1,114 matches
-
nu crede că este vorba despre o amantă fictivă, firește, așa încât își ia drept partener, în locul funcționarului abstract de la Ministerul de Externe, un foarte concret tânăr de la Agricultură și Pescuit, alături de care ia cina în oraș. Doamna Tripp află despre ascunzătoarea soțului ei și se hotărăște să-l urmărească. E convinsă că-l va găsi în compania actriței, ocupându-se de orice altceva în afară de probleme de importanță națională. Inamicul este și el la curent cu ascunzătoarea lui Tripp. 5 Cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
oraș. Doamna Tripp află despre ascunzătoarea soțului ei și se hotărăște să-l urmărească. E convinsă că-l va găsi în compania actriței, ocupându-se de orice altceva în afară de probleme de importanță națională. Inamicul este și el la curent cu ascunzătoarea lui Tripp. 5 Cu picioarele sprijinite de sobă și câteva cornuri cu cârnați în buzunar, Tripp citește o poezie de Newbolt cu un glas mormăit și monoton, cel mai potrivit pentru lectura poeziei, după părerea sa: Sculați, dansați, în joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cânt” eu. Îi somați pe negustori cu voce joasă, vârându-le armele între ochi. Nu le cereți decât pungile. Și nu care cumva să vă scape unul! În spatele convoiului voi fi eu... Din marfă luați doar cât puteți târî în ascunzătoare. Și nu orice... Ați priceput? Ca de fiecare dată, răspunsul a fost același. Un „da” șoptit. Ceata s-a împărțit în două. Trei lotri de o parte și alți trei de cealaltă parte a drumului. Șeful s-a dus în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pungile cu galbeni au trecut în mâinile celorlalți lotri - a răspuns un altul. ― Odată treaba făcută, au pornit încet, fără zgomot, spre locul unde au fost lăsate mirodeniile. Le-au luat și au coborât cu ele costișa ce ducea la ascunzătoarea din malul pârâului din vale. După ce le-au ascuns bine, șeful și-a scos desaga pe care o purta în bandulieră și, punând-o jos, în fața lotrilor, a poruncit: ― Și acum, tot ce ați luat să ajungă colo jos! Nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nici o cutie în care să arunci șervețelele, nu vedeam nici un cotlon și nici o spărtură în zid. Pereții erau netezi, iar podeaua - goală și în întregime expusă vederii. Mi-a trecut prin minte că se putea ca lipsa aceea de posibile ascunzători să fie deliberată. îAm aflat mai târziu că chiar așa și era.) Cât de paranoici puteau să fie? m-am gândit sub imperiul unei furii neputincioase. Paranoici nenorociți, ciudați nenorociți, nebuni nenorociți, nenorociți! Am rămas în picioare, cu sticla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dar situația asta nu dura decât până după prima linie. în timpul scurtei mele absențe, muzica se dusese pe apa sâmbetei. Am încercat s-o schimb, dar Carlos ascunsese toate celelalte CD-uri. Iar în cursa mea frenetică de descoperire a ascunzătorii, Brigit nu mi-a fost de nici un ajutor. Era prea ocupată să țină pasul cu șoldurile rotitoare ale lui Carlos. începusem să mă tem pentru siguranța celor câteva obiecte ornamentale pe care le aveam prin casă. După o piruetă neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ce să facă, încă nu se hotărâse dacă să-i mărturi sească nevestei berechetul ce dăduse peste el. Mai întâi îi trecuse prin gând să ascundă aurul undeva acasă dar renunță repede la această idee. Nu avea încredere în nici o ascunzătoare din gospodărie. Acolo nu exista nici un loc ferit de privirile femeii, așa încât începu să caute un ascunziș prin pădure, pe lângă mină. Tot umblând prin împrejurimi, a descoperit o colibă abandonată. Locul era pustiu și se vedea că nu mai trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tu. De asemenea sunt sigur că individul, criminalul despre care ți-am spus, e și el la curent cu această superstiție. Este acoperirea ideală, iar el n-a stat pe gânduri și a profitat de situație. Și-a găsit o ascunzătoare acolo, ferit de privirile curioase ale celorlalți, care sunt ținuți la distanță tocmai de povestea pe care tocmai mi-ai spus-o. Am certitudinea că îi răpește și îi duce undeva pe Muntele Rău. Nu știu nici cum au loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
foarte atent. La mică distanță de ei, se ridica un stejar falnic cu o tulpină groasă pe care abia o puteau cuprinde doi bărbați vânjoși. Rădăcinile puternice, se înfigeau în pământ ca niște contraforți uriași. Nu era cea mai bună ascunzătoare, dar nu mai avea timp să caute alta. Trebuia să profite de faptul că pentru câteva minute agentul nu-i putea vedea. O atinse ușor pe umăr pe Ileana și îi făcu un semn cu capul spre trunchiul masiv de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe umăr pe Ileana și îi făcu un semn cu capul spre trunchiul masiv de lângă ei. Continuă-ți drumul și, dacă poți, fă cât mai mult zgomot! îi șopti printre dinți. După aceea, poți să-ți găsești și tu o ascunzătoare unde să mă aștepți, îi făcu el hatârul, văzând-o că nu se dă dusă. Făcu apoi un pas în lateral și dispăru în spatele stejarului. Ileana îl privi aproape oprindu-se dar plecă mai departe când văzu semnele disperate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ne-am despărțit. Înțelegi ce vreau să spun? Îi întindem și noi o capcană, eu rămân aici, iar tu te ridici în aer. Va crede că sunt un individ singur, rătăcit noaptea în pădure. Cum este înfometată, va ieși din ascunzătoare și se va repezi spre mine. În momentul în care vine, tu te apropii cu toiagul și mă scoți din ghearele ei. Și dacă nu vine? Dacă nu vine, înseamnă că nu-i aici. Ne rămâne cealaltă alternativă: o căutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
luat-o. Deci o avea în casă? Ai căpiat? Cine e nebun să țină dinamita în casă, cu nevasta și copii umblând slobozi pe acolo? Am înțeles, deci unde o ținea? Dacă nu în casă, atunci unde? Avea el o ascunzătoare. Moșule, ești atât de încăpățânat, încât simt că-mi pierd mințile cu tine. Ascunzătoarea asta era afară, nu-i așa? Mă rog, nu neapărat aruncată sub cerul liber dar într-un spațiu neîncălzit. Așa e? No, sigur că da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dinamita în casă, cu nevasta și copii umblând slobozi pe acolo? Am înțeles, deci unde o ținea? Dacă nu în casă, atunci unde? Avea el o ascunzătoare. Moșule, ești atât de încăpățânat, încât simt că-mi pierd mințile cu tine. Ascunzătoarea asta era afară, nu-i așa? Mă rog, nu neapărat aruncată sub cerul liber dar într-un spațiu neîncălzit. Așa e? No, sigur că da, dar ce contează? Cristian, care rămăsese cu batonul de dinamită în mână, se aplecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din munte. Mersese acolo fără să spună nimănui ce are de gând. Trecuse pe lângă oamenii pe care îi pusese în posturile de supraveghere, mulțumit să-i vadă că sunt prezenți și își fac datoria. Odată ajuns sus, își căutase o ascunzătoare din care să poată ține sub observație întreg perimetrul. Cel mai potrivit loc era dincolo de pârâul ce curgea la marginea tăpșanului. Sub copaci era un loc liber, lipsit de vegetația care ar fi putut să îi obtureze privirea. Ajutat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
exteriorul împrejmuirii? I se părea puțin probabil dar nu era cu totul exclus. După felul în care necunoscutul se apropia, făcând destul de mult zgomot, își dădu seama că acesta încă nu îl văzuse. Își aruncă privirile în jur, căutând o ascunzătoare mai bună. Locul în care se afla era perfect pentru a ține sub observație tabăra de dincolo de drum, însă nu îi oferea nici o protecție din spate. Ori acum, tocmai din direcția aceea se auzeau pașii. Câțiva metri mai departe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
împreună din țara asta. Nu-și făcea griji nici în această privință, pregătise un transport de lemn pentru export, exact în una din țările din Orientul Apropiat. Urma să ascundă containerul în unul dintre vagoane. Nu trebuia decât să pregătească ascunzătoarea așa cum trebuie, de rest se va ocupa el personal. Mai avea destui bani ca să mituiască vameșii la graniță. Își programase două săptămâni pentru a părăsi România și a ajunge la locul în care voia. Era timp mai mult decât suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să-mi fac curaj și să cânt odiridi odirididina. Tac și gâfâi. În dreptul Parcului Pionierilor îmi aduc aminte că am lăsat de două zile o legătură de crengi și de surcele gata pregătită în boschete. Intru în parc, orbecăi după ascunzătoare și pipăi cât pipăi până nimeresc vreascurile. Iau vânjos legătura, o salt în spate și, gârbovită, abia trag căruciorul până la numărul 28. În fața porții, nu știu cum, parc-o văd fulgerător pe băbuța și-mi amintesc de povestea ei cu Moartea prefăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Reghina În anii ’80 am ținut un jurnal. Nimeni nu trebuia să-și bage nasul în acele descărcări confesive și ascundeam caietele cât puteam de bine. În 2001, când am crezut că atât mi-a fost, le-am scos din ascunzătoare și le-am ars într-un căzănel pe balcon. Scăpând de balastul ăsta intim, m-am simțit împăcată. De când căpătasem brusc o nouă măsură a lucrurilor, însemnările femeii încă tinere și sănătoase ce fusesem mi se păreau banale ca „document
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
rândul meu să zâmbesc. Se purta foarte viclean, dar acum se vedea bine care îi era țelul. Avea probabil vreun anumit motiv să ascundă faptul că fugise cu o femeie și folosea toate precauțiile necesare pentru a nu-i dezvălui ascunzătoarea. Am răspuns cu multă hotărâre: — Nevasta dumitale spune că nimic din ceea ce ai putea să faci n-o va determina să divorțeze. În privința asta e absolut hotărâtă. N-ai decât să-ți scoți din cap orice asemenea eventualitate. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
boz din fundul grădinii și a început din nou să-l caute și să strige după fratele lui. Negăsindu-l nici de această dată, s-a așezat pe hat pentru a-și aduna gândurile. După un timp a ieșit din ascunzătoare Dondonel. S-a apropiat de Dondică rugându-l să nu-l pedepsească pentru că nu este vinovat: -Eu nu am vrut să fac nimic porcului, dar dacă el nu stătea locului și numai împotriva mea făcea. Din când în când se
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dintre panourile de metal. Retrase rapid matricea din fantă, o puse jos și luă un obiect strălucitor. Din cauza sclipirii, Gosseyn nu recunoscu imediat obiectul, mult diferit de matricea precedentă: o matrice de distorsor în bună stare, încărcată. Gosseyn ieși din ascunzătoare și se îndreptă spre individ. Era la trei metri când celălalt îl auzi. Înțepeni și se întoarse încet. - Vă rog să mă scuzați, domnule, zise. dar am primit ordin să vin să lucrez aici, la acest... Se întrerupse și ușurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
o forță numeroasă a clanului Akechi se îndreaptă acum spre Nagahama. Ce-au de gând să facă cei din Nagahama? Nu sunt destui pentru a rezista unui asediu, așa că, în caz de urgență, plănuiesc să vă mute familia într-o ascunzătoare din munți. Mesagerul puse în fața lui Hideyoshi o scrisoare. Era de la Nene. În calitate de soție a seniorului, avea datoria de a se ocupa de toate în lipsa soțului ei. Deși probabil îi scrisese în toiul unui vârtej de confuzie și de îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unde sunt? întrebă Hideyoshi. — Păi, noi așa crezuserăm, răspunse un general. Dar nici un om nu pare să le fi văzut. Când au fugit din castel, destinația lor a fost ținută absolut secretă. — Înțeleg. Înseamnă că e adevărat. Dacă informațiile despre ascunzătoarea lor ajungeau la urechile oamenilor de rând, inamicul le-ar fi urmărit și ar fi fost în pericol. Hideyoshi se întâlni cu un alt general și discutară un subiect întru totul diferit. În ziua aceea, trupele inamice de la Castelul Sawayama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în continuare ascunși în lan, încercând să ajungem cât mai aproape de mirador, și să nu împușcăm pe nimeni în spate, decât dacă n-avem încotro, iar când vom auzi strigătul de luptă repetat de trei ori, atunci să ieșim din ascunzătoare și să încercăm să capturăm mingea, iar dacă reușim, atunci să alergăm, cât putem de repede, înapoi la Marele Copac, unde va lua el mingea în primire, alergând cu ea mai departe, pentru că pe el nu-l poate prinde nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
așa cum era, cu tot cu cârpă, apoi am pus la loc sertarul, dinspre bucătărie nu se mai auzea nici o mișcare, aș fi vrut să știu ce face mama, n-avea obiceiul să mă pândească, dar n-aș fi vrut să-mi descopere ascunzătoarea asta, de aceea am împins la loc sertarul, la fel de grijuliu cum îl scosesem, pe urmă m-am ridicat, mi-am pus creioanele colorate și rigla lângă caiet, de parcă într-adevăr îmi făceam temele, și abia atunci am scos din buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]