
fi demult praf și pulbere, metalele s-ar coroda și chiar și plasticul, care în mod normal nu e biodegradabil, ar dispărea în acest răstimp. Ce urme ar mai rămâne, dacă peste 3.000 de ani de la acest eveniment un arheolog ar dori să afle ce civilizație a trăit în trecut pe Terra ? Computerele noastre ? Nu, în nici un caz ... Dar peste 10.000, sau poate 12.000 de ani, când, eventual o nouă civilizație ar putea înflori din nou ? Sateliții noștri
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
dezintegra în mici particule ce ar orbita la nesfârșit în jurul planetei, ar rătăci în spațiu sau s-ar prăbuși arzând în atmosfera terestră. Știința și tehnologia noastră ar dispărea, acoperite fiind de negura grea a timpului necruțător ... Probabil că ipoteticul arheolog din viitor, studiind resturile rămase din civilizația noastră ar trage concluzia că strămoșii aceia - respectiv noi cei de acum - erau niște primitivi ... Asta ar concluziona acel arheolog din viitor despre civilizația noastră, conform cu dovezile materiale găsite. Din punct de vedere
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
ar dispărea, acoperite fiind de negura grea a timpului necruțător ... Probabil că ipoteticul arheolog din viitor, studiind resturile rămase din civilizația noastră ar trage concluzia că strămoșii aceia - respectiv noi cei de acum - erau niște primitivi ... Asta ar concluziona acel arheolog din viitor despre civilizația noastră, conform cu dovezile materiale găsite. Din punct de vedere rațional ar avea dreptate - însă nu acesta ar fi adevărul. Prin urmare, sunt cazuri când rațiunea nu poate duce la aflarea adevărului, putându-se trage concluzii greșite
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
reconstituirea adevărului istoric. Este însă posibil ca unele rămășițe să se fi păstrat. Să fi existat și alte vetre de civilizație umană mult mai vechi decât cele din Mesopotamia (3.500 î. Hr.Ă ? Într-adevăr, destul de recent, în anul 2002, arheologii indieni au descoperit pe coasta de vest a Indiei resturile unei civilizații datând din anul 7.500 î. Hr., situată la o adâncime de 40 m sub nivelul mării. Site-ul arheologic relevă existența unei așezări asemănătoare unui oraș, existând curți
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
studiu explică totodată natura aparte a constantelor acceptate, ca și a variabilelor percepute în raport cu acestea. Astfel, pentru a nu se risipi la nesfârșit în precizări preliminare ale substantivelor pe care le folosesc („gratoar”, „oraș”, „clasă socială”, „burghezie”, „societate” etc.), istoricii, arheologii sau antropologii sunt nevoiți să accepte un anume număr de locuri comune, de stereotipuri - „concepte neistorizate”, ca să alegem o expresie a lui Paul Veyne. Aceste convenții, care ocolesc deliberările și refuză analiza - și care nu trebuie confundate cu idealtipurile weberiene
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
care a fost explorată viața socială din paleolitic, în ciuda acordului general cu privire la importanța acestei dimensiuni, pentru toate aspectele evoluției umanității pleistocene - somatice, cognitive, tehnologice, economice etc. Deși a reprezentat dintotdeauna cel mai important depozit de idei pentru imaginația paleosocială a arheologilor, etnografia vânătorilor și culegătorilor a făcut puține pentru evacuarea acestui stereotip, dimpotrivă. După abandonarea generalizată a modelelor evoluționiste uniliniare - în care societățile vânătorești jucau rolul pasiv de categorie 0 a socialității umane, necesară tuturor scenariilor de escalare a complexității -, etnografia
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
a vânătorilor și culegătorilor contemporani, din a cărei făină plămădește propria versiune eternalistă, „vânătorul și culegătorul”. Și cum schimbul mutual de idei între cele două discipline beneficiază deja de o tradiție seculară, nu poate surprinde acordul general al antropologilor și arheologilor cu privire la importanța decisivă a ecologiei în structurarea și dinamica economică și socială a comunităților de vânători și culegători. Arheologia preistorică are și rațiuni mai practice pentru a prefera o asemenea viziune, decis materialistă: la urma urmelor, reconstituirile de climat și
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
și în societățile vânătorești complexe, amplasate de obicei în zonele temperate sau reci, vânătoarea este departe de modelul „recreațional sportiv”, mânat de vânătoarea de trofee și de prestigiu (Jarvenpa & Brumbach 2006: 317), care a populat tenace imaginația antropologilor (și a arheologilor): pentru aceste comunități, în care vânarea speciilor sălbatice reprezintă resursa vitală, vânătoarea nu se rezumă la doborârea unui animal; ea solicită un îndelung efort de pregătire, ca și unul de procesare a prăzii, femeile jucând astfel un rol esențial tocmai
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
importanța alimentației carnate pare să constituie, în opinia majorității paleoantropologilor, unul dintre elementele decisive pentru apariția și dezvoltarea speciei umane. Imaginea populară, de „primate ucigașe” (killer apes), a primelor hominide, este grăitoare; ea s-a instalat cu încăpățânare în imaginația arheologilor, în ciuda repetatelor critici ale bazei empirice pe care s-a edificat această supoziție (vezi, pentru o trecere în revistă cuprinzătoare, Gowlett 1996). La urma urmelor, arheologia nu poate măsura decât succesul vânătorii, nu și eșecurile, adică tocmai regula relevată etnografic
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
adevăruri, de denigrare a cercetătorului, etc.. Cu cît sunt mai departe de adevăr cu atît lupta de denigrare a autorului acestei cărți va fi mai crîncenă, cu jocuri din ce în ce mai murdare. De fapt crudul adevăr este că nu se numește un arheolog decît cel ce găsește artefacte, nu se numește cercetător decît cel ce a găsit ceva în acel domeniu, nu se numește medic decît cel ce a luat simptomele unui pacient a întrerupt tratamentul în cazul apariției unor simptome, refuză să
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
noi. Ele datează dintr‑un trecut la fel de îndepărtat precum cele mai vechi lucrări făcute de mâna omului. Totuși când au fost descoperite în secolul al XIX‑lea pe pereții unor grote sau pe stânci în Spania și în sudul Franței, arheologii au refuzat mai întâi să creadă că niște reprezentări anima‑ liere atât de vii și naturale au fost făcute de oamenii din perioada glaciară. Dar, treptat descoperirea în aceleași regiuni a unor instrumente rudimentare din piatră sau os a adus
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
fost marcat de ținuta academică a prof.univ.dr. Mircea Petrescu-Dîmbovița, azi membru al Academiei Române, care și acum, la peste 90 de ani, este activ în câmpul arheologiei și istoriografiei românești. Sub îndrumarea acestui adevărat Magistru ne-am format mai mulți dintre arheologii de azi. În ce mă privește, sub îndrumarea sa m-am apropiat efectiv de arheologie și de istoria veche. Un alt model mi a devenit marele arheolog Ion Nestor, creatorul școlii de arheologie medievală din țara noastră, care mi-a
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
istoriografiei românești. Sub îndrumarea acestui adevărat Magistru ne-am format mai mulți dintre arheologii de azi. În ce mă privește, sub îndrumarea sa m-am apropiat efectiv de arheologie și de istoria veche. Un alt model mi a devenit marele arheolog Ion Nestor, creatorul școlii de arheologie medievală din țara noastră, care mi-a fost conducător de doctorat. Din anii de facultate m-am apropiat treptat de opera lui Vasile Pârvan. Am citit, recitit și încă mai citesc din „Getica“, „Dacia
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
ucenicie“ în arheologie, participând la lucrările de pe șantierele arheologice de la Bâtca Doamnei Piatra Neamț și, respectiv, de la Lozna-Dorohoi, Oituz-Bacău, Mănoaia-Costișa, județul Neamt etc., am învățat mult de la regretatul Nicolae Gostar, care mi-a fost și profesor la facultate, și de la distinsul arheolog de azi, prof.univ.dr. Dan Gh. Teodor. Absolvind ca șef de promoție, ați fost sortit inițial unei cariere didactice în învățământul universitar. Una relativ scurtă, din păcate, curmată în stil ceaușist și cu urmări nu doar pe plan profesional. Considerați sau
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
Corolarul acestora a fost, dacă nu mă înșel, „I Dacii. Mostra della civilità daco-getica in epoca classica”, deschisă la Roma, împreună cu regretatul istoric Hadrian Daicoviciu. Cu ce ecouri? Am avut șansa ca, în decembrie 1979 și ianuarie 1980, alături de regretatul arheolog și istoric Hadrian Daicoviciu să particip, la Roma, la organizarea vernisajului și, apoi, la închiderea expozitiei I Dacii. Mostra della civilità daco-getica in epoca classica. Expoziția, cuprizând valori excepționale, beneficiind de un catalog amplu, tipărit în condiții grafice remarcabile, deschis
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
fost marcat de ținuta academică a prof.univ.dr. Mircea Petrescu-Dîmbovița, azi membru al Academiei Române, care și acum, la peste 90 de ani, este activ în câmpul arheologiei și istoriografiei românești. Sub îndrumarea acestui adevărat Magistru ne-am format mai mulți dintre arheologii de azi. În ce mă privește, sub îndrumarea sa m-am apropiat efectiv de arheologie și de istoria veche. Un alt model mi a devenit marele arheolog Ion Nestor, creatorul școlii de arheologie medievală din țara noastră, care mi-a
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
istoriografiei românești. Sub îndrumarea acestui adevărat Magistru ne-am format mai mulți dintre arheologii de azi. În ce mă privește, sub îndrumarea sa m-am apropiat efectiv de arheologie și de istoria veche. Un alt model mi a devenit marele arheolog Ion Nestor, creatorul școlii de arheologie medievală din țara noastră, care mi-a fost conducător de doctorat. Din anii de facultate m-am apropiat treptat de opera lui Vasile Pârvan. Am citit, recitit și încă mai citesc din „Getica“, „Dacia
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
ucenicie“ în arheologie, participând la lucrările de pe șantierele arheologice de la Bâtca Doamnei Piatra Neamț și, respectiv, de la Lozna-Dorohoi, Oituz-Bacău, Mănoaia-Costișa, județul Neamt etc., am învățat mult de la regretatul Nicolae Gostar, care mi-a fost și profesor la facultate, și de la distinsul arheolog de azi, prof.univ.dr. Dan Gh. Teodor. Absolvind ca șef de promoție, ați fost sortit inițial unei cariere didactice în învățământul universitar. Una relativ scurtă, din păcate, curmată în stil ceaușist și cu urmări nu doar pe plan profesional. Considerați sau
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
Corolarul acestora a fost, dacă nu mă înșel, „I Dacii. Mostra della civilità daco-getica in epoca classica”, deschisă la Roma, împreună cu regretatul istoric Hadrian Daicoviciu. Cu ce ecouri? Am avut șansa ca, în decembrie 1979 și ianuarie 1980, alături de regretatul arheolog și istoric Hadrian Daicoviciu să particip, la Roma, la organizarea vernisajului și, apoi, la închiderea expozitiei I Dacii. Mostra della civilità daco-getica in epoca classica. Expoziția, cuprizând valori excepționale, beneficiind de un catalog amplu, tipărit în condiții grafice remarcabile, deschis
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]