3,559 matches
-
să cuprindă teritorii pe care nici vechii țari nu le anexaseră. Și astfel se explică de ce, din Occident, conducătorii de la Kremlin erau numiți țarii roșii. Odată preluată puterea, bolșevicii au trebuit să gândească firesc la menținerea ei; mai mult, puterea articulându-se într-un regim totalitar, s-a urmărit permanentizarea ei. Autorul romanului Noi, E. Zamiatin, intuiește genial configurația viitoare a acestui tip de regim politic: „un stat unic, statul viitorului, care cuprinde un singur individ (subl. ns.): Binefăcătorul și în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
astfel societatea pregătită pentru a recepta propaganda desfășurată sistematic. Un singur element mai poate fi adăugat imaginii propagandei care legitimează puterea: cultul personalității. Regimul sovietic l-a cunoscut în dimensiuni aberante. Regimul totalitar - cel sovietic în speță - tinde să se articuleze sub influența liderilor carismatici. Lenin și urmașii lui au dispus de carismă, iar propaganda a contribuit la amplificarea ei. S-a făcut observația că liderul carismatic este „întruchiparea modernă a suveranului de drept divin“39. În regimul sovietic, Lenin a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
niciodată contemporan cu această origine, el nu își găsea propriul început decât pe fondul unei vieți care începuse, ea însăși, cu mult înaintea lui151. Originea lui era, prin urmare, altceva decât începutul lumii, era felul în care istoria omului se articula pe începutul muncii, al vieții, al limbajului 152. Așa descoperise gândirea modernă reculul continuu al originii noastre 153 și își propunea să înainteze tocmai în direcția în care acest recul avea loc154. Astfel, o dată cu secolul XIX părea că omul era
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
În stare, sinceră să fiu. Încercăm să ne salvăm magazinul, deci cu cît avem ceva mai repede, cu atît mai bine... În clipa În care Îi zăresc privirea plină de reproș, tac. — Aș putea să vă dau ceva „repede“, zice, articulînd cuvintele cu dispreț. Aș putea, fără probleme, să vă dau cîteva idei la plesneală, În cîteva secunde. Sau aș putea să fac ceva care să Însemne ceva. Lucru care cere timp. Ăsta-i procesul creativ, așa că te rog să mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
păpușă cu păr roșu. Dedesubtul lui, se află printată următoarea frază: E OAFĂ ROȘCATA ȘI-O URĂSC Mă uit la Danny, apoi din nou la tricou, apoi iar la Danny. — Nu poți să... Nu mai sînt În stare nici măcar să articulez. — Danny, nu poți să... — Nu-i mișto? zice Jasmine. — Revistele o să moară după el, dă din cap cu entuziasm o fată de la PR. I-am lăsat pe cei de la InStyle să tragă un pic cu ochiul În avanpremieră și o să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
piatra Maori strîns și respir adînc. — Ți-e bine, Becky? spune Luke, neliniștit. Nu-mi place deloc cum se prezintă situația. Se uită la ceas. — Unde naiba o fi nenorocita aia de ambulanță? — Contracțiile sînt tot mai puternice, reușesc să articulez În ciuda durerii. Cred că În clipa asta m-am dilatat deja vreo șase-șapte centimetri. — Hei, a venit ambulanța, bagă capul fotograful pe ușa de la intrare. Tocmai oprește În față. — Ar trebui să mergem, Îmi Întinde Luke brațul. Crezi că poți
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Nu pot face față situației. Totul se mișcă mult prea repede. Louisa a scos deja niște fiole cu ulei și a Început să mă frecționeze cu ceva cu aromă de portocală pe ceafă. — Așa! zice. E bine? Minunat! reușesc să articulez. — Becky! se aude de pe hol glasul ascuțit al mamei. Draga mea! Intră valvîrtej, cu un buchet de flori și o pungă de hîrtie plină de croasante. — Stai jos! Nu te agita! Unde ți-a făcut epidurala? — Cică se descurcă fără
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
sentimentele în piruete verbale grațioase, ca mai târziu G. Topîrceanu. Și cugetările, fără profunzime, dar agreabile, se concentrează în versuri gnomice, ușor detașabile, ca niște refrene. Dar G. a ilustrat, până la manierism, îndeosebi ipostaza poetului galant care, stilizând modelul popular, articula noi „cântece de lume”. Este un fel de pornire mai degrabă neoanacreontică, și pentru că rareori se întrezărește aici un joc rafinat de-a naivitatea. Așadar, suferința e dulce, fericirea amară, iubirea e înlocuită de amorul care stârnește tânguirea celui ce
GHEORGHE DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287230_a_288559]
-
lui Vaihinger mi se pare vitală pentru modul În care o nouă cosmologie, ficțională, Își spune tot mai apăsat cuvântul În epistema actuală: am văzut În modelul cosmologic configurarea metaforică a unui univers cu observator inclus, pe care nu Îl articulează nici mitologia, nici meditația teoretică sau canonul științific modern. Faptul că Vaihinger imaginează biologia ca sursă a activității ficționale, dar și a gândirii logice, după cum Ioana Em. Petrescu vedea „geometria scrisului” condiționată de „geometria trupului” și de „ritmurile sângelui”, pledează
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
condiționată de „geometria trupului” și de „ritmurile sângelui”, pledează pentru postularea, comună teoriei ficționalității vaihingeriene și cosmologiilor, a unei surse comune a conștiinței teoretice și a conștiinței ficționale, metaforice, sursă imaginală ce ar constitui punctul de adâncime la care se articulează modelele cosmologice. „Un nou gnosticism” anunță Culianu În analiza sa fantasmologică neterminată din Iocari serio, care face din imaginarul modern o reducție imaginală, o castrare a posibilităților de figurare renascentiste. Preocupat de modul „cum ar trebui să arate subiectul cunoscător
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lui informare. Ovidiu Mircean: Și de discursul căruia Îi este aservit Într-o mai mică sau mai mare măsură istoricul. Ovidiu Pecican: Categoric! Iată deci că ajungem și la problema presiunii ideologice sau politice care nu trebuie neapărat să se articuleze explicit și radical, pentru că, ați văzut, nu știu care ar fi interesul unei ideologii să preseze istoricul la o reflecție asupra... prazului, să zicem, sau a opincii. Dar poate și asta să fie interesant. Așadar, iarăși, totul depinde de foarte multe lucruri
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În câteva momente ale tranziției, călăuzindu-mă după paradigma unui imaginar social nou ori a unei utopii sociale de tranziție. Sensul pe care Îl dau utopiei este unul constructiv-destructiv, arătând confruntarea cu imaginea totalizantă a trecutului, adesea eșecul de a articula formule Înnoitoare, constatarea unor remanențe rezistente sociale și politice. Schimbarea cere neîndoios o investiție utopică - În acest sens, utopia e necesară ca debut propriu-zis al schimbării, prefacere a realității care să ilustreze conexiunea dintre formele noutății culturale și politice. Căderea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
societății. Am socotit că termenul postcomunism, care Însemna „comunismul s-a Încheiat”, nu-mi spune mare lucru. Ce anume s-a Încheiat din experiența comunismului și ce anume continuă? Tranziția poate fi reversibilă, atâta vreme cât nu există o Încredere socială ferm articulată pe valori liberale și democratice, câtă vreme modernizarea este În curs... Corin Braga: Frisonantă afirmație. Marius Jucan: O Încredere socială care să-i solidarizeze pe membrii societății civile mi se pare Încă un deziderat - poate e firesc să fie așa
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
categoriei creatorilor rurali în literatură, a acelora care cred că „veșnicia s-a născut la sat”, cum spunea Lucian Blaga. Or, universul rural există sub semnul naturalului, al organicului. Organicismul se comunică și ideilor despre artă. D. cultivă o frază articulată după legile naturalului, simplității și ale tăcerii semnificative. Ea trebuie auzită, stângăcia expresivă poartă pecetea ingenuității și rostirii disimulate, ocolite, țărănești. Pe de altă parte, ea vorbește despre refuzul sincronizării totale cu tendințele înnoitoare din proza secolului. Prozatorul accentuează, cu
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
următoarea, de după război, acum cu vizibile tendințe spre organizare, probabil trăsături caracteristice vârstei. Nu a dispărut din practica lovinesciană „intenția expresiei literare”, însă față de limbajul anterior, „exclusiv artistic”, fraza înclină spre intelectualizare, ideile generale nemaifiind evitate „ca elemente caduce”, dimpotrivă, articulându-se nu doar pentru a configura o sugestie, ci „și pentru a trezi și o convingere”. Cum apelul la intelectualizare a fost luat drept dogmatism, cum impresionismul însuși a putut fi adoptat de „spirite mai mult sau mai puțin dogmatice
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Isidor sunt adunate în cele trei cărți de Maxime (Sententiarum libri tres) care, potrivit unor studii recente, trebuie plasate în ultimii ani de viață ai scriitorului, adică în perioada conciliului din Toledo. În schimb, într-un mod mai tradițional se articulează polemica antiiudaică în cele două cărți Contra iudeilor (Contra Iudaeos): însă, dincolo de acest lucru, trebuie să observăm că atât Isidor cât și sinodul din Toledo adoptă o atitudine tolerantă față de iudei, afirmând că nu se poate impune credința cu forța
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Autorul detectează două paradigme ale mentalității românești, proprii epocilor de reașezare și de confuzie istorică. Emblema uneia este Hyperion, a celeilalte, Mitică. Ambele funcționează ca efigii simbolice, dincolo de care se profilează un lung șir de alternative - morale, civice, politice, practice - articulate în două strategii existențiale polare, numite de eseist Utopia și, respectiv, Descurcăreala. Cea de-a doua paradigmă beneficiază de o atenție polemică aparte, mai întâi fiindcă în climatul prielnic al tranziției românești ea tinde să devină endemică, dar și fiindcă
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
textele lui Marin Preda, Titus Popovici, Nicolae Velea și sub acela al barocului romanele lui Eugen Barbu, Dumitru Radu Popescu și Fănuș Neagu. Această panoramă a prozei românești postbelice este întregită de prezentarea „romanului problemă” al lui Alexandru Ivasiuc. Comentariul, articulat la text, dar și la context (evoluția prozei românești), se ordonează în jurul structurilor narative și tipologice, făcându-se remarcat și printr-un echilibru între analiză și privirea de sinteză, specific cercetătorului, criticului și istoricului literar L. Discursul interpretativ evită excesele
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
că își rememorează anii parcurși ori comunică impresii adunate de prin „sate și mănăstiri din România” sau de „pe drumuri depărtate”, fie că evocă „oameni cari au fost” sau rostește de la tribună cuvinte menite a răscoli și inflama conștiințe, el articulează frecvent propoziții pătrunse de un suflu care, cu trecerea timpului și perimarea unora dintre chestiunile abordate, nu și-a pierdut nimic din grifa stilistică, din prospețime, din puterea însuflețitoare sau flagelantă, din incandescență. Tot ceea ce conferă, constant sau intermitent, valoare
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
necesară în interpretarea datelor interviului. De altfel, P. Bourdieu (1999) ne avertizează că prudența epistemologică ar trebui să funcționeze din plin când este vorba, în general, să ne bazăm pe „povestea vieții” relatată de subiecți. Aceștia au tendința de a articula astfel evenimentele prin care au trecut, încât să aibă - ca orice poveste - un început, o evoluție spre punctul culminant presărată cu dramatisme și un deznodământ. Ei introduc, voluntar sau nu, coerență și acolo unde ea nu există. Remarca sociologului francez
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
nu lipsită de vigoare, supravegheată, cu predilecție pentru paradox și pentru formularea sentențioasă, gnomică. Cu deosebire remarcabile sunt textele din volumul Insomnia ideală, multe dintre ele în proză, cu aspect narativ sau eseistic. Definitorie este coerența de ansamblu, piesele componente articulându-se în grila unui scenariu, cu înfățișarea unui epistolar erotico-filosofic. Într-o primă instanță, textul, în principal adresat iubitei tot mai înstrăinate, poate părea o cercetare amănunțită a dinamicii subtile a unei relații erotice eșuate, victimă a incomunicării, ambiguității, reticențelor
ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
critic, fără umbră de orbire patriotică. Dar și o înțelegere profund omenească însoțește descrierea abdicărilor de la principii, a cedărilor morale în fața condițiilor constrângătoare, ridicând fricțiunile administrative și frustrările sociale curente pe un plan uman universal. Urmărindu-și riguros subiectul, perfect articulat în desfășurarea lui dramatică implacabilă, Ion reușește să devină o grandioasă frescă, unde o forță realistă extraordinară reține o mulțime uriașă de amănunte grăitoare. Nimic din componentele vieții comunitare nu scapă prozatorului, care îi face pe cititori martori ai evenimentelor
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
și, desigur, generozitatea Europei este de multe ori umbrită de ipocrizie. Totuși chestiunea nu este dacă europenii trăiesc În acord cu visul lor. Noi nu am realizat niciodată pe deplin visul american. Ce este important, notează Rifkin, este că Europa articulează acum o viziune nouă și curajoasă pentru viitorul umanității, care diferă, În multe dintre aspectele ei fundamentale, de cea a Americii. Rifkin se bazează pe mai mult de douăzeci de ani de experiență pesonală de lucru În Europa, unde a
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
către alte entități guvernamentale În lumea de astăzi. Chestiunea nu este, totuși, dacă europenii trăiesc În acord cu visul lor. Noi, americanii, nu am trăit niciodată În complet acord cu visul nostru. Însă, ceea ce este important este că Europa a articulat o nouă viziune a viitorului, care este diferită În multe dintre aspectele sale fundamentale de cea a Statelor Unite ale Americii. Este acea diferență fundamentală dintre viziunea de viitor a europenilor și cea a americanilor care este importantă pentru Înțelegerea dinamicii relațiilor dintre
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
promovarea și Încurajarea „respectului pentru drepturile umane și a libertăților fundamentale pentru toți, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie”14. În 1948, Adunarea Generală a ONU a adoptat Declarația universală a Drepturilor Omului, primul acord internațional care a articulat ideea drepturilor inalienabile ale tuturor ființelor umane și a elaborat o listă a drepturilor și libertăților fundamentale ale tuturor oamenilor. În același an, ONU a adoptat Convenția pentru Prevenirea și Pedepsirea Crimei de Genocid. Au trecut patruzeci de ani până când
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]