2,289 matches
-
său, idealul său geometric; ideal care se pierde în lumea platonică a ideilor pure. Fig. 3 Arhetipul divin al păsărelei este o specie geometrică ce zace din eternitate în sânul Geometriei. Cu cât o păsărea se apropie mai mult de arhetipul său și cu cât se înscrie în cel mai perfect pătrat, cu atât este ea mai perfectă și cu atât mai aproape de superpăsăreaua inaccesibilă. Și aici ni se prezintă o foarte interesantă și foarte sugestivă problemă: de a ști ce
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
a spus că suntem perfecți ca Tatăl nostru ceresc, dar asta este ca un scop inaccesibil, spre care trebuie să tindem. Și în ultimul rând, da, renunțăm la personalitatea noastră în favoarea perfecțiunii și aspirăm să fim asemănători, perfecți, contopindu-ne cu arhetipul. Pentru că dacă Dumnezeu este, cum susțin unii, proiecția mea în infinit, cum viețile noastre paralele la infinit se întâlnesc, și în infinit coincide proiecția mea cu a ta și a altuia și cea a celui de mai de dincolo și
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
este un text fundamental pentru a justifica și pentru a orienta credința către desăvârșirea conștiinței personale și a disponibilității de relaționare. Acest text nu reprezintă doar începutul experienței personale a unei istorii de mântuire, ci este și un model și arhetip al mântuirii. Până la Abraham știm că Dumnezeu intervine în istorie prin creație, prin potop și prin însoțirea bărbaților și a femeilor pe care i-a creat, însă doar cu Abraham încheagă un dialog personal: «Domnul i-a spus lui Abram
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de «feciorelnici», la masculin, fiind incluși atât bărbații, cât și femeile: «Aceștia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Aceștia îl urmează pe Miel oriunde ar merge» (Ap 14,4). Cei feciorelnici și fecioarele sunt arhetipul vieții consacrate care, de-a lungul timpului, am identificat-o cu o sexualitate negată sau înăbușită. Pentru cei din vechime, termenul virginitas, întrucât deja în Apocalipsă cei feciorelnici îl urmează pe Miel oriunde merge, se referă la cei care s-
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
s-au banalizat extrem de mult. Mai mult, ezităm să vorbim despre acest subiect, deși continuăm să gîndim în termeni specifici lui, să acționăm în cadrul său. Un lucru e limpede: descoperind acest model de hipnoză, Le Bon propunea lumii politice un arhetip și o metodă; o confirmă Fromm, un martor al răspîndirii acestei metode: "Trasînd o paralelă între situația hipnotică și raportul de autoritate, psihologia socială aduce o analiză nouă și originală urgentei probleme istorice a unui alt fel de autoritarism"137
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de ostașii din unitățile de gardă ale lui Bonaparte. Să privim mai atent la tipul de autoritate asociat carismei de către Max Weber. Vedem schițîndu-se un tablou de ansamblu: acest tip se suprapune întru totul peste cel al profetului din Vechiul Testament, arhetipul său. Și cine altul poate fi acesta decît Moise dacă, așa cum chiar Sfintele Scripturi ne spun, "după el nici n-a mai apărut vreun profet pe măsura lui". Aș evita să susțin că tocmai din acest motiv l-a ales
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
am zice, de o mînă invizibilă pe această cale. Dacă alăturăm aceste indicii de cele culese pînă acum și de suma indicațiilor împrăștiate în corespondența lui, nici o îndoială nu mai e cu putință: pentru timpul nostru, Omul Moise apare ca arhetip al conducătorului de mase. Acest fapt explică resurecția lui din trecut, precum și de ce personajul a devenit tiranul lăuntric al lui Freud. Autorul se va învîrti în juru-i ca împrejurul propriului său mister și își riscă viața în această aventură 476
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lui din trecut, precum și de ce personajul a devenit tiranul lăuntric al lui Freud. Autorul se va învîrti în juru-i ca împrejurul propriului său mister și își riscă viața în această aventură 476. Toate elementele intrînd în analiză și în compunerea arhetipului sînt luate de la omul de acțiune, de la marele om și de la făuritorul unui popor. Nu este suprimat nimic care l-ar reduce la rolul de profet venerat al unei religii. Nu trebuie să uităm, ne avertizează Freud, că Moise nu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aceasta nu scade valoarea poziției sale unice și a istoriei singulare care a hrănit după moartea lui o legendă vie. El va rămîne mereu individul exemplar pentru această clasă de oameni. Pentru cultura noastră, el este însă, în același timp, arhetipul a ceea ce sînt ei și simbolul a ceea ce trebuie ei să fie. Iată de ce cunoașterea traiectoriei lui, a modului în care a șlefuit caracterul poporului său pentru mii de ani, în care a devenit el însuși mare pentru poporul său
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
posesia unui astfel de sistem, un conducător nu poate să întemeieze și să conducă un astfel de partid necesar misiunii sale deoarece masele nu acționează decît mișcate de o credință iar credințele nu există decît prin mase. Profetul a devenit arhetipul liderului contemporan tocmai din acest motiv: trebuie să dea naștere unei credințe puternice. Or, exemplul și forma desăvîrșită a unui sistem de credințe este o religie. Avem de a face cu un paradox. Sub influența științei, oamenii au întors spatele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lui, el crede că aduce un tată în dar pentru omenire. Bineînțeles, avem dreptul să adăugăm la aceste ipoteze pe cea care este legată de viața personală a lui Freud. Formulîndu-le, aș vrea să reamintesc că alegerea omului Moise ca arhetip avea rațiuni mai generale și care trebuiau să se exprime într-un "mit politic". Faptul că i-a revenit psihologiei maselor sarcina de a-l formula nu este mai puțin semnificativ. 477 S. Freud, Moses and Monotheism, ed. cit., p.
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
concepte. În viața de zi cu zi, întâlnim simboluri la tot pasul, fie c... vorbim de reprezent...rile semnelor de circulație, care ne indic... cum s... reacțion...m în anumite situații pe strad..., fie c... vorbim despre simbolurile semnelor zodiacale, arhetipuri comportamentale, fie c... aducem în discuție simbolurile culorilor, ale plantelor sau ale aromelor... În Reiki, simbolurile sunt reprezent...ri grafice, desene, unele dintre ele provenind din scrierea japonez... Kanji, altele c...rora aparent nu le putem g...și vreo asociere
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
dinamic adevărul, înțeles ca survenire. Accentul se deplasează de pe problema exactității pe cea a sensului ființei 1. Gadamer va conjuga toate acestea cu reflecțiile sale personale asupra evenimentului hermeneutic presupus de întâlnirea cu opera de artă. Astfel, experiența estetică devine arhetipul cunoașterii hermeneutice. Adevărul operei de artă este descoperit în măsura în care este formulat. Nu există recunoaștere fără o atestare existențială, realizată într-un inepuizabil joc hermeneutic, la egală distanță de subiectul contemplativ, mediul său de reflecție și opera de artă. Și aici
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
coincide strict cu depășirea definiției clasice a antropologiei grecești (zoon logon echon), captată cu entuziasm de spiritul modernității. Natura umană se descoperă pentru Michel Henry numai în Ipseitatea hristică pentru că doar ea - „Chip nevăzut al Tatălui” (Col. 1,15) și Arhetip al chipului - își împlinește vocația perpetuei regenerări în iubire. Gregaritatea eului empiric sau superbia autistă a eului transcendental pot fi izolate numai prin acceptarea actului resurecțional al Primului Viu, venit printre ai Săi pentru a-i lipsi de lumea morții
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
proceda Mircea Ivănescu, universuri alternative opuse „ficțiunii” comuniste (lipsită de orice aderență la „ceea-ce-este”) sau, pur și simplu, consemnând în textele lor aspectele prozaice, umile și meschine ale unei lumi arhaice, surprinsă în tot ceea ce avea ea mai diferit de arhetipul poetic oficial al epocii. Din acest punct de vedere, nu greșim dacă afirmăm că poezia faptelor de viață din La Lilieci încerca, în felul său, să restabilească realitatea în datele ei esențiale. Susținută de instinctul sigur al ironiei, această atitudine
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Văcărescu, următoarele Însușiri: frumușele, Înțelepciune, vorbă, duh și isteciune. Concentrate, virtuțile modelului sînt două: frumusețea și istețimea (Înțelepciunea). Însă versificatorul nu prea vorbește de ele. Îi place să vorbească mai ales despre sine. Nici o Încercare de a da corporalitate acestui arhetip al iubirii, de a-l „coborî” În poezie. Femeia rămîne În zona de sus a firii, ca În poezia trubadurilor („au dessous de toute pensée”) Într-o indeterminare consternantă: „Singură ești numai una, care ai luat cununa darurilor de la fire
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și „de a sa nălțare de pe pămînt la ceruri”. Această nuntă mistică pe care o cunoaște natura sub puterea luminii cerești se prelungește printr-un zbor spre Înălțimi, acolo unde, după platonicizantul dascăl de la „Sfîntul Sava”, se află tiparele eterne, arhetipurile. Tema zborului nu constituie, În fapt, decît anticamera unei alte teme, mai vaste, aceea din Anatolida, Santa Cetate și Mihaiada: tema ordinei cerești. Nu urmărim, aici, statutul ei, ci numai pulsația spiritului creator față de asemenea himere. În Mihaida, discursului patriotic
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Încăpere, Într-un noroi de flăcări de tot desfigurați.” Noroi de flăcări e, probabil, metafora cea mai frumoasă a poemului. Ea marchează capătul procesului, semnalat mai Înainte, de materializare a elementelor aeriene, de „degradare” a lor pe măsură ce se Îndepărtează de arhetipurile pure. Ele și-au păstrat fluiditatea (au devenit un imens foc), dar fluidul a luat, acum, forma unei paste impure. Fluidul (focul) și-a schimbat și statutul imagistic: și-a pierdut calitatea purificatoare. Dintr-o energie luminoasă (o materie superioară
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ei, sîn de vergină, Unde dulci mistere zbor;” Celelalte portrete reprezintă variațiuni ale modelului de mai sus. În Sclavele de vînzare, Bolintineanu Încearcă să particularizeze feminitatea În funcție de rasă. Dificil. Fiecare femeie este, În felul ei, „tip de rară frumusețe”, un arhetip. Reținem două dintre ele: „Greaca dulce, spirit fin Cu perfidă frumusețe, RÎde cu lacrimi pe fețe, Ploaia verii pe timp lin” și: „Dar n-atingeți nicidecum Pe frumoasa mea Ioană, Pe românca macedoană, Floare cu plăcut parfum, ......................................... Are-n meși
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spațiu față de care poetul manifestă cea mai pură evlavie. Peste acest spațiu se arcuiește un cer „care zîmbește” mereu (Adio Moldovei), drumurile sînt de flori (Întoarcerea În iară), În poiene pasc zimbrii și peste „dalba moșie” trece vînătorul mitic (Dragoș), arhetipul. Codrii, cîmpiile, apele, viețuitoarele intonează o doină tînguitoare. O serafie generală (spre a folosi vorba poetului) stăpînește țara mitică. Retorica sacralizează toate obiectele, substanța materială se evaporă. Peisajul devine o imensă pată de culoare indeterminabilă. Limbajul lui este acela al
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fel oarecare viața universului. Numai Eminescu face din dragoste o forță capabilă să miște astrele. Alecsandri o privește ca un fenomen natural, capabil să producă durere sau beție drăgăstoasă. Cel mai sincer, el este În idile. Rodica este, În fond, arhetipul eroticii sale. Ea este simbolul jovialității și al sănătosului realism al vieții. Rodica este fata nubilă, dar poate simboliza și freamătul materiei tinere. La celălalt capăt se află Steluța: durerea ce se izbăvește În poezie. * Ce Înseamnă, Încă o dată, pentru
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
manifestată prin instabilitate, agitație, fugă continuă. În plan spiritual, mitul lui Don Juan este ilustrat, zice tot Denis de Rougemont, de Nietzsche - „un Don Juan al cunoașterii”. Formidabilă propoziție! Există, În consecință, o psihologie tristaniană și o psihologie donjuanistă, două arhetipuri ale iubirii pe care literatura le-a dezvoltat Îndeosebi În secolul al XIX-lea. Erotismul***, spune același Denis de Rougemont, este o invenție a secolului al XII-lea (o invenție a trubadurilor), Însă erotismul nu devine o problemă pentru conștiința
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a putea distinge cele patru culori ale dragostei. E vorba de o schemă filozofică abstractă, cu punct de plecare În cele patru funcții fundamentale ale lui C.G. Jung: gîndirea, senzația, intuiția, sentimentul. Aplicate la literatură, ele pot fixa patru tipuri (arhetipuri) ale pasiunii amoroase. Eseistul francez identifică aceste arhetipuri În ideogramele cărților de joc. Cel dintîi (semnul de pică) este viziunea intuitivă (amiciția spirituală, agape) și sugerează o pătrundere, o traversare. Pentru această categorie, dragostea nu este propriu-zis un sentiment, ci
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
E vorba de o schemă filozofică abstractă, cu punct de plecare În cele patru funcții fundamentale ale lui C.G. Jung: gîndirea, senzația, intuiția, sentimentul. Aplicate la literatură, ele pot fixa patru tipuri (arhetipuri) ale pasiunii amoroase. Eseistul francez identifică aceste arhetipuri În ideogramele cărților de joc. Cel dintîi (semnul de pică) este viziunea intuitivă (amiciția spirituală, agape) și sugerează o pătrundere, o traversare. Pentru această categorie, dragostea nu este propriu-zis un sentiment, ci situația totală a celui care iubește. Al doilea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alte stele (Dante), penetrația, elanul gîndirii, pasiunea descoperirii, producerea de concepte, sentimentul limitelor, stăpînirea de sine, echilibrul etc... Schema propusă de Denis de Rougemont combină, cum se poate ușor temarca, formele philiei grecești cu formele sensibilității erotice trubadurești. Într-un arhetip recunoaștem pasiunea de ordin spiritual, În altul platonismul, În tipul emoțional se ascunde Afrodita Pandemos ș.a.m.d. Aplicînd-o, cu titlu experimental, la stihuitorii noștri, ce observăm? Că erosul lui Conachi stă sub semnul cupei, fiind, În esență, emotiv-depresiv, invadator
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]