1,401 matches
-
O selecție riguroasă ar putea să dea seamă de o poezie neoromantică autentică, de tip vizionar. SCRIERI: Euphorion, București, 1969; Magnificat, București, 1983; Jocul întru ființă, București, 1985; ed. 2, București, 1997; Cariatidele iubirii, București, 1986; Labirintele crinului, București, 1988; Asceza voluptății, București, 1996. Repere bibliografice: Perpessicius, Lecturi, 333-340; Nicolae Mecu, Doi poeți despre condiția poeziei, VR, 1985, 2; Radu Bagdasar, O carte despre arta iubirii, ARG, 1986, 10. N.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
și în vechea Romă / 62 3.1. Peripateticii / 63 3.2. Sofiștii / 63 3.3. Stoicii / 64 3.4. Gândirea psihologică în vechea Romă / 68 III. Psihologia creștinătății / 73 1. Sub însemne ebraice Philon din Alexandria / 73 2. Invitația la asceză a lui Plotin / 75 3. Apologia creștinătății / 77 3.1. Influența lui Sfîntului Augustin / 79 3.2. Geniul lui Thomas d'Aquino / 80 4. Ideologia scolasticii / 84 IV. Zorii erei moderne post-medievale Renașterea / 89 1. Reforma gândirii medievale / 89 2
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cercetarea sufletului ca fenomen natural, ci numai a acelor relații dintre oameni ce rezultă din subordonare la axiome și la Dumnezeu. Este o perspectivă psihologică diferită, proprie unei noi concepții, scolastica, a perioadei istorice a Evului Mediu. 2. Invitația la asceză a lui Plotin (240-270 e.n.) Perioada istorică a începutului de mileniu a fost marcată de frământări sociale profunde, de răscoale și războaie civile care au zguduit stabilitatea întregii lumi mediteraneene. În aceste condiții apare și se distinge personalitatea lui Plotin
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
constitui într-o lume a sa în sine, acesta ar fi abandonat de sufletul universal" (Mueller, p. 100). În fața tentațiilor lumii materiale, sufletul trebuie să se purifice, să renunțe la atracțiile trupești prin încercarea de a se dedica științei și ascezei. Un biograf și discipol a notat despre Plotin cum acesta "ura să stea în fața propriului său corp". Sufletul are o putere a sa organizatoare, "animistă", supranaturală, de bază. Pentru explicarea sufletului, inspirat de stoici, Plotin a făcut apel la intervenția
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de credință. Ideea unei psihologii a creștinătății în literatura universală este familiară mai puțin în cea românească. La acea vreme i-a avut ca inițiatori pe Philon din Alexandria, pe urmă pe Plotinos (vezi capitolul respectiv), cu invitația acestuia pentru asceză ș.a. Aceasta a corespuns cu trezirea unei tendințe post-elene decisive pentru dezvoltarea psihologiei, realizată pe un alt plan, superior celei aparținând Greciei Antice. Efectele acestei tendințe s-au răspândit în întreaga lume, ele fiind simțite și în țările românești, cu
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
susținută suprastructural de o instituție a bisericii tot mai puternică și de oameni cu chemare divină de preoți. Pentru mulți contemporani aceasta este doar teologie, ține de scolastică și nu este interesantă pentru psihologie; pentru alții, ceea ce se clădește prin asceză și se contopește cu puterea divină, de atunci încoace, oferă o șansă în plus să ridice în societate greutatea specifică a psihologiei. Însă disprețul cultivat pentru perspectiva creștină în psihologie, din România, practicat decenii la rând în pe-rioada dictaturii proletare
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
la un moment dat, au fost duse la îndeplinire cu mijloacele represive ale Inchiziției. Însemnătatea psihologică a acestei perioade provine însă din altă parte, din faptul că a putut conferi valori sacre interiorizărilor practicate, a celor din ritualul rugăciunii, din ascezele de diferite feluri. A făcut-o prin așezarea stărilor sufletești rezultate pe principalele axe de confluență dintre materialitate și idealitatea lumii, cu sanctificarea lor din perspectivă teologică, a statuării unor "complexe de conștiință" cu un conținut subiectiv bogat din viața
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și a altora ca acestea, dacă vrem să ne îngrijim de rugăciune. Palama are dreptate, de îndată ce discerne, pe de-o parte, limitele izvorâte din pornirile trupești, pe de alta, posibilitatea de înălțare prin spirit în condițiile unei autodepășiri. Cât privește asceza, promovată de întreaga gândire isihastă, ea își are rostul ei prin intrarea în starea de comunicare cu divinitatea. Nu e mai puțin adevărat că un post de lungă durată („postul este oarecum esența rugăciunii” sau „materia rugăciunii este foamea” sau
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
O ontologie a posibilului / 208 • Daniel Turcea. O "fără de nume străvezime". Treptele decreației / 215. Imaginea de sub imagine / 222. O artă a imprezentării / 234 • Poetica lui Ioan Alexandru sau drumul spre ființă. Dus- întors. Adorare și contemplare / 240. Imnele bucuriei, de la asceză la kerygmă / 252. Ce e făcut să crească / 265 • Urma fără formă și apariția deschisă în Poezia lui Petru Creția / 271 • Mircea Ivănescu sau imaginea absenței de imagine / 278 • Aurel Pantea. Poemul ca developare în negativ / 287 Partea a II
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
stratificate prin care se coboară până în "fără-de-fundul visului etern", în "negrul afund fără de vad"28. Revelarea revelatului nu apare decât pe un fond revelator: în obscuritate, în banalitate, în sărăcie, în pustie 29. Coborârea în lumea pustiită, "în vipiile marii asceze"30, este o treptată eclipsare a determinațiilor mundane. Cel care pășește "spre golul de dedesubt"31, încolăcindu-se - cum spune poetul - "pe bezna ce duce-n adâncime"32, îndeplinește un act de expiație, reducție radicală prin care ceea ce se golește
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și nu știu/ că-n El sunt cum nu știe oglinda". Un drum neștiut - al necunoașterii - spre chipul nevăzut în care tot ce se creează se oglindește. Intermediul acestei transformări este locul imaginii, posibilul imposibilului. "Înaintea splendorii", conform acestei adevărate asceze estetice 85, a crea înseamnă acum a imita sau a urma decreația divină, a învăța "felul de-a fi al picăturii de apă"; a-ți apropria apropierea în virtutea distanței care îți ia vederea, a intra în retragere. Eshatologia chipului se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de slava invizibilului ca de lumina ochilor, ci începe să slăvească în cuvânt, să înțeleagă ce se arată în imaginea care orbește și vorbește. În momentul acesta începe povestea graiului. În acest moment se naște poetul"43. Imnele bucuriei, de la asceză la kerygmă Imnele bucuriei sunt expresia conjugată a celor două stări: bucuria extatică a adorării și îndoita bucurie, creatoare, a contemplării; dar și ilustrarea poetică a trecerii typos-ului spre prototip sau a naturii vizibile spre natura invizibilă a imaginii. O
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pustiită, smerită în "umila neființă". Ce se poate vedea, ce se arată pe pragul cel mai de jos al drumului care apleacă vederea, al unui peisaj care pleacă din vedere? Nimic decât bucuria aspră care inundă ochiul smerit 69, nimicul ascezei care golește umplând: Nu mai văd nimic de bucurie", "Doar înghețăm pe drum de bucurie./ Cad scorburi mari de aur peste noi", "Izvorul pururi însă pur/ Și neîncepută pururi bucurie/ Acestea ochiul meu vedea"70. Ceea ce se prefigura discret în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vederea. Nevăzutul vorbește, se arată în chipul vizibil al Logosului: "Venit-ai în sfârșit, te-ai arătat/ Sub formă de grai, ai apărut/.../ Vorbește cineva. El grăitorul, spune/ El nopții, grăiește El și mă transmută/ Din înțelesul meu obișnuit"87. Asceza iluminatoare a vederii deschide rostirea, "vederea cuvântului"88, mărturisirea și invocarea, chemarea fără de care rămânem în nevedere, "căci nu-i nimic, căci nu-i decât/ Iluminare orbitoare", "căci nu mai este decât cel ce arde"89. Cum se vestește întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Aici, pe pragul ultimului, a începe pune posibilul înălțării. Vederea se curbează până la limita de jos a vizibilului pentru a intra pe orbita unui alt orizont. Poemul Așteptând 88 propune scena acestei detente, complementară retragerii din poemul discutat anterior. După asceză, extazul, dar el nu e cu adevărat revelator decât în asceză, în despuierea radicală de orice imagine fenomenală. Ceea ce nu înseamnă că exterioritatea se defenomenalizează în favoarea unei percepții numenale care ar scruta adâncul, altfel insondabil. Am văzut că interioritatea însăși
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
curbează până la limita de jos a vizibilului pentru a intra pe orbita unui alt orizont. Poemul Așteptând 88 propune scena acestei detente, complementară retragerii din poemul discutat anterior. După asceză, extazul, dar el nu e cu adevărat revelator decât în asceză, în despuierea radicală de orice imagine fenomenală. Ceea ce nu înseamnă că exterioritatea se defenomenalizează în favoarea unei percepții numenale care ar scruta adâncul, altfel insondabil. Am văzut că interioritatea însăși a eului nu mai are natura unui subiect coagulant, fibra unui
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
acest din urmă sens au fost formulate judecăți care au inoculat ideea că n-ar trebui să întîrziem prea mult asupra filosofiei lui Eminescu, în pofida faptului că manuscrisele eminesciene exprimă limpede, prin magma lor ideatică, efortul unei reflecții obsedate de asceza filosofării și, pro tanto, a filosofiei ca atare. Mai mult decît atît, cineva (pot aminti aici un dialog avut cîndva, la Păltiniș, cu Noica) era tentat să creadă că preocuparea lui Eminescu pentru matematică, fizică, economie politică, științele naturii sau
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
al demonstrației din sfera semantică a Ecleziastului. Avînd, deci, ca orizont sapiențial gîndul Ecleziastului despre deșertăciune, panorama imaginară acoperă mai multe spații fondatoare văzute în grandoarea și ruina lor: Mesopotamia, invocată prin "Babilon, cetate mîndră cît o țară"; Palestina, cu asceza pustiului în care s-au încercat evreii: "Sion, templul Iehovei"; "miticul" spațiu al Ierusalimului și regii Iudeii: David, "în lacrimi rupînd haina lui bogată", și Solomon, "poetul-rege"; Grecia, "măreață", cu miracolele și miturile sale; Roma, unde " Gînduri mari ca sori
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
în limba noastră"56. Pînă la ceea ce a fost, în măsura în care a fost, întîlnirea cu energia care a declanșat și potențat căutările întemeietoare, îl întîlnim pe Noica situat undeva în preajma limbii române. El va fi trecut însă printr-un fel de asceză a începuturilor, cînd, așa cum se întîmplă în asceză, se petrece acea "așezare dintr-o dată în țintă"57. Ca student, Noica vorbim de omul de hîrtie, de cel care citește și, făcînd asta de multe ori pe dedesubt, reacționează la lecturile
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
fost, în măsura în care a fost, întîlnirea cu energia care a declanșat și potențat căutările întemeietoare, îl întîlnim pe Noica situat undeva în preajma limbii române. El va fi trecut însă printr-un fel de asceză a începuturilor, cînd, așa cum se întîmplă în asceză, se petrece acea "așezare dintr-o dată în țintă"57. Ca student, Noica vorbim de omul de hîrtie, de cel care citește și, făcînd asta de multe ori pe dedesubt, reacționează la lecturile făcute nu meditează mai deloc asupra temeiurilor limbii
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ă). Și tot acum, avînd ca primum movens ceea ce Peter Brown numea "cumplita teamă de trup"170, începe și se accentuează sedimentarea diferențelor specifice dintre Apus și Răsărit, dintre lume și Biserică, cu lungile episoade privitoare la oamenii pustiului, la asceză, la viața conjugală, la credința că raiul a fost cucerit, la concupiscența trupului, sfîrșind, cum remarca același istoric, cu "obsesia occidentală a sexului". Istoria umană a cunoscut apoi, rînd pe rînd, pînă la Renaștere, dezghiocarea (prin varii reprezentări și obsesii
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
puține ori, cu mica sau chiar marea trăncăneală. Gesturi firești dacă vom considera că nimic altceva decît conjuncția organică dintre cuvînt și sens ne poate ajuta să ne regăsim ființa degenerată de ideologia regimului totalitar. Putem constata asta și din asceza în care ne-am propus să intrăm îndeosebi prin scris, prin tipărirea unor cărți adevărate sau a unor ziare și reviste care, și ele, să supună timpul și valoarea. Cu primele, însă, id est: cu cărțile, am fost, pînă azi
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Editura Dacia, Cluj, 1977, pp. 223-224. 56 v. Alexandru Surdu, Comentarii la rostirea filosofică, Brașov, Editura Kron-Art, 2009, p. 23; în ansamblul ei, cartea academicianului Surdu este cea mai pertinentă critică făcută proiectului noician. 57 v. Constantin Noica, "Cunoaștere și asceză", în Saeculum, serie nouă, Sibiu, 1-2/1995, pp. 77-80. 58 v. Noica, Între suflet și spirit. Publicistică, II, 1930 iunie 1934, Editura Humanitas, București, 1996, pp. 436-437. 59 Ibid. 60 v. Vremea, an X, nr. 517, 12 decembrie 1937, p.
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
cea a lui Blaga) au ca "ultimă ambiție" să fie "<<adevărate>>, ceea ce în limbajul lor înseamnă <<empiric verificabil>>". În acest sens, Blaga adaugă foarte sugestiv că "știința s-a imunizat metodic față de ispitele înaltului și adâncului" și chiar în "această asceză orizontală" (a clarității, conform lui Dilthey) stau "tăria și slăbiciunea ei"92. Aici am completa că, în aceeași măsură, "tăria și slăbiciunea" metafizicii rezidă în "verticalitatea" ideilor acesteia, adică în "profunzimea" lor în varianta diltheyeană. Însă din pricina faptului că nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
luciditate de conștiință, ce face pe subiect să-și interzică participația, să-și domine determinațiile, să vadă pozitivul non-actului și al negativului, acceptând înfrângerea, asimilând-o și intrând în indiferență, iubind tot ce se desprinde de lume ca atare, de la asceză și poezie până la matematici și spectacolul revoluției tehnico-științifice, punând viața și istoria sub ordinea rațiunii, care desființează noul și proclamă rodnicia non-călătoriei" (ibid.). Între "refuzul determinațiilor" în cazul lui Noica și conștientizarea absenței generalului în cazul lui Blaga stau, într-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]