2,557 matches
-
că a murit. Apogeul violenței e atins, însă, de Degarmo, polițistul plin de ură care, pentru a-și apăra iubita, e capabil să devină părtașul ei la crimă pentru ca, în cele din urmă, să se transforme el însuși într-un asasin feroce. Universul romanului e populat cu o lungă listă de blonde gata să intre în sau să provoace bucluc. De la atrăgătoarea „blondă curățică” din anticamera lui Kingsley la recepționerele hotelului din San Bernardino („blondele astea micuțe sunt atât de asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lascivității. Dar există și la fel de mulți (dacă nu simțitor mai mulți) bărbați ce ilustrează aceleași categorii - și încă multe altele: consumatorii de pornografii din The Big Sleep, dezaxații violenți din The Lady in the Lake sau chiar The Little Sister, asasinii plătiți (din aproape fiecare roman). Ca să nu mai vorbim că Marlowe însuși ar putea fi învinuit pentru o lungă listă de abateri de la „dreapta cale” propovăduită de noua intoleranță ideologică a postmodernității. Peter Wolfe a reușit să pună în evidență
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
doctorul Vincent Lagardie, primul soț al preudo-mexicancei Dolores Gonzales, și Lee Farrell, „unul dintre cei mai abili avocați din întreaga țară în materie de procese scandaloase”. Scriitorul nu-și poate reprima tentația de a-l transforma pe Lagardie într-un asasin, iar în privința lui Farrell, cele câteva linii de portret ți-l fac instantaneu antipatic. Agresiv, cu sânge rece de reptilă, el nu se sfiește să-l pună în dificultate pe procurorul Endicott, căruia îi dezvăluie - pentru a-și arăta forța
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
îmbrăcată, incoerentă, dar mai primejdioasă decât un cuib de scorpioni. Aventurile familiei Quest stau, de fapt, sub semnul scorpionului: ce altceva dacă nu o metaforă a arahnidei cu ac ucigaș este dalta de spart gheața întrebuințată de fratele șantajist și asasin, Orrin, dar și de maeștrii criminali ai acestuia? Redus la câteva linii schematice, scenariul romanului este o întrețesere de planuri și întâmplări, mai mult sau mai puțin conectate logic: Orfamay Quest îl angajează pe Marlowe pentru a-l găsi pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Cleveland, Steelgrave, și de faptul că un fost partener al acestuia, Stein, fusese ucis în perioada când Steelgrave reușise să obțină o eliberare temporară din închisoare, o șantajează cu o fotografie care dovedește că primejdiosul infractor ar fi putut fi asasinul lui Stein. În acest timp, strania relație de adversitate și complicitate dintre Dolores Gonzales și Mavis Weld se dezvoltă într-un plan paralel, nu mai puțin înveninat de ură și gelozie, ce se va încheia cu moartea uneia dintre protagoniste
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se explică pregnanța unor pesonaje pe care le descoperim doar mediat: Sunny Moe Stein, Orrin Quest, ca și - într-o stranie, scurtă și unică apariție - Steelgrave însuși. Acesta din urmă ar putea fi un avatar al lui Eddie Mars, un asasin ce nu s-a despărțit cu totul de codul onoarei. Subțirel, cu un aer trist, calm, extrem de politicos, de o curtenie care impune instantaneu, Steelgrave reprezintă varianta fascinant-neliniștitoare a „scorpionilor” înarmați cu letale dalte de spart gheața. Decupat parcă dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lumi, între nevroze și inanalizabile sentimente de culpă. Doar polițiștii, aceste mecanisme care nu-și iau niciodată bun-rămas, pentru că speră să te reîntâlnească din nou, par să nu corespundă portretului colectiv în care intră, de-a valma, eroi și victime, asasini și păcătoși, ratați și lacomi, bețivi și abstinenți. Contradicția majoră a lui Marlowe provine din conflictul ireconciliabil între înaltul model moral profesat și precaritatea - aproape mizeria - în care-și duce existența. „E o viață sordidă, dar m-am obișnuit cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să cucerească pe oricine cu calmul, politețea și farmecul lui - nu putea comite o crimă oribilă, de genul celei căreia îi căzuse victimă soția sa, Sylvia. Și atunci? De ce era necesar ca Terry să fugă, recunoscând implicit că el era asasinul? Nici primirea scrisorii-confesiune a lui Terry - aflat într-un cătun din Mexic - nu-l convinge pe de-a-ntregul că omul în fața căruia renunțase să poarte platoșa obișnuită de cinism, sarcasm și ironie mușcătoare putuse să-l înșele atât de năprasnic
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a lui Terry - aflat într-un cătun din Mexic - nu-l convinge pe de-a-ntregul că omul în fața căruia renunțase să poarte platoșa obișnuită de cinism, sarcasm și ironie mușcătoare putuse să-l înșele atât de năprasnic. Un Terry Lennox asasin nu putea fi prietenul cuiva ale cărui păreri despre lume erau afișate cu o directețe aproape brutală. Undeva, pe lista întâmplărilor stranii, ceva rămânea nespus, ascuns, ferecat în spatele unei veritabile conspirații. Nu intuiția, ci frustrarea îl determină pe Marlowe să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Oldsmobile, o mașină pe care cineva din categoria lui socială nu și l-ar fi putut permite niciodată. Ei bine, trecând cu pensula nivelării sociale, Chandler aduce milionarii și faliții, victimele și șantajiștii într-un spațiu comun, perfect armonizat: aici, asasinii nu sunt cu adevărat asasini, iar polițiștii care-i urmăresc au eleganța și finețea comportamentală a unor gentlemeni înnăscuți. Raymond Chandler mizează, în Playback, pe forța de seducție a convenției. În acest sens, ultima lui creație este și cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cineva din categoria lui socială nu și l-ar fi putut permite niciodată. Ei bine, trecând cu pensula nivelării sociale, Chandler aduce milionarii și faliții, victimele și șantajiștii într-un spațiu comun, perfect armonizat: aici, asasinii nu sunt cu adevărat asasini, iar polițiștii care-i urmăresc au eleganța și finețea comportamentală a unor gentlemeni înnăscuți. Raymond Chandler mizează, în Playback, pe forța de seducție a convenției. În acest sens, ultima lui creație este și cea mai literară dintre scrieri. Autenticitatea e
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a propus lui Robert B. Parker să scrie o urmare la romanul Somnul de veci, totul părea o aiureală. Cum să continui un roman care se încheiase perfect rotund, cu o memorabilă meditație despre destin și moarte? Enigma fusese rezolvată, asasinii pedepsiți, iar singura femeie pe care detectivul Marlowe ar fi dorit s-o revadă - Mona Mars - plecase pentru totdeauna. Chiar așa spun ultimele rânduri ale cărții: Toate astea m-au făcut să mă gândesc la Perucă Argintie, pe care n-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
îl asigurase că dispune de „resursele” necesare pentru a o găsi pe Carmen și a o readuce la sanatoriu. Pentru Marlowe, ca și pentru cititor, e limpede că acele „resurse” nu puteau fi decât Eddie Mars și echipa lui de asasini plătiți. În felul acesta, prin câteva banale cotituri ale evenimentelor, ne reîntoarcem la situații bine cunoscute din Somnul de veci. Reașezate în block-start, personajele își preiau rolurile anterioare: Carmen e din nou sursa unor buclucuri aparent minore, Vivian e din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
l-au schimbat în mod decisiv. Moartea a împărțit lumea în două. Morți sunt și eroii, dar și ticăloșii. Mort e și generalul Sternwoood, mort e și Rusty Regan și aura lui de erou al revoluției irlandeze, mort e și asasinul vicios Canino. Dar asta nu înseamnă că viii sunt cu mult mai buni. Viu este Eddie Mars, vie e Carmen Sternwood, viu este Marlowe însuși. Scurtele fragmente meditative ale detectivului hașurează un spațiu al dramei nerostite, al suferinței fără obiect
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ajuta la sinucidere) și amenințat că va fi izolat și ținut în picioare până la stingere, Dimitrov a spart geamul de la ușă cu galenții din picioare și a strigat: „Săriți, mă omoară!”, provocând vâlvă printre ceilalți deținuți. Dimitrov le-a strigat: „Asasinilor, o să dați socoteală mâine pentru ceea ce faceți acum”. Au sosit imediat Șleam, directorul, gardienii și doi reprezentanți ai Securității. Șleam l-a certat pe Dimitrov pentru că a spart geamul și că a strigat, iar Pătrășcanu spune că securiștii nu înțelegeau
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ochii opiniei publice a izbutit în mare măsură, inclusiv cu ajutorul (voluntar sau accidental) istoricilor și chiar al victimelor: dacă primii s-au grăbit să formuleze acuzații nefondate, să generalizeze în mod nedrept și să propună termeni calomnioși precum „torționar” ori „asasin”, victimele însele fac jocul adevăraților organizatori și responsabili ai mișcării atunci când se acuză între ele pentru bătăi și atitudini din acea perioadă 1, fără a cunoaște întregul context al suferințelor îndurate de fiecare. Un alt element important îl constituie tăcerea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
unde actul de acuzare preciza că 11 dintre cei 14 acuzați erau de origine evreiască). Dizgrația Anei Pauker s-a Înscris și ea În șirul de acțiuni antisemite inițiate de Stalin și care au culminat cu afacerea așa-zișilor „medici asasini”, În majoritate evrei (personalități de marcă ale lumii medicale, ei erau acuzați de a-i fi asasinat prin diagnostice eronate și tratamente contraindicate pe A.S. șcerbakov, În 1945, și pe A.A. Jdanov, În 1948, și că pregăteau asasinarea unor
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
a marelui oraș. În reportajele - multe la limita scriiturii romanești, cu accente mateine - din ciclurile Apașii Capitalei, Nopți bucureștene ș.a., adulmecă și portretizează lumea „țațelor” și a proxeneților („baronul” Lăzărică, Sbonghici, „un simbol social”), a peripateticienelor uzate, a bandiților (Gaetan, asasinul „monden”), a „candriilor” brutali și pitorești. Conform principiului că mizeria își are „subdiviziunile” ei, anchetele lui sociale au ca teme: Cum trăiesc oamenii, Meserii umile, Bursa hainelor vechi, Un azil de bătrâni (stație terminus pentru „vechituri umane”), Trustul cerșetorilor (demistificare
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
comitului de întreprindere (interpretat de I. Frimu) - el nu arată rolul de conducător ce trebuie să-l aibă printre muncitori un astfel de personaj. Trebuie să spunem de asemenea că inginerul Iona Jămănaru care are o soție reacționară, un fiu asasin, o fiică șovăielnică - constitue un contrast prea puternic față de familia lui, contrast insuficient explicat. Socotim de asemenea că secretarul sau secretarul adjunct al Județenei de partid, care are o apariție scurtă și neînsemnată, este slab înfățișat, necorespunzător răspunderii pe care
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dramatic, oglindesc în adâncime contradicțiile vieții (...). Numeroase figuri expresive din noua noastră literatură se definesc în modul cel mai viu tot în momentele încordate, decisive. Să ne gândim, de pildă, la scena în care Lazăr de la Rusca stă singur în fața asasinilor săi (...). Un contrast izbutit analog îl folosește Dan Deșliu în reliefarea figurii bătrânului Remus (Minerii din Maramureș) (...). Există însă și destule lucrări în care puterea aceasta de a construi o figură tipică și de a o reliefa prin alte figuri
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ale lui A. Rău atunci când vorbește cu dispreț despre «întâlnirile idilice cu o iubită ucisă de nemți» (poezia Amintire). Este un dispreț nejustificat și condamnabil. O poezie care cântă iubirea poetului pentru o ființă asasinată de nemți, și ura împotriva asasinilor nu e obligatoriu să împieteze asupra imaginii eliberării. Se pare că pe cronicar îl supără «duioasele aduceri aminte», sentimentele de tristețe sau de durere. Sunt oare nelalocul lor aceste simțăminte în poezia realist-socialistă, atunci când prin ele autorul transmite un mesaj
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Marrast, liderul republicanilor de dreapta în guvernul provizoriu e «sfântul părinte». Marrast, «gentilomul tricolorului, amfitrionul și totodată trubadurul cinstitei republici»; ministrul Odillou Barrot, «nulitatea solemnă, platitudinea conștiincioasă» transformată brusc în «Orlando Furioso» la ideea pierderii portofoliului abia înșfăcat; generalul Cavaignac asasinul muncitorilor francezi e arhanghelul Cavaignac «salvatorul» ordinei și proprietății. Galeria de portrete ale comandanților burgheziei, realizată de Marx în scrierile istorice, e un exemplu nemuritor de statiră combativă, realistă. Cei mai înrăiți dușmani ai proletariatului își pierd, sub sarcasmul marelui
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
țări, ca parte a tragediei planetare: există obligația statului român de a face ce a făcut cel francez prin vocea președintelui său, Jacques Chirac: de a-și recunoaște responsabilitatea pentru faptul că cetățeni ai săi au fost tratați În chip asasin, distructiv și discriminator prin utilizarea instrumentelor statale ale poliției, jandarmeriei și armatei. Deportările s-au făcut pe cale militară și e vorba de sute de mii de oameni. Nu mă joc cu cifrele - acestea sunt recunoscute, apar la Muzeul Holocaustului. Un
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
în secret pentru binele sau pentru distrugerea umanității. Agresorii necunoscuți pot fi reuniți sub genericul «bandit». Banditul este pus la stâlpul infamiei de către societate, deoarece amenință ordinea prestabilită. Astfel, toate visele în care apar bandiți (tâlhari, hoți, violatori și chiar asasini) vorbesc de pulsiuni respinse, refulate, puse la stâlpul infamiei de către psihic, întrucât amenință echilibrul persoanei sau conștiința sa morală. Natura și modalitățile de agresare sunt la rândul lor semnificative. Ele precizează mai mult scopul decât cauza, mai mult forma decât
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mai puțin de violență, de brutalitate sau de duritatea agresiunii, cât mai ales de orgoliul subiectului. Dacă este lovit, înseamnă că este foarte dezamăgit de el însuși sau de ceilalți, că și-a supraestimat forța sa sau pe a celorlalți. Asasinul este agresorul cel mai înfricoșător. Însă rareori se întâmplă ca visul să se desfășoare până la capăt în asemenea cazuri. În general, cel care visează este trezit înainte de a fi ucis. Acest tip de vis poate indica un risc vital, evident
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]