3,682 matches
-
la Sorbona. Presimțindu-și sfârșitul, își lasă averea, prin testament, Academiei Române, iar biblioteca o donează Școlii Române din Roma. În 1909 i s-a acordat Premiul Academiei Române. Titluri de permanentă referință în bibliografia de specialitate, lucrările lui P. depășesc marginile arheologiei și ale istoriei în genere, putând fi revendicate și de filosofie, și de literatură. Ele i-au creat nu doar un prestigiu științific, ci și o autoritate morală cum puțini au avut, tânărul savant exercitând asupra unei părți din intelectualitatea
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
doar un prestigiu științific, ci și o autoritate morală cum puțini au avut, tânărul savant exercitând asupra unei părți din intelectualitatea umanistică o covârșitoare influență. Cutezătoarea lui sinteză Getica (1926) va reprezenta mai mult decât „o etapă importantă” în evoluția arheologiei românești, rămânând vie prin dimensiunea creativă. Om de știință riguros până la fanatism, mergând cu probitatea până la citarea (cum el însuși menționează) chiar și a „celui mai modest și mai inocent diletant rural” căruia îi datorează vreo informație, P. nu a
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
română”, al cărei director a fost până la încetarea publicației, în 1910. Debutează cu versuri în „Jurnalu pentru toți” (1879), revistă scoasă la Iași de Emanoil Arghiropol. Diverse articole și încercări critice i-au apărut în „Convorbiri literare”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Ateneul român”, „Vieața nouă”, „Viața socială”. Cronicile și recenziile le-a semnat și cu pseudonimele D. Carpat, A. Costin, O. Leandru, O. Lian, Lucenzio, Nap, I. Nestor, Don Paez, D. Riveanu, El. Rovin, Sanzio, E. Serea, Silver sau
PETRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
D. Evolceanu în țară, Jules Marouzeau și Jérôme Carcopino în Franța, Augusto Rostagni în Italia. Își începe cariera universitară în 1933, ca asistent la Iași, devenind profesor în 1945. A funcționat și la Muzeul Național de Antichități, la Institutul de Arheologie, unde asigură funcția de director între 1971 și 1982. Este doctor al Universității din București (1932) cu teza Tacite et Tibère. Une contribution à l’étude du portrait dans l’historiographie latine, publicată în același an, iar mai târziu doctor
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
Tibère. Une contribution à l’étude du portrait dans l’historiographie latine, publicată în același an, iar mai târziu doctor honoris causa al universităților din Lyon și Geneva, membru corespondent (1963) și titular (1990), președinte al Secției de istorie și arheologie a Academiei Române, membru al Institutului Arheologic German și al Institutului Arheologic Austriac, membru corespondent, apoi asociat, al Institutului Franței (Académie des Inscriptions et Belles-Lettres), membru corespondent al Academiei Britanice, precum și președinte al Federației Internaționale a Asociațiilor de Studii Clasice. A
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
2/1939 K.H. Zambaccian publică eseul Un pictor pornit din Constanța: Marius Bunescu, în timp ce Radu D. Rosetti e prezent cu un Fragment autobiografic (8-9/1939), evocând anii în care a funcționat ca procuror la Constanța. Studii temeinice de istorie și arheologie semnează Radu Vulpe, Pericle Papahagi, C. Florian, Gr. Florescu. Numărul 6-7/1939 este dedicat lui Mihai Eminescu, conținând articole semnate de N. Iorga, Elena Văcărescu, Valerian Petrescu, Grigore Trancu-Iași. Secțiunea de traduceri este ilustrată de transpunerile lui Pimen Constantinescu (din
PONTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288881_a_290210]
-
Cocoșatul are alibi”, CRC, 1973, 36; Val Condurache, „Omul de la capătul firului”. „Plan diabolic”, CL, 1974, 4; Romul Munteanu, Rodica Ojog-Brașoveanu, „Flacăra pentru minte, inimă și literatură”, 1974, 10; Virgil Nistor, Marele vis al independenței, ST, 1976, 11; Valentin Tașcu, Arheologia spiritului sau Proza istorică, ST, 1977, 1; Emil Manu, „Anchetă în infern”, „Pentru Patrie”, 1977, 12; Irina Petraș, Secțiuni în proza feminină contemporană, T, 1984, 7; Aurel Martin, „Violeta din safe”, „Viața militară”, 1987, 3; Popa, Ist. lit., II, 1018
OJOG-BRASOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]
-
în voia „colindei” neîntrerupte într-ale culturii, în epocă el părând mai curând o „grădină suspendată”. De altfel, l-au impus câteva lucrări de erudiție surâzătoare: Pseudo-cynegeticos. Epistolă scrisă cu gând să fie Precuvântare la cartea „Manualul vânătorului” (1874), Istoria arheologiei (I, 1877), unde sunt reunite cursuri ținute la Facultatea de Litere din București, monografia în trei volume Le Trésor de Pétrossa (1889 și, postum, 1896, 1900). După mai bine de un deceniu de preumblări între București și Paris, unde locuiau
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
un vestigiu într-un centru al lumii, luminat prin ocoluri succesive și conexiuni neașteptate, reînviat, recreat. Se exprimă aici „vechea libertate a curiozității sale rătăcitoare, nesățioasă să cunoască și să se bucure de descoperirile ei” (Tudor Vianu). Și în Istoria arheologiei, lucrare modernă, unică în literatura de specialitate de la noi, O., înrâurit de J. J. Winckelmann, face un periplu prin arta universală, în Antichitate și Renaștere, ghidat de intuiții sigure, bun gust și rafinament. În demersul său, întotdeauna un discurs îndrăgostit
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
cartea „Manualul vânătorului”, București, 1874; ed. îngr. și introd. Al. Busuioceanu, Craiova, 1932; ed. îngr. și pref. Șt. Bezdechi, București, 1935; ed. îngr. Ion Pillat, București, 1941; ed. îngr. J. Byck, București, 1947; ed. îngr. G. Pienescu, București, 1971; Istoria arheologiei. Studiu introductiv la această știință, I, București, 1877; ed. îngr. și introd. D. Tudor, București, 1961; Moții și Curcanii. 1785-1877, București, 1878; Petre Ispirescu, București, 1887; Scrieri literare și istorice, I-III, București, 1887; Petrache Poenaru, București, 1889; Le Trésor
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
franțuzeinește spețial mă abțin”). Și limbajul naratorului se împănează cu forme vernaculare, unele poate chiar proprii creații: abârglă, beancă, butdulă, ciupos, găpurele, gogleț, hutupește, pirș, zgumți ș.a.m.d. Astfel, excursia cinegetică pare doar un prilej pentru o incursiune de arheologie lingvistică fabulos-ilară. Lupii stabilește un pattern stilistic care poate fi regăsit într-o altă narațiune cu pretext memorialistic, O călătorie pe Olt, din volumul Pravoslavnica ocrotire (1941). Cartea reia fragmente din Lupii, rescrise ca poeme în proză (Vladimir Streinu suspectează
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
satele componente ale orașului Câmpeni din Alba; cât de Întemeiată este noțiunea de sat administrativ; cât de eficientă este analiza de conținut prin scoaterea cuvintelor din context, promovând abordarea paradigmatică În defavoarea celei sintagmatice etc. Silviu Totelecan realizează simultan radiografie și arheologie socială În căutarea relațiilor de vecinătate din satele Munților Apuseni. Prin metodă și rezultate, lucrarea se citește cu plăcere și cu folos. Autorul probează din plin constructivism științific, informare bogată și capacitate de investigare nemijlocită În apropierea de o lume
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de antropologie fizică sunt semnalate și În alte țări din regiune, ca Slovenia (institutul fondat de profesorul Božo Škerlj la Ljubljana În 1946, cf. R. Muršič) sau Bulgaria (cf. M. Elchinova). Muzeele și institutele de etnografie și/sau folclor ori arheologie au, de asemenea, antecedente interbelice (de pildă, În Slovenia, cu Muzeul de Etnografie din Ljubljana din 1923, cf. R. Muršič) și o activitate menținută sau chiar Încurajată de regimurile comuniste respective, ca În Bulgaria (cf. M. Elchinova), Polonia (cf. J.
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Cronica”. Biograf pasionat, documentarist aplicat și critic al surselor literare, O. fondează, în tradiția ascetismului intelectual inaugurat de Perpessicius, un domeniu pe cât de fertil din punct de vedere al producției literare, pe atât de dificil din perspectiva categorizării și interpretării: arheologia literară. Într-o critică literară dominată încă de „impresionism” și, de prea multe ori, de superficialitate și diletantism, abordarea lui O., fundamentată pe frecventarea asiduă a manuscrisului operei și pe definirea atentă a conjuncturii literare și sociale în care aceasta
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
și diletantism, abordarea lui O., fundamentată pe frecventarea asiduă a manuscrisului operei și pe definirea atentă a conjuncturii literare și sociale în care aceasta s-a născut, apare ca un demers critic substanțial și mai ales necesar. În concepția autorului, arheologia literară nu este o simplă descoperire și comunicare de documente, ci o interpretare a lor într-un anume fel, propunând o privire specifică asupra literaturii: cea „de laborator”. „Diferența dintre acest din urmă demers și primele operații este tot atât de mare
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
O. își propune să surprindă literatura în chiar actul genezei sale, reconstituind, în sens modern, poietica acesteia, procesul insidios, lent și uneori dramatic de „fixare a instabilului” (Paul Valéry) inspirației creatoare. Scriitorul a cărui operă a devenit „șantierul” experimental al arheologiei literare este Panait Istrati, autor ocolit de critica românească de până atunci și chiar exclus de G. Călinescu din Istoria literaturii române de la origini până în prezent ca fiind „scriitor francez”, marele critic motivându-și opțiunea prin aceea că versiunilor românești
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
literare (1971), unde sunt prezentate, precedate de câte un scurt comentariu, reacțiile criticii vremii la apariția unora dintre cele mai importante opere literare ale lui Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Panait Istrati și Gib I. Mihăescu. Adevărata măsură a arheologiei literare este dată de antologiile Mitul „faurului aburit” (1974) și Mateiu I. Caragiale - un personaj. Dosar al existenței (1979), a căror ambiție declarată este de a reconstitui, prin prisma mărturiilor autorilor și a apropiaților lor, proiectate pe fundalul istoric și
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
lumii clasice, spre a înlesni „înălțarea tineretului” și „întărirea neamului”. O. se remarcă mai degrabă prin diversitate decât printr-un program teoretic limpede formulat. Cuprinde articole din domenii variate ale studiilor clasice: lingvistică (Iorgu Iordan, D. Evolceanu), filosofie (Cezar Papacostea), arheologie (Vasile Pârvan, Petre Drăgoescu), istoria religiei (T. Sauciuc-Săveanu), sociologie (A. Marinescu), economie (G. Pamfil). În ce privește studiul literaturii, sunt publicate atât sinteze, cum e cea a lui Dimitrie Marmeliuc despre originea tragediei eline sau a lui G. Popa-Lisseanu despre alexandrinismul latin
ORPHEUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288594_a_289923]
-
mijlocii. Pentru disciplină fizică, iată câteva exemple de titluri de referate: “Evoluția concepțiilor asupra Sistemului solar”, “Teorii moderne asupra Universului”, “Relativitatea newtoniana, relativitatea einsteiniană”, “Confirmări ale Teoriei relativității generale”, “Einstein, savant care a revoluționat bazele fizicii”, “Utilizări ale radionuclizilor în arheologie”, “Efectul de seră și consecințele sale”. Limitele cronologice ale cercetării descriu ancorarea necesară a subiectului într-un interval temporal. În absență acestora subiectul este fie prea vast, fie prea vag. În primul caz, se referă la abordările diacronice, ceea ce este
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
a elaborat o metodă de punere în evidență a particulelor α și a determinat timpul de înjumătățire a radiului. S-a ajuns astfel la tehnică datării cu izotopi radioactivi, care a devenit una dintre cele mai importante aplicații în geologie, arheologie, astronomie, antropologie și în multe alte domenii. Uluitoarea serie de descoperiri i-a adus lui Rutherford Premiul Nobel pentru chimie din 1908 (Soddy a primit și el, mai tarziu, Premiul Nobel, după ce avea să înregistreze cea mai are realizare a
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
cultural al omenirii. A devenit posibilă datarea cu precizie a mii de vestigii, de la străvechii știuleți de porumb, găsiți în New Mexico, la Manuscriselle de la Marea Moartă. Rezultat secundar al fizicii nucleare, noua tehnică a avut un impact extraordinar asupra arheologiei, antropologiei și geologiei. Datarea cu carbon radioactiv a fost mai mult decât o noua tehnică, pentru că ea a derivat din ideile de bază asupra compoziției chimice a Universului. De asemenea, a deschis o fereastră spre trecutul îndepărtat al omenirii și
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
1988), Biblioteca și perenitatea culturii românești (1990), coordonate de Cornelia Mâță. Îngrijește, singur sau în colaborare, numeroase ediții din scrierile lui Nicolae Breban, Mircea Streinul, Teodor T. Burada, Leca Morariu, Ion I. Nistor, Costache Conachi, Ioan Artemie Anderco. Activitatea de „arheologie literară” s-a concretizat și printr-o bogată publicistică, în care se remarcă preocuparea constantă pentru literatura bucovineană. Colaborează la „Convorbiri literare” (e redactor din 1998), „Dacia literară”, „Cronica”, „Timpul”, „Revista română”, „Steaua”, „Bucovina literară”, „Familia română”, „Iconar”, „Analele Bucovinei
PAPUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288684_a_290013]
-
Consiliul Director al Centrului de Studii Românești (din 1998). Debutează în 1972 la „Cronica”, colaborând ulterior la „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Dialog”, „Opinia studențească”, „Echidistanțe”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, seriile literatură și filosofie, „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»”, „Revue roumaine des sciences sociales” ș.a. În studiile sale P. propune o abordare din perspectivă comparatistă a literaturii române și a celei din spațiul britanico-american, apelând, nu de puține ori, și la semiotică, semiologie, filosofie sau etică. Volumul
PARVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
2002, 618; Liviu Grăsoiu, În sfârșit, recunoaștere la nivel național, LCF, 2002, 25; Grete Tartler, „Tortura pe înțelesul tuturor”, „Ziua literară”, 2002, 29 iulie; Andrei Ignat, Privirea umană a ochiului de sticlă, „Sens” (Chișinău), 2002, septembrie; Claudiu Constantinescu, Tratat de arheologie penitenciară, „Dilema”, 2002, 499; Georgeta Drăghici, „Tortura pe înțelesul tuturor”, JL, 2002, 13-20; Mihail Stere Derdena, O carte în top, „Cuvântul românesc” (Hamilton), 2002, 307; Daniel Cristea-Enache, Cartea unei vieți, ALA, 2002, 640; Ion Dodu Bălan, O carte de excepție
PAVLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288741_a_290070]
-
Mărginimea Sibiului. Arta populară, cu toate componentele ei, a constituit celălalt domeniu predilect, căruia P. i-a închinat studii și articole pertinente încă din tinerețe. Pictura pe sticlă la românii din Transilvania - comunicare prezentată la Congresul Internațional de Antrolopogie și Arheologie Preistorică (București, 1937) și publicată în „Apulum” - este urmată de Pictura pe sticlă la români („Revista Fundațiilor Regale”, 1945), prima sinteză privind unul dintre cele mai originale meșteșuguri artistice din România. Tradiție și contemporaneitate în arta lemnului din zona Sebeșului
PAVELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288736_a_290065]