1,025 matches
-
iei occidentale, sf�r?ițul oric?rei civiliza?îi, prin fuziunea raselor. Gobineau consider? c? această �?i va afla sf�r?ițul, datorit? degener?rîi calit??ilor intrinseci, deoarece �rasă alb?� este cea mai afectat? de amestecuri. c? opera acestui aristocrat dezam?gît, visceral ostil pozitivismului, este lipsit? de ?tiin?ificitate. Dar faptul n-a �mpiedicat cu nimic lecturarea cu fervoare a c?r?îi sale chiar de c?tre �sociologii� care interpretau fenomenele sociale �n limbajul eredit??îi, al selec
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
oric�ț de controversate ne-ar ap?rea ast?zi, valorau mai mult dec�ț divaga?iile despre �mase�. Cel pe care �l situ?m printre sociologii italieni, Vilfredo Pareto, s-a n?scut la Paris. Acest fiu al unui aristocrat genovez ?i al unei func?ionare de condi?ie modest? a f?cut studii de inginer ?i ?i-a exercitat talentele � că ?i Spencer � �n domeniul c?ilor ferate, �n Italia, unde s-a instalat familia sa. Tentat la un
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
cu această identitate: "Francezi de orice condiție, din orice clasă socială și din orice partid, țineți bine minte un lucru: n-aveți pe acest pămînt decît un singur prieten de încredere Franța. Veți avea mereu dinainte coaliția, întotdeauna vie, a aristocraților. Acum cincizeci de ani era o crimă să vrei să eliberezi lumea. Nu v-au iertat-o și nici nu vă vor ierta-o. Voi sînteți tot timpul un pericol pentru ei. Între voi, vă puteți deosebi prin apartenența la
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
aristocrații și burghezii vorbesc perfect franceza sau germana. Copiii lor primesc o educație aleasă; "mademoiselles" dau la domiciliu lecții particulare. Istoria vieții sociale a României anilor '60 este azi abia schițată, însă, urmărind studiile biografice se observă că unii foști aristocrați s-au aliat cu moștenitorii nomenclaturii, cu atît mai mult cu cît aceasta a apărut deseori din mediul burghez. Fenomenul cel mai răspîndit rămîne, totuși, lipsa de amestec între parveniții comunismului și cei care cultivă disprețul față de acești țărani-muncitori, acești
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ca pe o posibilă metaforă a modului în care umanitatea însăși își trăiește, circular și convulsiv, ascensiunile și dezintegrările. Personaje diverse migrează dintr-o vârstă în alta, din atelierul de croitorie al tatălui în cafenelele zgomotoase ale Parisului - burghezi ridicoli, aristocrați decăzuți sau prostituate. În propriul său cod clasic, Henry Miller îi surprinde în mediul lor, în ipostaze fidele esenței fiecăruia. Descrierile sexuale stau alături de observații culturale și trimiteri la Nietzsche și Dostoievski, iar regimul existenței banale include constant considerații despre
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
la clanurile unui popor precum și la vastele mase de populații superioare, la reprezentanții tendințelor și mișcărilor naționale, deci la întregul popor într-atît întrucît este o comunitate culturală. Pentru el, masa este contrariul aproape exclusiv al individului"113. Masele alcătuite din aristocrați sau filosofi, din cititori ai presei de tip Le Monde și Nouvel Observateur, deci din indivizi nonconformiști și cît se poate de conștienți de individualitatea lor, reacționează exact ca și celelalte. Autorul Educației sentimentale gîndește la fel de vreme ce, la distanță
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
creștinism cu mult mai înainte de sosirea lui Paul la Roma și că Priscila ar fi aparținut acestei familii prin naștere sau ca libertă?. Exprimarea lui Holzner nu împiedică posibilitatea ca centurionul să fi aparținut ginții Cornelia, motivând că numai un aristocrat sau libert roman ar fi putut avea o influență decisivă asupra celorlalți care, la rândul lor, îmbrățișând o religie străină, întrerupeau tradițiile strămoșești ale familiilor lor legate atât de mult de viața și istoria păgânismului. În această situație putem observa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o influență decisivă asupra celorlalți care, la rândul lor, îmbrățișând o religie străină, întrerupeau tradițiile strămoșești ale familiilor lor legate atât de mult de viața și istoria păgânismului. În această situație putem observa două lucruri: a) acceptarea creștinismului de către unii aristocrați a fost facilitată de obiceiul împământenit, de aderare ori de simpatizare a religiei mozaice: Cornelius era un exemplu dintre atâția cucernici, despre care ne grăiesc Faptele Apostolilor, 10; b) exercitarea unei influențe sociale precise nu pretindea neapărat aristocrația centurionului nostru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să analizeze oportunitatea adoptării unor măsuri deciene care, prin aceasta devenea prototipul principelui ce conduce Imperiul după regulile pure ale tradiției clasice. Ca și Decius a trimis la moarte mulți soldați, din legiunile staționate în Egipt; a pedepsit senatori vestiți, aristocrați și cavaleri prin confiscarea bunurilor, poruncind mai apoi să fie uciși și aceștia; a privat de bunurile lor și pe unii cezarieni, ofițeri aparținând procuratorului din Cezareea care țineau administrarea provinciei și i-a pus la munci ca prizonieri, în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
comunitate unică. Pentru liberali precum Schumpeter, războiul a fost produsul instincte-lor agresive ale elitelor nereprezentative. Înclinația către război a acestor lideri a condus masele ezitante spre conflicte violente care, pe cât de profitabile au fost pentru industriile de armament și pentru aristocrații militari, pe atât de dezastruoase au fost pentru aceia care luptau. Pentru Kant, crearea formelor de guvernământ republicane în care conducătorii erau răspunzători pentru faptele lor, iar drepturile individuale erau respectate, ar conduce la relații internaționale pașnice, pentru că cetățenii ar
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
personajelor lui Virginie Despentes nu este atît de exacerbat, totuși, pe bizarerie mizează și ea. Nu este un secret faptul că, astăzi, periferia a ajuns, sau tinde s-o facă, În centrul discursurilor artistice. Excentricii zilelor noastre nu mai sînt aristocrații dandy de pe vremuri. Nu, ei sînt frondeurii al căror Îndepărtat strămoș este Lafcadio al lui Gide, dar nici măcar atît: ei reprezintă generația societății de “hiper-consumație” (Gilles Lipovetsky), copiii excesului, dependenți de violență&drog&sex, a căror umanitate răzbate rar și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un adevăr ar exclude toate celalte posibilități, pentru că enunțarea unui adevăr e Începutul unei dictaturi și nici măcar adevărul individual nu stă În picioare În fața Întâmplării. Echenoz este, dacă putem spune, un fatalist pentru care tot răul e spre bine, un aristocrat care-și privește din șezlong personjele simpatice iubind, suferind, murind, Înviind, călătorind din India la Polul Nord În timp ce-și face cafeaua și ascultă buletinul meteo. Adresările către cititor sunt elocvente În acest sens. Iată ce ni se amintește, spre
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o secvență adevărate și că adevărul este În literatură ceva foarte precis pus la cale pentru ca cititorul să fie Într-adevăr convins de existența lui În realitate. Milo Tindle este amantul italian, bine făcut, al Margaretei, soția lui Andrew, un aristocrat englez Înstărit Înzestrat cu o cruzime și o inteligență ireproșabile, autor de romane polițiste ironia soartei. Milo vine, conform Înțelegerii, să-i ceară mâna soției sale - și duelul Începe. Cititorul crede că a Început povestea, când de fapt Începuse doar
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
reticențelor lui Orgon, care nu acceptă decât constrâns să participe la stratagema pusă la cale. I-a fost impusă, iar el s-a resemnat să intre în joc fără voia lui, și asta cu atât mai mult cu cât acest aristocrat de vază se vede dintr-odată în postura acelor nenorocite de iscoade care-și vâră nasul peste tot - îndeletnicire de servitor! - și care ascultă pe la uși. Dorina, care are acum ocazia „să i-o plătească”, îl obligă să se ghemuiască
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
redusă la un spectacol dat de câțiva bolnavi mintal, plasați sub autoritatea unui pervers și chemați să joace în fața reprezentanților Restaurației. Viziune grotescă a scenelor Națiunii, scene recent trăite și interpretate de o distribuție de alienați. Spre marea bucurie a aristocraților prezenți în sală, eroii de la 1789, aidoma unor regi de carnaval, n-aveau de trăit decât o zi și apoi, după căderea lor, ordinea avea să revină. Aici, Istoria, istoria cea mare, eșuează într-un spectacol unde rolurile sunt strict
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
distribuite. Dar Weiss contrazice acest sentiment de siguranță, căci programul derapează și actorii bolnavi se revoltă, ca și cum germenii Revoluției, într-un alt mod, ar fi supraviețuit și, în chiar inima pușcăriei, ar fi reactivat forțe imprevizibile care îi împingeau pe aristocrații neliniștiți să apeleze la gardienii depășiți de amploarea răzmeriței. Cadrul supravegherii, deși dublat, s-a făcut țăndări sub presiunea nu a ideilor revoluționare, ci a forțelor obscure. În fața nebuniei dezlănțuite, învingătorii zilei descoperă măsura exactă a limitelor lor, iar supravegherea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de supraveghere din Tartuffe, Roger Planchon se inspiră din tradiția istorică și dă o expresie scenică sintagmei „a pune masa”, ce-și are originea într-o practică curentă în secolul al XVII-lea. Într-adevăr, în saloanele de atunci ale aristocraților, nu exista o masă fixă, inamovibilă, ca mai târziu în casele burghezilor; ea trebuia prin urmare „pusă”, instalată. Planchon se folosește de tradiție pentru a construi în fața noastră capcana în care avea să cadă Tartuffe: în scenă e adusă o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
opiniile contemporanilor tăi (și conaționalilor într-o oarecare măsură), majoritatea lor luând chipul legii prin intermediul politicii. Orice încercare de ierarhizare socială trebuie să pornească de la următorul postulat: toți suntem sclavii existenței. Cred că s-a forțat prea mult lupta împotriva aristocraților în condițiile în care și ei sunt captivii acelorași limite. Iar ei uită prea des faptul că toți suntem prinși în același joc ale cărui reguli ne sunt prescrise încă înainte de nașterea noastră. Constat că se întâmplă ceea ce nu credeam
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Austria, Regenta Olandei, care este responsabilă de Tratatul de la Cambrai (1529) semnat în anul în care începe romanul, reprezentantă a sodomiei feminine pe atunci înfloritoare în nordul Europei. Yourcenar o înfățișează pe Margareta ca pe un echivalent feminin al puternicilor aristocrați pederaști de atunci. Puterea ei apare mai curând prin inversiune sexuală decât printr-un act fizic de penetrare. Apoi este văduva pe care Zenon o întâlnește în Froro, în îndepărtatul nord al Scandinaviei. Mai hermafrodită decât aliniată unuia dintre sexe
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
fără baze reale, existența instituțiilor și grupurilor pe care nu le recunoaște. Aceasta deoarece conceptul de stat a fost dezvoltat în special de către juriști în timpul Renașterii în vestul Europei pentru a stabili supremația guvernărilor centrale (de fapt a regilor) asupra aristocraților, altor grupuri sociale și comunităților locale care încercaseră să-și mențină autonomia. Astfel, conceptul de stat este ideologic și prin urmare normativ. Mai concret, atunci când se pretinde că statul are un monopol de coerciție (legală), sau că are autoritatea supremă
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
guvernarea monarhilor absoluți care au condus o mare parte a Europei în secolele XVII-XIX. Pe de altă parte, acei monarhi care nu erau capabili să își controleze în întregime societatea au fost nevoiți să se sprijine în mare parte pe aristocrați, iar unii dintre aceștia au fost incluși în guverne. Această mișcare a prefigurat cealaltă formă de guvernare pe care a ajuns să o cunoască Europa, guvernământul reprezentativ. Marea Britanie a fost prima țară în care s-a dezvoltat această formă de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
deci ca negreșit ea să fie deposedată de pământurile sale. Cel mai bun mijloc pentru aceasta este de a mări impozitele asupra proprietății funciare, pentru a îndatora pământul. Aceste măsuri vor reține proprietatea funciară într-o stare de supunere absolută. Aristocrații creștini neștiind, din tată în fiu, să se mulțumească cu puțin, vor fi repede minați. În același timp trebuie protejat comerțul și industria, în mod puternic, și mai cu seamă speculația, al cărei rol servește de contragreutate industriei; fără speculație
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
anarhie duce și prezența solitară a culturii de masă, aceasta fiind pseudocultura unei clase sociale inculte, neevoluate și necivilizate. Este evident vorba de clasa muncitoare, care apare pe harta socială odată cu revoluția industrială. Interesant, Arnold nu susține cultura elitistă a aristocraților, pentru care folosește termenul de "barbari" și pe care îi vede într-un declin definitiv, ci cultura clasei de mijloc, a "filistinilor", care au forța și capacitatea de a prelua controlul în societate și de a crea cultura națională. Teoria
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
în eroare a mulțimii. "Aezii" la care fac referire Heraclit și Platon ("barzi" în Evul Mediu) sunt de fapt aceia care s-au interesat de cultura populară, care au creat cântecele și baladele, cei care au exprimat trăirile și credințele aristocraților, dar și ale maselor analfabete. Proclamarea rațiunii drept principiu călăuzitor pentru greci se regăsește la Herodot, Platon și Aristotel, în ideile lor despre "democrație" față de "aristocrație" ca forme de guvernare. Deși există forme de democrație în care judecata colectivă poate
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
ceva lume din imperiul roman la acea vreme. Domițian(81-96) îi i-a la socotit pe ivriții din jurul său infiltrați în cercul puterii imperiale, pentru practicarea ,,obiceiurilor mozaice”. Sînt acuzați Manius Acilius Glabrio, consul în 91 executat împreună cu alți doi aristocrați pentru aceste năravuri. Ori una dintre proprietățile lui Glabrio va servi de cimitir iudeo-creștinilor mai tîrziu. Sub sabie mai pică Flavius Clemens, vărul lui Titus și al lui Domițian și soția sa Flavia Domitilla, nepoata împăratului care au fost condamnați
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]